sâmbătă, 1 decembrie 2012

Roman in ROmania...si nu numai!

La multi ani Romania! La multi ani romanilor de pretutindeni! Profit de aceasta zi speciala pentru a-mi arata inca odata mandria de a fi roman. Nu, nu sunt acel roman care vorbeste bine de Romania doar de Ziua Nationala, ci mereu...mereu cand am avut ocazia, m-am batut si m-am zbatut pana in panzele albe pentru a pastra, creea si spala imaginea Romaniei mele.
Nascut in Romania, crescut in Romania dupa regulile, conduitele si obiceiurile noastre, nu mi-am urat niciodata tara, istoria. Poate doar conditia si conducerea, sau conditia conducerii, cum vreti sa-i spuneti. Am plans la meciurile nationalei de fotbal...am tipat cand am castigat medalii...am ascultat povestile bunicilor care au luptat in razboaie sau au participat la revolutie...mi-am invatat cu drag istoria...ascult, vizionez si promovez pe cat se poate cultura, arta, muzica, cinematografia si traditia romaneasca. Am fost plecat peste hotare si m-am simtit mandru ca sunt roman, am fost mandru de educatia pe care am primit-o, am fost mandru de faptul ca am stiut sa ma adaptez si sa ma integrez indiferent de conditii.
Nu asta este scopul acestei postari, sa dovedesc cat de roman sunt, ori cat de mandru sunt de faptul acesta,pentru ca cine ma cunoaste, stie. Scopul meu este, ca de obicei, de a ridica niste semne de intrebare/exclamare in legatura cu imaginea pe care noi singuri ne-o creem, nu ne-o creeaza altii...
Cum sa prindem curaj si forta si speranta cand in primul rand, mass media innegreste si promoveaza o Romanie cautata in cele mai intunecate cotloane?
Cum sa ne ridicam in randul statelor fruntase, cand conducatorii nostri de stat cu greu stapanesc o limba straina si se fac de ras prin comisiile si prin deplasarile la care iau parte?
Cum sa avem o imagine buna in lume cand 80% din cei plecati peste hotare se sfiesc sa spuna ca sunt romani si in loc sa spuna un lucru bun, fac contrariul?
De ce altii mai slabi ca noi sa fie promovati mai mult?
De ce sa trebuiasca sa plec din tara mea pentru a munci in scopul unui trai decent?
De ce sa ne culcam pe-o ureche si sa lasam pe altii sa vina, sa faca, si dupa sa-i izgonim?
Haide sa fim mandri in fiecare zi ca suntem romani in Romania sau peste hotare!
Hai sa amintim tuturor ca fara Romania...scriam inca cu creionul nu cu stiloul...nu aveam insulina...nu aveam avioanele cu reactie...nu aveam americanii baseball-ul care are ca stramos traditionala noastra oina...nu ajungea Bill Gates in fruntea tuturor companiilor daca nu avea mai bine din jumatate din staff-ul lui, romani...si multe altele!
Hai sa nu ne mai creem o imagine care nu exista!
Hai sa nu mai fim negativi si sa scoate la lumina doar "merele putrezite" care, desi sunt in fiecare tara, sunt acoperite cu cap!
Hai sa nu mai asteptam sa ne dea cineva ceva de pomana!
Hai sa nu mai asteptam americanii, frantuzii, britanicii, ori nemtii sa vina sa ne stranga gunoaiele de pe lacuri, pajisti sau munti!
Hai sa aratam lumii ceea ce suntem cu adevarat! Ca suntem romani, ca avem o traditie, o istorie si o coloana vertebrala si ca multi au auzit de noi!
Sunt presat de timp, pentru ca as scrie mult mai multe, dar trebuie sa inchei. Dar nu inchei inainte de a va spune ca astazi, am fost la parada militara de la Arcul de Trimf, si, ca si anul trecut, nu am reusit sa vad nimic. Parerea mea proprie si personala? De ce nu pot ce tineri, copii mici, adolescentii, scolarii sau cei ce sunt cu adevarat pasionati si vor sa stie si sa cunoasca sa vizioneze o parada militara impecabila? Nu, nu e vina organizatorilor, ci este vina celor de varsta a 3a, care nu au ce face acasa, acum sa ma scuze unii, altii, dar e purul adevar, si vin cu zeci de ore inainte, se proptesc ca statuile in randurile fruntase, fac galagie, se imbrancesc, mai rau ca cei mici...si cei care sunt impotriva sistemului. De ce sa stea in fata un grup de batrani care au avut o viata intreaga sa cunoasca, in detrimentul unor tineri invatacei care vor si au nevoie ACUM sa stie ce ne reprezinta, ne apara si ne ocroteste? URat! La fel de urat si atunci cand din microfon s-a auzit un raspicat "Buna ziua!" adresat natiunii, unii au huiduit...
La multi ani Romania!

vineri, 12 octombrie 2012

Thank you note...


                        

            I don’t know how to begin. I have many things in my head right now, and all the moments that happened here, in Rhodes, are spinning and spinning around in my mind.
            So after 5 and a half months spent here, in “hell” or Aegean Park, the most expected moment is coming. My contract ends soon, so i'm going back to Romania. I can say that 3 months ago, I was dreaming every single day about this moment, because in the beginning of the season I was disappointed about everything, so I had no reason to enjoy my work here. But after the first 3 months, things got on the right path. I managed to make friends, to be good at work, to stay out of problems, to have fun and to party, to visit Rhodes island, to gain experience and have some good memories.
            I want to say here some thank you words for all the friends I made here which made me happy, forget about work, made me smile and have a good time.
            Thank you Robert(o)…for being the first guy that helped me and Constantin to accommodate with Kolimbya, with the hotel…for teaching us some tricks from the last years …for helping me whenever I needed…for being the “Hangover guy” J…for telling jokes all the time and make me smile trying to imitate some of the hotel staff…for being honest…for being a good guy and a good friend. “Senc iu veri maci Ruobertho! You’ve done a veri nais vark!” J
   Thank you Alin, for being the best Captain from all the Atlantica Hotels in my opinion…thank you for teaching me a lot of stuff…thank you for having patience with me…thank you for taking care of me and my friends…thank you for telling me jokes and making me smile when I had bad days…thank you for all you advice…thank you for being such a good colleague and friend!
            Thank you Akis…for all the fun moments…for all the tricks that you teached me at the hotel…for all the funny English mistakes…for all the rides with the car…for the unforgettable “Salamandra” night…for the fact that I couldn’t be sad or angry around you…for the moments when we sang and dance in the restaurant…Thank you Michael “Akis” Jackson!
            Thank you George…for all the sandwiches and juices…for all the fun mornings…for the “water mellon down the floor” jokes…for teaching me some tricks. Thanks!
            Thak you “my nigga” Herman…for the Ale-Alejandro songs…for all the fun moments…for the crazy night outs…for being one of my drinking buddies…for understanding me…and for making an amazing show at the hotel. Thank you Herminator!
            Thank you “my jew boy” Max…for all the crazy fucked up thinks that can come out your mouth…for the “Yo Mamma” battles. Thank you boy!
            Thank you Mikaela and Sanna…for taking care of me…for all the crazy night outs…for the moments when you were cheering me up…for understanding me ...thank you for the moments when you send kids to me to aske me my name, you made my days happier
            Thank you Anna…for brighting up my evenings with your amazing voice…for all the crazy night outs and drinking…for being a such a nice person. Thank you Superstar!
            Thank you Iannis…for all the fun moments…for being simple, nice and fun. Thank you “Rhodos Rocky”!
            Thank you Daniel…for all the songs and all the fun moments!
            Thank you Jannina…for all the fun moments…for some nice pictures…for asking me about almost every Romanian word you heard…for asking me every morning “Ce faci?”. Thanks girl!
            Thank you Jakub…for the shoe-glue J and for all the fun moments!
            Thank you Martin for fixing “The Internet”
            Thank you Emelie, Mika, Nina and the rest of the guys that were close to us and understood us when we had such hard work to do and such pain in our asses with Lefteris
            And the last, but the biggest thank you, is for my friend and room-mate Constantin. Thank you bro…for all the moments the we spent together…for sticking together for good or bad…for all the crazy things that we said or done…for all the road trips…for all the pictures…for all the tips and advices…for all the crazy nights and hangovers…for sharing almost everything with me…Thank you! We are going home with our heads up, we are winners, we survived hell J!
            Thank you everybody for making my summer here in Rhodes, Kolimbya, a little more colourful and fun. Without you guys, I couldn’t make it trough!

3

Sunt 3 lucruri in viata ce nu se pot intoarce:
1. cuvintele
2. timpul
3. ocaziile pierdute
Sunt 3 lucruri in viata ce te pot distruge:
1. minciuna
2. orgoliul
3. gelozia
Sunt 3 lucruri in viata ce nu trebuie sa le pierzi niciodata:
1. rabdarea
2. speranta
3. onestitatea
Sunt 3 lucruri in viata ce au o valoare imensa:
1. familia
2. dragostea
3. prietenia

marți, 14 august 2012

Farame de viata...


A trecut destul de mult timp de cand nu am mai trecut pe aici, dar stilul de viata si de munca de aici nu imi permite sa fac nimic complet si ordonat asa cum imi place mie. De multe ori, in timpul programului aveam atat de multe ganduri de asternut aici, dar cand ajungeam in camera, imi pierea cheful si nu aveam timp decat pentru spalat uniforma si pentru incercari esuate de a dormi.

Dar iata ca am reusit intr-un final. Pffff, mult a fost, putin mai este. Asa cum am fost intampinat la inceput "Wellcome to Hell!", asa s-a dovedit sa fie. Am nimerit dupa cum am mai spus, in cel mai prost an posibil, si la cel mai complicat si plin de probleme hotel. Nu am mai avut zi libera de acum o luna de zile si din cate aud, luna asta si prima saptamana din septembrie va continua in acelasi ritm. Banii de luna aceasta intarzie, aproximativ o saptamana si ceva din cate ne-au instiintat, pentru ca marea firma Atlantica Hotels & Resorts are "mici" probleme. Trec cu greu, incet, dar sigur peste fiecare problema, dar sunt doborat fizic si psihic. Cerintele sunt extrem de mari si de extenuante, si de la a nu face nimic, la a duce in spate un hotel de "5 stele"cazatoare, cu 700 de clienti in varf de sezon, in 10-11 ospatari, este destul de greu. Fara asa zisa pauza de jumatate de ora din programul de 8 ore jumatate, fara permisiunea de a merge la toaleta sau a bea apa in intervalul 18:15 - 21:00 , fara timp de a manca regulat si destul, fara off, fara posibilitatea de a-ti spune parerea sau a te face ascultat, fara a-i pasa nimanui de tine, trebuie sa merg inainte. Am avut nenumarate discutii cu Bogdan, si cu ceilalti colegi, sa facem ceva, sa ne unim si sa vorbim cu managerii legat de aceasta situatie, dar totul a ramas la stadiul de discutie, pentru ca nimeni nu are curaj si stim de altfel ca nici o masura nu va fi luata.

Trecand peste toate astea, lasand la oparte stand-by-ul fizic si psihic in care sunt de 3 saptamani si ceva, incerc sa adun in urmatoarele randuri, cateva ganduri si lucruri bune si pozitive ce mi-au mai pus cate un zambet pe fata in acest timp. Mi-am facut prieteni noi, din Grecia, Cehia, Suedia, Finlanda, Danemarca si bineinteles din draga mea tarisoara. Cu totii ne-am adunat in formatie, si iesim cat de des ne permite timpul si conditia fizica, pentru a mai uita de stresul si de problemele de la hotel. Nu conteaza ce job ai, nu conteaza tara de unde vii, culoarea pielii, religia sau limba vorbita, cu totii suntem prieteni. Am ajuns chiar sa fim indragiti pentru felul nostru de a trata situatiile critice dar si pentru celebrul mod de a petrece in stil romanesc. In tot acest timp, am reusit sa evadez o singura data, pentru cateva ore in Rodos, doar pentru ceva cumparaturi, am reusit sa ies in cateva nopti si sa beau cate un pahar si sa ma mai binedispun, am reusit sa invatam prietenii nostri limba dulce romaneasca, incepand bineinteles cu vulgaritatile, ca deh, sunt cele mai simplu de retinut si am reusit sa strang cativa prieteni aproape, de ziua mea, la un mini beach party, care zic eu, si-a atins scopul, de a evada din lumea managementului si serviciului hotelier.

Am trecut bineinteles si peste cateva perioade scurte de dor de casa, de prietena, de familie si de prieteni, dar am reusit sa nu ma blochez pe lucrul acesta, constientizand ca mi-as fi facut rau. Sunt mandru ca imi sunt alaturi mereu, cu totii, si ma sustine fiecare in felul lui, si promit ca nu-i voi dezamagi, nu voi renunta, ii voi rasplati si ma voi intoarce acasa cu fruntea sus!

In ceea ce priveste fiecare zi, ma mai linistesc si mai zambesc atunci cand vad cate un copil mic fugind prin hotel, fugind de stropii de apa aruncati de parinti, de copii care incearca sa te ajute, aducandu-ti farfurii sau pahare, de copii care au curajul de a se urca pe scena pentru a canta si a dansa. Ma bucur cand vad cate o familie fericita, fie ca a mea, fie de tineri proaspat intrati intr-o familie ori de cupluri de peste 70 de ani care se alinta, isi poarta de grija si iti multumesc la fiecare gest. Astazi, am vorbit cu familia de romani care e stabilita in Suedia, si sincer, am fost placut surprins ca am fost incurajat si ca mi-au impartasit si ei in mare, aceeasi parere despre Grecia si despre felul de a fi a grecilor.

Inchei aici pentru ca nu-mi mai permite timpul, dar nu inainte de a va spune ca, va multumesc pentru ca v-ati amintit de mine pe 12 august, si ca imi lipsiti...imi lipseste EA, imi lipsesc ai mei, imi lipsiti voi...dar mult a fost, putin mai este. Va salut, si ma inclin!

joi, 28 iunie 2012

Realitatea nu e la TV...e ceea ce ti se intampla tie...

Am invatat sa am rabdare, ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare! Am invatat ca pentru a atinge un tel, pentru a-ti indeplini un vis, trebuie sa lupti de unul singur, trebuie sa vezi dincolo de aparente, sa gandesti dincolo de probleme si de incercari...sa mergi mereu inainte si sa nu dai nici un pas inapoi, chiar daca uneori simti ca bati pasul pe loc.

Am invatat ca oricat de bun ai fi in ceea ce faci, mereu va fi cineva care va incerca sa te traga in jos si sa iti bage bete in roate. Am observat ca pana si prietenii cand te intreaba cum iti merge, daca iti merge bine sau rau, te intreaba doar pentru ca sa-si incarce bateriile din durerea ta. Am invatat ca daca nu contezi pentru nimeni atunci cand esti in durere, prea putin conteaza atentia pe care o primesti atunci cand iti merge bine.
Am invatat destule, si stiu ca mai inca multe de invatat. Stiu ca un om care nu invata lectia din propriile experiente, este condamnat sa le repete. Stiu ca multi stiu cine sunt, dar putini stiu cine sunt cu adevarat. Acum cand credeam ca e tarziu, am invatat ca trebuie sa pierd cu adevarat ca sa aflu gustul dulce al unei victorii.

Am  din ce in ce mai des momente in care ma pierd, in care nu mai inteleg nimic...in acele momente am nevoie doar de cineva care sa ma inteleaga si sa ma indrepte spre drumul cel bun. Am constientizat ca tot ceea ce imi doresc cu adevarat se afla dincolo de frica, iar pentru asta trebuie sa imi infrunt toate temerile pentru a-mi atinge visele.

Uneori am nevoie doar de putina afectiune...cineva care sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca orice s-ar intampla va fi acolo pentru mine. Poate ca zambesc mereu, dar asta nu inseamna ca sunt fericit, faptul ca nu vorbesc cu altii despre problemele mele nu inseamna ca nu le am, problemele nu lipsesc in viata mea, increderea e ceea ce lipseste! Iar eu sunt genul de persoana care ascunde toata mizeria sub covor, nu isi spala lucrurile in public, si merge mai departe.

Acum stiu intr-adevar ca daca vrei sa faci ceva pentru a ajuta pe cineva, nu te-ajuta nimeni daca esti tras la raspundere pentru ca lucrurile au mers prost. Daca ajuti pe cineva din proprie initiativa nu e bine pentru ca te-ai abatut de la responsabilitatile tale. Daca nu ajuti din proprie initiativa esti tras la raspundere pentru faptul ca esti egoist.

Tragand linie, am ajuns la concluzia ca a fi doar pentru tine, a lupta pentru visele, sperantele si dorintele tale, conteaza cel mai mult. Chiar daca vei fi considerat egoist, zambeste si incearca prin intelepciune sa intorci fiecare vorba. Nu te lasa mai prejos si nu te lasa calcat in picioare, dar nu te inghesui nici in a face rau, in a vorbi pe la spate sau a baga bete in roate altora. Mergi pe drumul tau, fa-ti treaba ta, da dovada de responsabilitate, fii indiferent vorbelor si gurilor rele si vei reusi sa ajungi unde ti-ai propus. Cei care ajung sa te cunoasca nu doar dupa coperta ci si dupa continut, te vor respecta si te vor aprecia pentru ceea ce esti si pentru cat de mult te-ai zbatut sa ajungi aici. Nu te plange, chiar daca uneori simti nevoia sa te descarci. Tine in tine durerea si ura, transforma-le in putere si ambitie, si vei reusi sa mergi intotdeauna mai departe.

Chiar daca uneori realitatea ma sperie, incerc sa ma obisnuiesc cu gandul acesta, ca fiecare ducem o lupta, cu noi insine sau cu altii, si ca trebuie sa tragi cu dintii pentru tine.

luni, 18 iunie 2012

Balcanian dream

Pfff, nu stiu cum sa-ncep. Ok, numele meu e Alex, unii ma vad o tinichea , altii ma vad complex...zic doar ce aud, eu nu ma laud...stiu cand sa zic ca-s de cacat si cand sa ma aplaud.Am stat in maini, m-am pus in cap sa fac un ban...Muream de nervi ca toti aveau si eu n-aveam. Si n-am avut averi si nici acum nu am, dar am un gram...de-ambitie sa-mi depasesc conditia de golan. Si asa e, imi vine cateodata s-arunc cu grijile, probleme, cu mainile...sus in aer.

Parintii mei, mi-ar fi dat dar de unde? Multe datorii iar ei cu slujbe asa marunte. Cand te vad ca te plangi, te ard fara scrupule, gastele ca tine-mi plac. Eu strang banii la ciorap, chiar si in monezi iar tu ii arunci pe geam si tot sarac te vezi si daca vrei sa te simti in pana mea high, lasa-mi mie BMW-ul si urcate-n tramvai! Asa e, multi vor sa traiasca la limita rebel, dar fug la mami cand n-au bani in portofel.

Iar acum am invatat ca dreptatea mi-o fac eu, si trec peste tine daca n-am incotro pentru ca in fiecare zi trag de mine ca de-un caine, sa fac pe dracu-n 4 sa iau cea mai mare paine. Dar am invatat sa am rabdare, caci totu-ti iese cand nimeni nu te crede-n stare si chiar daca visele mi se contrazic, ai mei nu zic ca n-o sa m-aleg cu nimic...si decat nimic, mai bine plin de vise, caci speranta n-a murit.

Dar stii cum e, fericirea-i scumpa si scurta si multa s-a dat si am motive sa n-o ard printre codasi cand vad ca altii fac de capul lor un milion de pasi si sunt un milion de lasi ce dorm in adidasi. Da, trag cu dintii pana la ultimul ban, dar uita-te la mine cum imi iau elan! Si stiu ca nu mai e ca in anii ce-au trecut, cand am facut ce-am vrut, am fost peste tot...important e ca am ramas la fel.

Nu pot sa mai am lacrimi nici macar in zilele in care Dumnezeu se uita incruntat la mine. Am invatat sa tac sa tin in mine si sa rad si orice lacrima pot mult mai bine s-o ascund. Acuma am crescut cica sunt baiat mare, si uneori nu imi permit sa spun nici ca ma doare pentru ca baietii mari nu plang sunt plini de sange, impacheteaza lacrimi gata sa le-arunce.

Si cateodata ma trezesc dimineata, cu pofta de trait pentru ca-i prea scurta viata, dar imi aduc aminte ca mama-mi spunea sa n-am incredere in nimeni, nici macar in ea, sa tin capul sus oricat mi-ar fi de greu si sa fac numai bine aproapelui meu. Dar cum sa fac bine, cand altii-mi fac rau? Mai bine trag pentru mine, pentru sufletul meu pentru ca oricum nimeni nu-ti da daca nu dai si nimeni nimeni nu iti ofera nimic daca nu ai. Iar in momentele in care te duci in jos, ceilalti te-mping mai rau, iar in felul acesta cum sa-l iubesti pe aproapele tau? Cand vad ca faci prea mult bine, lumea se-agata de tine ca un ciuline si toti ca niste jivine vor sa te combine, cu intentii meschine, dar tre' sa fii stapan pe tine, si o sa fie bine...O sa fie bine, stiu asta...mama m-a avertizat cat de grea e viata! Zile bune si rele s-au scurs, insa intotdeauna am tinut capu' sus.
In continuare va spun si voua ce imi spun si mie...nu e tocmai totul perfect, dar o sa fie!

Acest mic amalgam contine piese din repertoriul urmatorilor: Guess Who, Grasu XXL, Bitza, BUG Mafia, Don Baxter, Puya, CRBL si Nane

sâmbătă, 9 iunie 2012

Viata part time

Pfff nu am mai trecut de mult pe aici, pe acasa, si ma simt putin strain. Sincer am avut multe tentative, multe incercari si de zeci de mii de ori mai multe ganduri. Dar obosit fiind si cu putin timp la dispozitie nu reuseam sa imi fac ordine in minte sa pot asterne aici cateva cuvitne, cu toate ca as fi vrut.

Astazi de diminineata m-am trezit foarte greu si toata aceasta jumatate de zi am fost abatut si foarte tacut. Ce intrebare am avut fixata in cap astazi a fost "Cum de am lasat eu tot, pentru o vara intreaga?". Ma gandeam cate as fi putut face acasa, ma gandeam cate pierd. Trecand cu vederea evenimentele din familie la care ma obisnuisem sa lipsesc datorita faptului ca eram plecat la facultate, iesirile nocturne cu prietenii, cafelele baute in treacat cu un prieten sau o prietena care se plictisea in casa, cluburile, terasele si oamenii ce misuna pe Lipscani, gratarele care durau o zi intreaga, zilele toride la piscina in care numai gura gastii mele se auzea, serile in care stateam de vorba cu ai mei pe balcon. Dar nu in ultimul rand multe momente alaturi de ea...Plimbari lungi fie ele in zile de vara toride, fie in nopti racoroase si placute, prin parcul in care ne-am intalnit pentru prima data...Strangerea mainii ei in mana mea si saruturile ei strengaresti si rapizi pe obrajii mei calzi...Trupul ei fierbinte si gingas stand pe un sezlong la soare...Mandria de a merge pe strada alaturi de o fata atat de frumoasa...Sunt departe de toate acum.

Am incercat sa caut si sa dau raspunsuri la fiecare din lucrurile de mai sus. Si tot ce am putut sa imi ofer a fost o dorinta de a pleca pe picioarele mele, de a lua povara de pe umerii alor mei si revolta pe care o aveam in suflet datorita faptului ca vara trecuta am simtit cum a trecut pe langa mine fara sa am nimic important de povestit si fara multe amintiri, iar eu tin enorm de mult la timpul meu, la verile mele, pentru ca stiu ca fac parte din tineretea mea care odata dusa, nu se va mai intoarce.

Ce fac eu? Ce mai zic? Cum imi merge? Nu pot sa ma plang de nimic. Fie ca asa am fost invatat, fie ca asa simt, fie ca ma incapatanez sa trag mai departe pentru ca stiu ca fata de altii, viata mea e buna. Si nici in cele spuse mai sus nu ma plang, sunt doar cateva intrebari care ma macina in unele zile toride si obositoare, in care timpul trece atat de greu si nu am chef de munca. Ce sa fac, muncesc, split time, 4 ore dimineata, 4 ore jumatate seara, nu prea am timp de nimic...imi spal, imi calc, imi fac curat, mai intru cate o ora/doua pe net sa mai vorbesc acasa, si cam atat. In fiecare zi aceleasi lucruri, aceleasi pahare, aceleasi farfurii, aceleasi tacamuri, doar clientii se schimba de la saptamana la alta...dar aceeasi blonzi cu freze ciudate, cu ochi albastri si cu tatuaje multe. De zis nu mai zic nimic. Am invatat sa nu vorbesc neintrebat, sa imi fac treaba mea cat mai bine posibil, sa nu caut nod in papura, sa nu imi bag nasul unde nu imi fierbe oala, sa ascult de cine trebuie dar sa nu am incredere in nimeni...si dupa cum am observat intr-o luna, merge destul de bine. N-o duc ca pe roze cum ar crede unii, ca am venit aici in vacanta, plaja, mare, distractie, dar nu pot nici sa ma plang ca un fatalau ca imi e prea greu, ca imi e dor de casa, ca nu ma descurc cu banii, ca nu imi place sa fac aia si cealalta. Trag de mine pentru ca stiu ca mai am de 3 ori pe atat de stat aici, si stiu ca pot sa o fac. Si daca fiecare e pentru el, atunci asa sa fie. Sunt bun si zambitor cu toata lumea, nu ma bag unde nu am treaba, nu parasc pe nimeni, imi fac treaba mea, ascult si accept sarcinile. Dar care incearca sa ma ia de fraier si sa imi bage bete in roate, voi plati cu aceeasi moneda, pentru ca in unele momente trebuie sa te dezbraci de caracter, pentru ca altfel nu poti rezista.

Cred ca inchei de acum aici, in speranta ca imi voi gasi linistea sufleteasca in scurt timp pentru ca am acceptat ceea ce fac, si incepe sa imi placa, pentru ca daca as ura si m-as impotrivi, dusmanul meu, timpul, va trece mult mai greu pe langa mine. Nu am scrijelite pe pereti zilele care au trecut si AMR-ul, sincer nici nu stiu in ce zi suntem, pentru ca am pierdut notiunea timpului...aici fiecare luni poate la fel de bine sa fie joi sau duminica.

Atat pentru moment. Parasesc acest mic coltisor al meu, dar nu inainte de a transmite prietenilor mei care stiu ca vor citi, ca imi lipsesc zambetele lor si momentele in care pur si simplu pierdeam vremea. Va pup dragii mei! Iar EI, ii spun ca imi lipseste enorm, si ca o am imprimata pe interiorul pleoapelor si o vad in fiecare femeie...te sarut draga mea!


sâmbătă, 5 mai 2012

Soare, mare, portocale, masline si munca

Salutari din Rhodos!

Dupa multe probleme, incercari esuate, stres si alergatura am reusit in final sa semnez un contract de munca pe o perioada de 6 luni, sa lucrez pentru un hotel din Rhodos-Grecia. In urma cu aproape o saptamana am pus piciorul intr-un autocare rapciugos care urma sa ma duca undeva departe. Un proverb romanesc spunea ca "Socoteala de acasa nu corespunde cu cea din targ" si uite asa a fost. Mari asteptari pentru o realitate care te pune imediat cu picioarele pe pamant. Dupa cum va spuneam de autocarul minune, am avut noroc de faptul ca l-am schimbat la Bucuresti, pentru ca in Focsani, au urcat vreo 10 veri de-ai lui 6 cai frumosh, care au inceput sa polueze fonic si olfactiv atmosfera. Cand am aflat ca voi schimba autocarul in Bucuresti, m-am rugat sa nu am "norocul" sa nimeresc in acelasi autocar cu indienii mei, pentru ca nu i-as fi putut suporta pana in Grecia. Am avut intr-adevar noroc, am schimbat autocarele si am pornit la drum.

Fiind prima mea iesire din tara, si da, nu va mirati, este prima, pentru ca mi-am propus cu cativa ani in urma, sa imi cunosc si sa imi vizitez tara ca sa pot spune ca vreau sa merg si in afara. Prima oprire, Bulgaria. Dupa cum am tot auzit de la cei "anti-nationalisti", acei oameni care arata cu degetul spre propria tara "Ce? La noi e varza! In afara e civilizatie, e smecher!", drept sa va spun ca nu este asa. Vecinii nostri bulgari, drept sa va spun, nu sunt cu nimic mai presus. Au si ei intr-adevar o tara frumoasa, dar cu nimic mai presus. Peisaje frumoase, case saracioase care se imbina cu arhitectura moderna, rable si masini de lux, etc. Capitolul la care suntem sub ei, sunt drumurile, si faptul ca sunt mai ambitiosi si mai patrioti decat noi. Asadar, nimic special in Bulgaria, nici un lucru care ar putea sa iti fure privirea si sa exclami "Oau!"

Cu pasi repezi si cu manele in autocar, am ajuns in Grecia. O tara despre care auzisem multe si marunte. Criza financiara, revolutie lucruri care contrasteaza cu peisajele si cu traditia de mii de ani. Aici ai ce vedea, pentru ca, norocul lor, au relicve la tot pasul. Turismul e in floare, si as putea spune ca turismul e inima care inca pulseasa venituri serioase in batrana Grecie. Sfarsitul calatoriei cu autocarul a luat sfarsit in Atena, in portul Pireu. Mizerie pe strazi ca la noi, doar ca la ei in loc de corcodusi sunt portocali sau lamai care cresc pe marginea bordurilor. Oameni de toate natiile, majoritatea de speta joasa, ca in fiecare port...marochini, cersetori, tigani, homosexuali, negustori, de toate. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca la o taraba se vindeau steaguri cu drapelul Greciei. Frumos mi-am spus, bravo! Sper ca si la noi voi gasi cate o taraba, chiar daca e vai mama ei, dar in statiunile turistice ar trebui sa fie.
In Pireu am stat ca un homeless o zi intreaga, de cand am ajuns, dis-de-dimineata, pana seara la 7 cand a plecat ferry boat-ul din port spre Rhodos. De pe ferry nu am ce sa povestesc, doar ca am facut aproape 12 ore, si nu am facut nimic decat sa radem si sa ne cunoastem intre noi, ma refer la mine si la ceilalti romani care mergeam spre diferite insule.

Odata ajunsi in Rhodos, agitatia a inceput. Inca odata socoteala de acasa nu a corespuns cu cea din targ, pentru ca nu a fost tocmai cum ni s-a spus de la firma, dar fiind baieti descurcareti, am reusit sa ajungem la hotel. Rhodosul, un oras tipic grecesc, plin de turisti, masini inchiriate, agitatie si caldura mare. Ochii imi fugeau peste tot din taxiul al carui sofer a incercat sa ne fie un fel de ghid, stangaci si cu o engleza stalcita...dar oricum, frumos din partea lui.

Dar gata, am ajuns la destinatie! Hotel Aegean Park, Kolymbia, Rhodos. Am fost intampinati de manager, care s-a dovedit a fi un om de treaba, care tine la staff-ul lui, ii incureajeaza si ii intelege. Am fost cazati, ne-a fost facut un instructaj scurt si am fost liberi. Timp de 3 zile am avut liber, sa umblam, sa cunoastem, sa mergem la plaja, si restul. Abia aici am luat contact cu grecii. Oameni duri la prima vedere, dar foarte politicosi, zambitori si saritori. Peste tot esti salutat, ti se raspunde la salut, ti se spune multumesc sau cu placere. Negustorii, vanzatorii sau patronii de terase si localuri iti zambesc, te poftesc inauntru si chiar unii din ei iti stiu si limba si te invita la ei. Unul din ei, vazandu-ne ca chicotim si ne uitam la portocalii din cutea terasei lui, a disparut pentru cateva minute, si s-a intors cu bratele pline de portocale proaspat culese de sub ochii nostri. Frumos, inca o bulina alba. Aici ce as mai putea sa spun, sunt preturile. Eu spun ca putin mari pentru nivelul de trai din Romania, dar relativ ok pentru ei, si foarte bune pentru turisti.

De 3 zile am inceput munca. Nu e nici usor si nici foarte greu. Ca intr-un hotel de 5 stele, cu pretentii, managerii vor intotdeauna ca totul sa fie struna, sa mearga totul repede iar clientii sa fie multumiti, sa le zambesti si sa stii sa te vinzi. Atmosfera din cadrul staff-ului e foarte ok...toata lumea comunica cu toata lumea, nimeni nu are nimic cu nimeni, toti isi urmaresc treburile, pentru ca vin la munca, isi castiga banii si pleaca acasa, atat! Cand e de munca se munceste...pe rupte, in viteza si in echipa. Cand e de gluma, se rade, se face misto, se fac schimburi de cuvinte si de expresii dintr-o limba in alta.

No, cam atat pana acum. Sper sa fie bine si in continuare, sa fac fata la efort si sa rezist stresului, dar spun ca am inceput cu dreptul. Ah, am uitat sa spun ca marea la ei, e fix ca in carti, la tv sau in vederi...minunata! Plajele sunt de vis iar muntii ce le inconjoara le fac si mai frumoase. Pot sa spun ca am avut ceva timp si pentru plaja si am apucat sa ma bronzez putin. Pana la toamna am timp!
Pana data viitoare "stay safe"! Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

miercuri, 2 mai 2012

Dor...

La mine-n suflet, ca si-afara, e tot pustiu si vant si rece.
Spuneai ca mi-e usor cu timpul. Dar el nu vindeca, doar trece.
Nu mai sunt eu de cand nu esti, caci ma gandesc la tine-ntruna
Si-aceste ganduri ti le-am scris cu sufletul, si nu cu mana.
As da orice sa te privesc, sa te ating...macar putin,
Nu esti aici in brate sa te strang si sa iti miros parul fin.

Sa stii ca n-am uitat deloc de toate soaptele promise
Cand ghemuiti priveam spre cer si ne-nveleam numai cu vise,
Cand te strangeam oftand la piept si adormeai in gand cu mine
Si te trezeam in miez de noapte sa-ti soptesc "Mi-e dor de tine!".
Numai cel care n-a iubit, n-o sa-nteleaga niciodata
Cum pot doi oameni intr-un suflet sa simta acelasi lucru-odata.

Stiu ca iubesti mult trandafirii...ti i-as aduce zeci de ori,
Dar astazi nu esti langa mine, ca sa iti spun ce simt prin flori.
Te rog acum, in lipsa mea, sa-mpaturesti aceste randuri
Si ai sa simti ca tii in maini, cel mai frumos buchet de ganduri.
Inchide ochii si respira...Incet, s-auzi cum iti soptesc:
"Sa nu uiti uiti asta niciodata...Mi-e dor de tine...Te doresc!"

joi, 26 aprilie 2012

Hoinareala

Cu vesnicii blugi rupti si cu tenesii in picioare astazi am iesit sa cutreier orasul la pas. Scolareste, cu un rucsac in spate, mai mult gol, am plecat incet incet de acasa pentru a-mi rezolva cateva lucruri si pentru a face o plimbare prin orasu-mi proaspat renovat si inflorit.

Edilii locali profita de faptul ca vin alegerile si au hotarat ca intr-un final sa infrumuseteze unele parti din oras si cel mai important centrul. Borduri noi, flori, curatenie, lume multa...frumos si placut. Era timpul pentru o schimbare.

Am parcurs incet centrul orasului si dupa cum am spus mai sus, am ramas placut impresionat ca toate sunt pe roate si pare ca orasul incepe sa isi intre in ritmul in care a fost acum cativa ani. Am ales in continuarea traseului meu, strada George Bacovia, pentru ca este linistita si e una din putinele strazi din oras in care mai gasesti case clasice si boeme, chiar si doua monumente istorice, dar care la randul lor se imbina cu casele impunatoare construite nu de mult. De pe strada George Bacovia, strada pe care hoinaream in copilarie cand veneam de la scoala, am ales sa fac dreapta pe strada Ion Luca pentru ca la cativa pasi sunt cateva scari pe care coboram mereu fie in anii cruzi de scoala fie in ultimul an de liceu pe unde ma plimbam de mana cu fata de care eram indragostit. Cobor scarile iar casele cochete se ascundeau in spatele copacilor inca infloriti. Acelasi caine mic, urat si rau, ma latra, asa cum o facea si cu ani in urma. Ma amuz si imi continui drumul care se sfarseste pe strada cu pomi infloriti dar da in blocurile gri socialiste. Ajung linistit odata cu adierea vantului in cartierul de blocuri linistite in care mi-am petrecut o parte din copilarie. Aici m-am intalnit cu unul din cei mai vechi prieteni ai mei cu care am copilarit si unul din foarte putinii cu care am pastrat legatura. Mesterea ceva la masina si bucuros ca ma vede, lasa cheia de 14 pentru cateva momente. Stam putin de vorba, ne salutam prietenos dupa care imi vad in continuare de hoinareala mea. De aici m-am indreptat catre locul de veci al bunicii, pentru a-mi gasi linistea pentru cateva momente. Poza ei de pe mormant parca imi zambeste si imi da puterea si increderea sa merg mai departe. Iar de aici va fi acelasi drum inapoi spre casa, presarat cu pomi infloriti, flori, fetele frumoase care impanzesc orasul si masinile scumpe si lucioase care circula neglijent.

Si uite asa, astazi mi-am luat portia de aer si de rememorare a tuturor locurilor indragite de mine din oras, mergand incet incet, doar eu cu mine, in orasul meu...Mi-am incarcat bateriile, acum sper sa ma tina cat mai mult. Salut!

marți, 24 aprilie 2012

Fiecare sfarsit are un nou inceput

Nu stiu cum sa-ncep. Ca de obicei, pornesc cu o mare varza de idei si trairi recente din care trebuie sa extrag ce e mai frumos, ca sa nu bat campii aici.

Doar ce m-am intors din Bucuresti, unde am avut un weekend plin de peripetii si de momente frumoase. Am inceput acest weekend putin cu stangul datorita unui mic incident cu masina, dar incet incet am revenit pe fagasul cel bun.

Am petrecut aproape 4 zile alaturi de doi din cei mai buni prieteni ai mei, alaturi de care am nenumarate amintiri...fostul meu coleg de facultate si de camera din primii ani de facultate, si buna mea prietena si colega de apartament din anul pe care tocmai l-am incheiat. Am depanat amintiri, am ras, am cantat impreuna, pe scurt a fost un weekend placut. Ultimul weekend in Bucuresti pentru urmatoarea jumatate de an.

Fiind nevoit, mi-am strans lucrurile din camera in care am petrecut ultimile 8 luni. Cu bune, cu rele, cu muzica la maxim, cu lacrimi, cu rasete, cu nopti fierbinti si tarzii si dimineti insorite...a fost frumos. Am reusit sa transform impreuna cu a mea colega, acel apartament intr-un camin, intr-un loc calduros si frumos pe care noi il numeam "acasa". Ii voi duce lipsa, dar cum lucrurile bune se duc pentru a face loc altora mai bune, astept linistit.

S-a mai scurs un an de scoala, de facultate. Al patrulea an in Bucuresti, capitala vietii. A fost poate cel mai activ, cel mai frumos, cel mai distractiv. Una peste alta sunt impacat cu mine pentru aceasta perioada.

M-am plimbat din nou prin parcul meu preferat, de suflet, in care am mers in atatea zile sa alerg, sa mananc inghetata, sa stau pe o banca linistit, sau sa sufar dupa vreo prezenta feminina. Inverzit, plin de viata si plin de copii ca intotdeauna, de aceasta data am avut ocazia sa-i parcurg aleile alaturi de o persoana draga. Si uite asa pot trece in continuare pe lista mea, chicoteli, rasete, povestiri, ciocolata, maini reci, priviri pe furis care au dus la ceva "exhaustiv" de placut si de...nici nu gasesc cuvantul potrivit...hmmm, energic, momente in care ai incontinuu un zambet tamp pe chip. Pentru cei care inteleg mai greu, e o EA...care m-a facut sa rad si nu doar sa zambesc intr-un moment in care eram putin trist. Am impartit o ciocolata si s-a deschis si mi-a povestit despre ea ca si cum ne-am fi cunoscut de o viata si m-a imbratisat la plecare ca si cum ar urma sa plec o viata.

Mi-am luat la revedere de la Bucuresti, orasul meu adoptiv, care ma tine in priza si ma face sa nu cedez. Cu un ochi plang iar cu unul rad, dar ne vedem in toamna amice! Salutari! Si o imbratisare calda fetei cu mainile reci.

marți, 3 aprilie 2012

Pur si simplu...


Sincer, ar fi trebuit sa fiu la facultate acum, rezolvand unele lucruri, dar uite ca nu sunt. Stau in fata laptopului, in bucatarie, incercand sa fac fata psihic tipetelor de copii nazbatiosi de afara si scriind aceste randuri.


Asta sunt eu! Am 22 de ani si 8luni, sunt student in anul 1 la master, am ramas putin in urma cu facultatea, nu am nici un ban, stau in chirie iar facturile ma omoara (pur si simplu dupa ce vad ca se afiseaza intretinerea intru in casa si beau un pahar de alcool), sunt oarecum departe de casa si de prietenii mei fara de care nu pot sta, sunt singur in ciuda sanselor si posibilitatilor, am cateva mici datorii dar care ma preseaza si de care sper sa scap pana la sfarsitul lunii. Dar ce pot sa fac? Imi asum aceste lucruri, si nu ma plang despre ele, ci le spun cu un sarcasm, un umor si o autoironie iesita din tipar. Si da, stiu ca nu sunt singurul in situatia asta, si da, din aceasta cauza nu vreau sa fac un mare taraboi, pentru ca asta e viata de tanar, de student, de provincial...o viata pe care o iubesc de aproape 4 ani incoace. Sunt recunoscator ca nu am alte probleme mai grave de natura sociala, fizica, de sanatate sau de familie, si mereu ma gandesc ca nu ma pot plange pentru ca sunt multi altii care o duc si mai rau, sau au dus-o si mai rau si au scos-o la capat pana la urma.

Asa cum spunea candva, de mult, un mare caracter, recunosc si eu la randu-mi ca sunt prost...dar, dar cand ma uit in juru-mi, prind curaj. Nu am mari vise, dorinte absurde, vicii nesanatoase, prieteni ciudati sau probleme de familie de care sa pot abuza. Nu gasesc nimic interesant in a ma lauda cu orice achizitie de la chiloti, sosete pana la telefoane si alte lucruri. Nu ma avant in relatii puerile pe care sa le declar nemuritoare timp de, eu stiu, doua saptamani. Si cel mai mult, nu imi bat joc de cei mai slabi de inger ca mine sau cu mai putin noroc in viata. Am defectele mele, de care nu sunt tocmai mandru, dar incerc sa tin drumul cel bun.

Asta sunt! Imi asum toate lucrurile. Stiu ca nu sunt in masura sa dau cele mai pompoase si mai filosofice sau poate nici cele mai prostesti sfaturi, dar, sustin cu tarie un singur lucru. O viata avem de trait! Si cu bune, si cu rele, asta este, trebuie asumata. Te plangi ca a trecut ziua pe langa tine...nu mai dormi dupa-amiaza! Te plangi ca mereu paharul e gol...mai toarna-ti o vodka, si poate asa devii mai optimist! Ti-a murit capra,ok...dar de ce sa moara si cea a vecinului fara motiv cand iti poti cumpara una mult mai buna, sa crape capra vecinului in patru de ciuda. Te plangi ca nu iti ajunga banii...aminteste-ti ca erau zile in care iti calculai pe calculatorul telefonului sa te poti incadra in ultimii bani...si uite ca ai supravietuit! Spune orice vrei, dar zambeste...au fost si zile mai urate!

duminică, 1 aprilie 2012

Nebunie in vant


Nu stiu daca sunt eu, sau e de la prostia asta de film careia i-am pus pauza sa pot scrie aici cateva randuri, dar pur si simplu aveam nevoie. De ceva vreme voiam sa scriu cate ceva, dar ori lenea, ori pasivitatea mea, la faptul ca nu am lucruri indeajuns de bune de scris, au invins mereu si m-au facut sa nu scriu.

Uneori, simt o nevoie nebuna sa ma urc in masina si sa calc pedala, indiferent de destinatie. Sa ascult o muzica buna...cu geamurile deschise si cu o mana de prieteni nebuni alaturi, si sa mergem spre nicaieri, in nebunia noastra. Sa cant da nebun piese care mi-au placut candva, care imi aduc aminte de prezente feminine si care ma fac si acum sa zambesc, sa-mi faca pielea de gaina, sau sa cant cu patos o melodie de gen "ti-a facut si tie? da frate!".

Probabil ca fiecare dintre voi aveti aceasta senzatie uneori si mai devreme sau mai tarziu o puneti in practica, si satisfactia apare si creste din ce in ce mai mult odata cu nivelul de decibeli, de kilometri si cu vantul care iti sufla in freza. Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine, cand imi apare acest dor in minte, raman setat pe el, pana cand il satisfac.

Pana acum ceva vreme, as fi ales o EA, in locul prietenilor. Mereu aveam acel scenariu cu o EA in dreapta, mergand spre nicaieri, cu bucurie, fara griji, cu versuri pe buze, cu parul in vant si cu ochelarii de soare pe nas. Nu e vorba ca mi-am pierdut speranta, doar ca sunt cateva momente de gen pe care le-am trait, au fost frumoase, le pretuiesc, dar acum, pentru mine, acea mana de prieteni din masina, a insemnat, inseamna si va insemna totul. Cu ei am pana acum cele mai frumoase povesti, cele mai frumoase aventuri si nazdravanii...si stiu ca vor veni si multe altele.

Pentru mine nu mai este mult...masina e gata, muzica e pe val, usile imi sunt deschise pentru voi, prieteni dragi...cei care ati cantat alaturi de mine la drum, cei care au avut sufletul la gura intr-o depasire, cei care m-au tinut de vorba si am pierdut doua semafoare la rand, cei care mi-ati fost aproape! Va salut si ma inclin!

P.S. Imi lipsiti enorm!

marți, 20 martie 2012

mi-se-ru-pis-me


De ce la ora asta? Pentru ca acum am chef! De ce tocmai despre lucrurile astea? Pentru ca asa cred de cuviinta, pentru ca cei de langa mine sa ma poata agrea sau nu! De ce tocmai acum? Pentru ca mi-a cam ajuns! Uite ca tot ma tin de ceva vreme, dar acum, uitandu-ma la Californication - demential serial apropos - mi-a venit mie sa scriu aici, lucruri care ma EXASPEREAZA, ma SCOT DIN MINTI, ma INDISPUN, ma fac sa BEAU, ma fac sa LOVESC...

Si uite asa, am ajuns sa URASC LA NEBUNIE :

...persoanele care se baga in conversatiile mele
...persoanele care trag cu urechea la conversatiile mele si se baga in ele
...persoanele carete intrerup atunci cand povestesc ceva sau care incep sa povesteasca acelasi lucru dupa ce termin, ori care incearca sa faca un-doi cu mine in acea povestire
...oamenii care fac din orice un concurs
...pe cei care fac misto pe seama ta, dar cand si tu razi de ei, fac ca toti dracii
..."prietenii"care rup legatura deodata si afli ca de fapt au motive "intemeiate" de suparare, pe care nu le impartasesc, asa ca stau ca niste drama queen si tin pentru ele
..."prietenii"care incearca mereu sa fie peste tine
..."prietenii" ori fetele care intai iti analizeaza etichetele de pe tricou si dupa te saluta
...barbatii care incearca sa para altceva decat ceea ce sunt in fata femeilor, cu prietenii de fata(apropos, chestia asta e si amuzanta, cand auzi ce chestii scoate din gura, dar si foarte enervanta, pentru ca nu poti sa asculti mult timp rahaturile alea)
...fetele care pastreaza legatura cu fostele mele
..."prietenii" care isi incearca norocul cu fostele mele
...fostele mele care odata nu se suportau iar acum sunt "tovarase"
...oamenii care spun una si fac alta
...persoanele care vorbesc enorm de mult, dar cand ai si tu ceva de spus, nu te asculta
...idiotii care fac misto de altii mai slabi de inger
...laudarosii care spun prea mult ca fac si dreg, dar raman numai cu spusul
...lenesii cei care nu sunt puctuali
...soferii care se baga in fata ta la semafor fara ca macar sa-ti aprinda un bec in semn de multumire
...oamenii care fura ceea ce e al tau si pretind ca ar fi al lor
...vecinii care imi fura locul de parcare
...snobii care vor cat mai multe dar fara sa cheltuie nimic
...femeile pe interes
...minciuna
...faptul ca unele fete nu inteleg ce este aceea o limita a rabdarii si a spatiului personal
...persoanele care au grija sa analizeze intai pe altii inainte de a-si face o analiza proprie
...pe cei care incearca sa obtina orice strop de atentie rostind sau repetand ultimul cuvant din propozitia oricaruia din jur
...pe cei care fac afirmatii nefondate sau trag concluzii gresite
..."prietenii" care iti fac planuri
...persoanele nerecunoscatoare
...ziua cand se afiseaza intretinerea
...momentele cand trebuie sa ma despart de prietenii mei
..."prietenii" care inainte te sunau inca de la primele ore ale diminetii inainte sa gaseasca alta "victima"
...barbatii care nu isi recunosc punctele slabe
...prietenii care nu acepta critici din partea prietenilor...idiotilor! daca un prieten te critica si iti atrage atentia cu ceva, inseamna ca este dispus sa dea mai mult decat 2 lei pe curu' tau...nu fii imbufnat si asculta-l

Ar mai fi cateva, ce e drept, dar ma opresc aici, mi-e sila si mi-e somn. Sincer, poate am fost enervant, exagerat, cum vreti voi, mi-se-ru-pe! Asa cum eu va suport, suportati-ma!

Nota bene! Eu va suport in fiecare zi, voi trebuie sa ma suportati odata sau de doua ori pe an, cand rabufnesc si nu mai pot sa tin in mine atata toleranta, gentleman-tisme, bun simt...am momente cand ma dezbrac de toate si ma cobor la nivelul vostru. Atat stiti, atat faceti.

Totusi, ma inclin...noapte buna mothafuckaaz!

luni, 19 martie 2012

Incomplet


Fuck! Nici nu stiu in ce mod sa-mi astern toate simtirile aici, ca sa nu sun ca o domnisoara in suspine sau ca o drama queen, dar din nou regula de 3 isi spune cuvantul. Niciodata nu prea poti sa le ai pe toate 3 : sanatate, familie & prieteni si bani(ori satisfactie pe plan profesional). Mai mereu mi s-a intamplat sa am doar doua din aceste 3, iar cand se intampla sa vina toate 3, stateam cu sufletul la gura intrebandu-ma care pleaca prima.

Simt de cateva saptamani, o nevoie care ma macina psihic in fiecare dimineata...Nici nu stiu cum sa o spun ca sa nu par superficial, sa nu par ca sunt dependent de aceasta idee, sau ca am doar o impresie...Ei bine, simt nevoia unei femei. Dar nu una oarecare, nu intr-o dimineata oarecare, nu nevoia de sex, nu nevoia de alte prostii care ar veni oricum in cap. Nu! Nevoia de afectiune, o nevoie disperata de a oferi ce am strans din nou...sentimente, afectiune, vorba, fapte, nebunii, orice...Am nevoie disperata de un zambet dimineata, si o mana calda care sa-mi mangaie fata...am nevoie sa o vad cum doarme si cum ma priveste printre asternuturi, ferindu-se de razele puternice ale soarelui.

Nu credeam ca voi ajunge sa traiesc si sa spun lucrul asta, dar concluziile ca barbatii ar putea trai toata viata din sex fara obligatii, cu paharul langa ei, si cu N nopti nedormite sunt eronate. Nu e chiar asa. Nu e deloc asa daca pot sa spun. Ajungi sa ai nevoie de afectiune, sa doresti sa iti poarte cineva de grija, sa te sune cineva, sa te astepte cineva acasa ori in acelasi loc al vostru. Dar din starile de euforie pe care le ai la inceputul acestor campanii de sex si de alcool, ajungi la dimineti in care te trezesti cu gandul ca iar ai visat o EA ce iti zambea dimineata in pat, dar constati cu stupoare ca patul e gol...si cand observi ca si soarele de afara lipseste, iti vine sa-ti iei campii.

Stiu ca nu se poate acum, si ma impac cu acest gand, cu toate ca de 5 ani m-am invatat sa am mereu pe cineva aproape. Incerc sa nu disper si sa nu o caut cu indarjire, pentru ca stiu ca atunci nu apare. Doar ca...ma simt gol. Incomplet daca as putea spune...ca un puzzle caruia ii mai lipsesc cateva piese...feminine. Nu sufar, pentru ca nu am rani deschise, si nu ma plang pentru ca nu este un motiv, doar ca lipseste acel condiment feminin...

miercuri, 7 martie 2012

8 martie...ziua mamei



Inca de mic, mi s-a intiparit in minte ca de 8 martie sarbatorim "Ziua mamei". Atunci eram un pusti, nu stiam multe despre fete, gagici, domnisoare sau femei...totul se rezuma la mama si bunica. Cu siguranta si voi, ca si mine, erati cei mai emotionati cand faceam acele poze la scoala pentru felicitarile de 8 martie, cu clasicele urari de genul "Maicuta iubita/Azi de ziua ta/Sa fii fericita/Din inima as vrea". Bineinteles ca tot mama imi dadea bani sa o platesc, dar se bucura si ma strangea in brate mereu cand mergeam la ea de 8 martie, si ii inmanam felicitare, cu emotiile de rigoare.

Acum, tot ce a mai ramas din aceasta mica sarbatoare, este ideea de zi a femeii. Hmmm, serios? Intruchiparea acestei zile a cam luat directii ciudate si proportii destul de mari. Adica, na, zic si eu, ca normal ar fi ca noi, barbatii sa uram femeilor importante din vietile noastre, toate cele bune, si sa le incantam cu un minunat buchet de flori...dar de aici pana la a-si face una alteia urari, chiar si cu o zi inainte? Mi se pare putin tras de par. Se intampla sa cunosc femei...sau hai sa le spunem inca fete...carora le poti face o "mica zi a femeii" in fiecare zi...tot ce iti trebuie este putina inspiratie, cateva floricele si cateva raze de soare. Dar, se intampla sa cunosc si fete care duc spre un materialism incurabil aceasta mica sarbatoare a voastra.

Acum, hai sa nu va mai critic, caci astazi este ziua voastra, proclamata international de catre Adunarea Generala ONU, in anul 1977. Mereu v-am indragit, mereu v-am iubit, mereu am fost fascinat de voi, mereu mi-a placut sa stau sa va privesc cum va aranjati, cu va pieptanati parul si cum sorbiti cafeaua. Dupa cum am mai spus si in alte postari, iubesc femeia, si tot ce tine de ea...de la modul in care isi face unghiile stand incomod pe scaun incercand sa ajunga la degetul mic de la piciorul stang...pana la modul in care te saruta pasional infingandu-si unghiile in spatele tau...sau privesc neajutorate un film siropos de dragoste.

Iar acum, conform protocolului premiilor Oscar, as vrea sa fac cateva urari si multumiri:
...tie mama, nu iti doresc decat sanatate...sa poti avea grija de mine in continuare...te iubesc!
...bunicilor mele...uneia ii transmit multa multa sanatate iar celeilalte ii duc dorul si ii pastrez vie amintirea
...prietenelor mele bune, le urez mult noroc in cariera si dragoste, si multumesc ca mereu ma suportati si ma ascultati cand ma plang cu cate ceva, ori cand injur vreo consoarta
...voua...celor ce ati fost candva parte din viata mea si v-am iubit asa cum sunt eu, cu bune, cu rele, cu dimineti insorite, cu miros de cafea si frezii pe perna si cu nopti tarzii si firebinti...va spun ca va pastrez mereu acolo, in cutiuta cu amintiri si va multumesc pentru ca ati facut parte din viata mea
...iar voua, celor cu care nu ma cunosc si nu ma intersectez, va urez o zi frumoasa, minunata si insorita

La multi ani voua, femeilor, cele mai frumoase si cele mai gingase fiinte!

joi, 16 februarie 2012

Acele momente cand...


...acel moment penibil cand vorbesti cu cineva, iar persoana respectiva vorbeste cu "precipitatii" si o picatura de saliva se opreste pe obrazul tau
...acel moment ciudat cand cineva iti scrie "brb" si se intoarce dupa 5 ore...daca!...se mai intoarce
...acel moment enervant cand laptopul ti se inchide pentru ca erai prea ocupat sa observi ca ti-a iesit acumulatorul sau s-a descarcat bateria
...acel moment ciudat cand iti iei la revedere de la cineva, dar o luati in aceeasi directie
...acel moment jenant cand incerci sa citesti ce scrie pe tricoul unei fete, iar aceasta crede ca te uiti la sanii ei
...acel moment enervant cand te pregatesti pentru o poza, cand te uiti in oglinda esti multumit, dar cand vezi poza iti vine s-o rupi
...momentul acela ciudat cand vezi ca ai 500 de melodii pe mp3 player, dar nu iti place nici una pentru moment
...acel moment jenant cand vorbesti si produci un sunet foarte subtire sau foarte gros si, toti prietenii tai incep sa rada de tine
...acel moment penibil cand nu te poti opri din ras pentru a spune o gluma, iar cand termini de spus gluma, nu rade nimeni
...acel moment ciudat in care dentistul iti pune o intrebare in timp ce iti "cotrobaie" prin gura
...acel moment amuzant cand fata cu care vorbesti iti trimite tie mesajul pe care trebuia sa il trimita prietenei cele mai bune
...acel moment enervant cand stii ca ai facut de 10 la test, dar profa iti spune ca ai 5
...acel moment penibil cand unul sau ambii parinti incearca sa iti vorbeasca despre sex, si se fastacesc si nu stiu de unde sa inceapa
...acel moment jenant cand unul din prietenii tai miroase ingrozitor a transpiratie
...acel moment penibil cand incerci sa explici o melodie pentru ca iti este rusine sa o canti
...acel moment penibil cand trimiti un mesaj si iti dai seama ca ai facut o greseala de gramatica
...acel moment enervant cand unul din prietenii tai intuieste ceva, si se da mare si tare cand acel ceva se adevereste
...acel moment penibil cand ai de urcat doar 3 trepte si vrand sa le urci in graba te impiedici
...acel moment penibil cand vezi o scena de sex sau o gluma porcoasa la tv, dar nu poti reactiona pentru ca esti de fata cu parintii tai
...acel moment enervant cand esti intr-o sala de teatru sau de cinema, si o persoana voluminoasa si inalta se aseaza fix in fata ta
...acel moment penibil cand tastezi parola in spatiul pentru username, si ai prietenii de fata
...acel moment jenant cand iti ghioraie matele si te scuzi ca nu cumva cei din jur sa creada ca ai dat un partz
...acel moment penibil cand incerci sa pari fioros in fata unor fete, si te impiedici sau orice altceva cu ghinion se intampla
...acel moment penibil cand iti place atat de tare o melodie si incerci sa o canti dar gresesti versurile intr-una
...acel moment enervant cand un prieten sau coleg isi insuseste un citat sau o poza care iti apartine
...acel moment penibil cand un prieten posteaza o poza in care tu esti pe fundal si te rupi in dans
...acel amuzant cand citesti "moment" chiar daca nu mai era scris :D
...acel moment enervant cand deschizi punga cu chipsuri si vezi ca nu e plina nici pana la jumatate
...acel moment jenant cand comentezi la o poza sau la un status pe Facebook, iar acea persoana ignora comentariul tau, dar raspunde in continuare la altele
...acel moment jenant cand unul din prieteni te atentioneaza ca ai o soseta rupta, ca ti s-a descusut puloverul sau ca ti s-a rupt tricoul la subrat
...acel moment penibil cand iti aranjezi parul in geamul unei masini si observi ca e cineva in acea masina
...acel moment ciudat cand te uiti in ambele sensuri pe o strada cu sens unic
...acel moment jenant cand doctorul te intreaba daca fumezi sau ti-ai inceput viata sexuala de fata cu mama ta
...acel moment penibil cand dai un partz intr-o camera goala si mai intra cineva
...acel moment penibil cand ii spui fostei ca esti cu cineva deja, dar cand va intalniti, tu esti singur iar ea este de mana cu un tip

luni, 13 februarie 2012

Barbatii adevarati nu cumpara femei!


Un barbat este terminat in momentul in care insista pe langa o femeie. Dictatura falsei idei ca barbatul ar trebui sa insiste pe langa o femeie, pentru ca daca aceasta ar ceda prea repede ar fi curva, domina lumea zilei de astazi. Un barbat fara orgoliu, nu e barbat! Voi sustine acest lucru mereu si stiu ca nu sunt singurul care este de acord cu mine. Nu ma intelegeti gresit fetelor, aici nu este vorba de orgoliul acela dus la extrem, este vorba doar de acel orgoliu de barbat, care este de esential existentei acestuia, la fel cum este esential un ceas de calitate, un parfum fin, o camasa cu guler tare si mansete albe imaculate.

Sa ma apuc eu sa insist pe langa o femeie, ca sa-mi acorde atentie sau sa-mi acepte invitatia in oras? E hai, nu zau? De ce as face asta? Imi face ea mie cumva un serviciu? N-as prea crede asta, pentru ca doi oameni care stiu cat de cat ce inseamna aia "chimie" intre un barbat si o femeie, nu ar apela la insistente. Spuneam mai sus de o asa numita dictatura a unei false idei, ca femeile ar trebui sa se lase greu pentru a nu parea curve. Eronat! Dragele mele, dragii mei, doar un barbat IDIOT si nesigur pe puterile sale isi face aceasta idee despre o femeie. Iar din punct de vedere psihologic, daca analizam, o curva nu s-ar culca cu tine din prima noapte, pentru ca are anumite standarde si principii.

Poate ca unii din voi veti spune ca asa e randuiala, sa te duci, sa tragi de ea, sa insisti, iar unele femei nici nu concep fara ca barbatii sa se roage macar putin de ele. Unii veti spune ca daca ti s-a pus pata faci orice numai ca sa o ai. Ok, inteleg, ti s-a pus pata pe ea, dar daca esti barbat, deja dupa prima rugaminte pe care i-o adresezi, si te refuza, ar trebui sa iti pice aiurea. Ok, inteleg, iti place mult, si faci pe dracu in 4, si o inviti a doua oara, dar o faci fara emotii, pentru ca daca ai primit deja un refuz, al doilea va fi usor de suportat. Daca si atunci e "mai vedem" sau "nu stiu deocamdata", lasa-te pagubas! Tine de orgoliul tau, pentru ca da bine. Da, da bine la femei! Nu te mira! Ele se gudura si saliveaza dupa el, dar tot ele ti-l calca in picioare si ti-l fac fervenite!

Daca esti intr-adevar un barbat, vei face ca "chimia" dintre voi doi ar trebui sa fie pe roate inca de la primele fraze pe care le schimbati, pentru ca stii ca siguranta ta de sine este la fel de importanta pentru tine, precum este parul ei matasos, proaspat aranjat pentru intalnirea voastra. Nu bate campii...nu ii face complimente prea siropoase, dar nici prea dure...nu te uita prea mult la ea, dar nici prea putin...zambeste, traieste si insista sa crezi ca poti obtine macar o privire de la orice femeie.

Voi trece intr-o anume parte a doua a aceste postari, care sustine faptul ca "Barbatii adevarati nu cumpara femeile!". Stiu ca de ceva vreme, in S.U.A este o campanie in care vedetele sustin aceasta cauza, si pot spune ca sunt total de acord.
Fac pentru o inceput o scurta referire la traficul de fete, in special cele care vin din Europa de Est si sunt "exportate" care Vest, lucru care in prima instanta a fost unul tragic, dar pe parcurs am aflat ca a devenit un lucru profitabil pana si pentru fete. NU se numesc barbati, acei ce cumpara cu bani o femeie! La fel cum nu se numesc barbati cei ce se duc la curve din faptul ca s-au resemnat, din faptul ca nu au timp sa curteze sau sa agate o femeie, ori din falsul motiv, pe care l-am auzit de vreo doua ori in ultima perioada "Pai ce frate, ca alea stiu meserie!". Meseriasule care esti tu meserias, tu ar trebui sa inveti meserie, si sa te duci sa castigi o fata, nu sa o cumperi.

La fel nu sunt de acord nici cu modul de a cumpara afectiunea, interesul si sexul din partea unei femei cu atentii si cadouri. E cam tot acelasi lucru, doar ca banii i-au o trasatura materiala. Ok, nu spun nu faceti cadouri, e imoral parca sa nu faci femeii pe care o iubesti un cadou la ocazii si chiar intr-o banala zi de luni, doar ca sa nu fie un obicei care are ca scop obtinerea atentiei sau sexului.

Si in final, as vrea sa mai dau oarecum peste cap un mit. Cum ca dragostea sau sexul ar trebui sa aibe loc dupa ceva vreme, dupa ce barbatul este deja tarait prin toate toanele femeii. V-ati gandit macar ca intre voi s-ar putea sa nu existe acea "chimie" in pat? Si stim cu totii ca sexul este destul de important, iar daca aici ceva nu functioneaza, se cam duce naibii tot. Asa cum cineva a spus, si sustin aceasta idee "Cum sa intri intr-o relatie cu o persoana daca nu faceti dragoste inainte?!". Aceasta intrebare retorica, imi confirma toate cele de mai sus, si daca ar pune toti cap la cap multe lucruri, ar fi lucrurile mult mai simple. Cum de altfel dragostea e atat de simpla, doar ca noi o complicam.

Cam atat dragii mei barbatei. Pastrati-va orgoliul! Nu-l duceti la maximum, dar nici nu le lasati sa vi-l calce in picioare cu tocurile lor lungi! Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

duminică, 12 februarie 2012

Duminica gri


Stau in pat, tolanit, cred ca e cel mai bun cuvant de a ma descrie, cu o scobitoare intre buze si cu o usturime a ochilor cauzata de excesul de Internet intr-o duminica gri, friguroasa, plicticoasa in care nu iti vine sa faci nimic.

Nu vrei sa faci nimic, dar acel nimic se transforma in lucruri pe care de obicei nu le faci, sau le faci foarte rar, tot in astfel de zile. Incepi prin a rasfoi toate paginile de internet pe care le frecventezi des, incepi cu o piesa veche si sfarsesti prin a ajunge sa asculti melodii vechi de ani de zile, pe care ai anumite amintiri. Povestesti fel si fel de intamplari, depeni amintiri, deschizi foldere cu poze de pe cd-uri pe care le credeai inexistente.

Nici macar nu ai bunul simt sa te ridici din pat si sa te uiti pe geam sa vezi cum e afara, dar noroc de prietenii mei virtuali care imi dau de veste in nestire ca a inceput din nou sa ninga. Ajungi sa ti se faca vechea observatie "Nu mai sta atat cu ochii in laptopul ala!", de unul din parintii care nu te tot intreaba ce anume ai de stai in casa. Esti indiferent la ce se intampla, iti faci un ceai, si te afunzi iar in asternuturi, cu aceeasi usturime de ochi si cu aceeasi stare.

Te gandesti la orice, la tot ce iti trece prin cap. De la amintiri din copilarie sau liceu, pana la buze fierbinti, sani moi si momente in care ti se spunea ca insemni totul pentru cineva. Si oscilezi de la o stare de euforie, in momentul in care gasesti o melodie sau o poza care te bine-dispune, pana la stari complexe sau urate, cauzate cam tot de aceleasi motive.

Cand vezi telefonul ca suna ti se ridica parul in cap, pentru ca nu vrei sa auzi pe nimeni cu invitatii, cu oferte, cu plangeri, si il tii pe silent, dar raspunzi de nevoie uneori. Oricum, daca stau bine sa ma gandesc, nu-mi pare atat de rau dupa o zi pierduta in felul acesta, pentru ca dupa atata plictiseala, stiu ca vine o saptamana plina.

Inchei aici. Sper ca nu v-am plictisit cu plictiseala mea, pentru ca eu m-am plictisit.

vineri, 27 ianuarie 2012

Diferente


Dragii mei astazi va prezint starea vremii.
In ciuda situatiilor tensionate din Romania, in tara noastra predomina de cativa ani, snobismul, prostia, idiotenia si grandomania. Aceste fenomene variaza, oscileaza si circula din Estul pana in Vestul tarii si din Nord pana in Sud. Cel mai des, se manisfesta prin descarcari de grandomanie si de snobism, presarat pe alocuri cu ploi de bani, si furtuni de idiotenii.

Acum sa lasam gluma la o parte, ca nu e de glumit, deja este disgratios, provoaca sila si greata. Tu te gandesti ca unii fac figuri ca au primit de Craciun, Iphone 4s, pe negru, si voiau pe alb, iar altii tot ce isi doresc de Craciun este o ciocolata?? Acum serios vorbind, e o discrepanta intre statuturile sociale din tara noastra, ca de la cer la pamant. Sunt unii care sunt snobi, care atunci cand isi achizitioneaza un obiect, ar fi in stare sa dea la ziar, sa cheme presa, iar ce e pe Facebook, e Jale, cu J mare. Tu te gandesti ca in timp ce unii, care intr-adevar au motive sa iasa in strada sa protesteze, au fost loviti, imbranciti si au stat in frig, altii nu fac altceva decat sa critice?

Omule, gandeste-te ca puteai sa fii mai rau decat esti acum, dar poate ca unii au nevoie sa locuiasca macar pentru o zi, intr-o camera alaturi de alte 10 suflete, au nevoie sa munceasca 12 ore pe salariul minim ca sa poata aprecia banul. Snobism in stanga si in dreapta!

Vreau macar putin sa stati pe ganduri si sa incercati sa fiti mai buni, mai ingaduitori, sa aveti speranta, sa fiti multumiti de ceea ce aveti, pentru ca se putea si mai rau. Vreau sa va spun ca pana acum cativa ani, am fost si eu un copchil rasfatat si cu figuri, dar am avut noroc ca am un tata 1 la un milion, si mereu a stiut sa ma puna cu picioarele pe pamant. Chiar daca multi ani si-a racit gura de pomana, intr-o zi de vara, in Delta Dunarii, am realizat ca in tot acest timp are dreptate. Aflandu-ma acolo cu familia, am intalnit din intamplare un copil. Avea nu mai mult de 4 ani, descult, murdar, dar stia sa vorbeasca corect, si nu prea avea frica de vre-un lucru anume. L-am luat langa noi, deoarece tatal sau, ne-a procurat peste si ne-a aratat cateva locuri bune de pescuit, si l-am pus la masa. Dupa masa, tata a desfacut o ciocolata si i-a intins lui prima data, o bucata. Va vine sa credeti ca acel copil, nu mancase ciocolata in viata lui, si pur si simplu nu stia ce este? In timp ce altii cumpara odraslelor suzete din aur si alte prostii!Ce poti sa mai spui cand traiesti un asemenea moment? Ti se inmoaie genunchii, iti vine sa plangi, te blochezi, nu mai ai ce sa spui. Eu sincer asa m-am simtit...dar aceasta intamplare m-a izbit de realitate, si m-a trezit.

Sper sa trageti voi singuri cate o invatatura de aici, sper sa fiti mai buni cu cei din jur, sper sa nu fiti snobi si sa va bucurati de ce aveti, cat aveti...

Ieri, azi, maine...


Avand destul timp la dispozitie doar pentru mine in ultima vreme, am hotarat sa imi fac ordine putin in "varza" asta de ganduri si de idei, sa le aranjez pe toate cum sunt tricourile din dulap. Am ajuns la concluzia ca oricat ai depinde de o persoana, sau de altele, exista perioade in viata cand simti nevoia sa te detasezi, sa te pui inapoi pe roate.

Am momente cand ma plictisesc ingrozitor, si dupa cum oricine stie, plictiseala este un dusman destul de uracios, te face sa te gandesti la multe lucruri, la care de fapt nu te-ai gandi daca ai avea ocupatie. In acele momente ma gandesc la pasaje din trecut in care as vrea sa ma intorc. Unele momente as vrea sa le sterg, unele din ele as vrea sa le fi trait cu o intensitate mai mare, iar cele mai multe le-as trai din nou, la nesfarsit. Cu siguranta unul din ghinioanele omenirii este ca timpul nu poate fi dat inapoi, si de aceea recomandat ar fi sa traim fiecare clipa.

Sunt dimineti in care ma trezesc oarecum in ceata. Nu stiu daca sa ma bucur, sau sa fiu trist pentru ca pana acum nu am realizat aproape nimic ce ar putea fi luat in serioasa considerare. Dar in cele din urma aleg sa ma bucur. Aleg sa ma bucur pentru ca am vise, am speranta, am familie si prieteni care ma iubesc, am norocul sa am un acoperis deasupra capului si sa nu imi lipseasca prea multe lucruri. De ce as sta in fiecare zi, trist si posomorat, ca nu am facut aia, nu am spus acel lucru, sa ma mustrez, ca si cum totul ar fi pierdut. Nu! Si nu te las nici pe tine, nici pe tine sa ma descurajezi, ca ai tu gura mai mare, si ca esti rebel...dar fugi la mami cand n-ai bani in portofel.

Sunt tanar, stiu ca de acum ma asteapta lucruri mari, importante, complicate si grele. Nu traiesc in trecut, nu visez cu ochii deschisi la un viitor indepartat. Traiesc prezentul si stiu ca tot ce a trecut inapoi nu vine...de aia acum traiesc si ma simt bine, ca nu iau nimic cand mor cu mine! Cius!