Sa tot fi fost spre finele lunii ianuarie, o luna destul de calma pentru ce se intamplase in anii trecuti, era frig dar oarecjm un frig placut si putina ceata.
Venisem acasa pentru ea, sa mai petrecem un weekend impreuna, sa fugim la locul nostru departe de toti si de toate. Ma asteptase in locul unde opera autocarul, sic and m-a vazut mi-a sarit in brate si m-a strans, m-a sarutat, mai mai ca ma lasase fara rasuflare. Eram in mijlocul strazii printer masini, imbratisati.
Ne-am urcat in masina si m-a dus la ea, unde imi pregatise de mancare. Ma simtisem mandru pentru ca din cate aflasem, era cred, pentru prima data cand gatea si isi dadea silinta pentru un barbat. Imi pregatise friptura iar ca desert o prajitura cu fructe. Am mancat bucuros si in graba, chiar daca nu imi era foame. De fapt imi era foame, dar imi era foame de ea. Asteptam sa plecam cat mai repede si sa fim doar noi.
Si
in sfarsit plecasem. Eram doar noi doi, in masina, in drum spre nicaieri. Nu
stiam unde vom merge si unde vom petrece noaptea dar eram extreme de fericiti
pentru ca vom fi amandoi. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cum parcasem pe
furis masina in dreptul mall-ului, ca nimeni sa nu ne stie sau sa ne vada. Am
luat-o de mana si am inceput sa alergam impreuna, razand. Pare cliseic, sau a
film de dragoste prost, sau parodie, dar chiar asa s-a intamplat. Ne alergam in
mall, ne puneam piedica si ne imbranceam, ne sarutam si ne imbratisam la
fiecare pas. Pana la urma acoperirea noastra a fost compromisa de o prietena
care ne zarise cand am iesit din mall. Dar a tinut secretul, si mi-a strigat ca
suntem foarte frumosi impreuna.
In fuga ne urcasem in masina, i-am mai furat un
sarut si am plecat in continuare spre necunoscut. Totul era atat de linistit,
de frumos. Lasasem tot in urma. Acum eram doar noi doi, in masina, cu muzica in
surdina, vorbind tot felul de nimicuri si lucruri din copilarie. O priveam
tacut cum conduce, povestindu-mi tot felul de intamplari haioase de cand era
mica si nu putea sa spuna corect “potcoava”.
Despre ce s-a intamplat cand am ajuns la
pensiunea care mai pe urma a ramas locul nostru, “cuibul”, am scris intr-o
postare din martie anul curent. Acum imi amintisem doar de aceste momente…simple
si pline de dragoste si de pasiune. Momente in care soarele rasare in fiecare
zi purtand un singur chip, iar noptile fiind de basm unul in bratele celuilalt.
