Timpul schimba oamenii, nu oamenii schimba timpul. Si ajungi sa te schimbi, inevitabil. Daca stii sa iti pastrezi lucrurile bune, foarte bine, daca nu, poate ca din nou foarte bine, poate pentru ca vin altele. Si uite ca a trecut timpul si peste mine. Si m-am schimbat. Pe etape, treptat treptat. Mi-am pastrat atuurile si partile bune, dar pe parcurs am devenit hater.
Ce-nseamna "hater"? E o caracteristica a oamenilor care arunca cu pietre si cu vorbe in orice! Nu suporta nimic si nu sunt de acord cu nimic. Eh, uite eu am alta definitie, eu sunt din alta categorie de hateri. Care de cele mai multe ori este neinteleasa. O caracteristica a oamenilor carora le-a ajuns sa fie imbuibati cu toate cacaturile si prostiile, nu mai toleareaza nimic de prost gust, nu mai agreaza nesimtirea si lauda de sine. Bine, multi spun ca haterii, nu accepta nimic si sunt total contra oricarui lucru sau curent ce nu ii avantajeaza. Ei bine, nu e asa. Eu v-am spus definitia mea. Eu sunt un hater pe care adevaratii hateri il urasc de moarte, pentru ca eu ma zbat pentru moralitate, adevar si dreptate! Iar acum am sa va povestesc cum am ajuns sa fiu hater.
Cand am vazut ca toata lumea profita atunci cand sunt bun. Si am invatat ca daca le arat oamenilor ca sunt bun, trebuie sa le arat ca nu sunt doar bun. Cat esti bun esti luat de prost, stii vorba aia.
Cand am observat ca in jur pute a materialism si interes personal, ca sunt persoane care nu se gandesc ca, urcand, daca vor calca totul in picioare, va fi vai si amar de capul lor atunci cand vor cadea inapoi.
Cand am observat ca daca esti gentleman cu doamnele, domnisoarele, fetele, femeile, in mare cu orice prezenta feminina care nu e mama, bunica sau matusa, esti luat de prost, pentru ca sunt muuule frustrate pe lumea asta care cred ca daca ti-ai luat-o in bot odata si o data, totul se rezuma la un singur om, sau ca toti oamenii sunt la fel.
Cand am simtit ca multi prieteni nu sunt de fapt prieteni ci cunostinte, si observi aceste lucruri in momentul in care trece timpul si nimic nu se intampla, nu primesti un "Salut, ce faci?". Incearca! Atunci se va face triajul.
Ca stai si convietuiesti cu anumiti oameni, sub acelasi acoperis, si lasi mult de la tine, si faci sacrificii ca totul sa fie bine si tii totul sub control si tragi sa fie bine, si constati ca esti bataie de joc, si ti se taie.
Cand mergeam pe strada si aveam zile cand parca toata lumea asteapta sa ma feresc doar eu, de parca ti-ar trebui un fir de ata doar al tau pe care poti merge, si doar atat!
Cand am inceput sa lucrez intr-o corporatie internationala care, mai nou, aplica un fel de sclavie mascata, insotita de un nerusinat bun simt, loc in care predomina pupincurismul!
Cand am inceput sa vad doar tarani si marlani, pisati pe ei, care pun tara la cale si injura si scuipa si se bat cu pumnul in piept pentru teritoriu asemeni primatelor.
Cand am observat ca am unii "amici" care ma cauta doar cand sunt singura optiune sau cand au nevoie de ajutor. In rest, ar fi trebuit sa ma rog de ei saptamani in sir sa ii pot scoate la un suc.
Cand am vazut ca pe cacatul ala de Facebook, plin de impresii si de figuri, de muiste si de frustrate care isi umfla tatele si isi rup coloana sa isi scoata curul in evidenta, care desi nu au dupa ce bea apa, au cele mai tari citate de viata, si se mai trezeste vreuna sa te corecteze.
Cand am observat ca daca esti finut cu o domnisoara incercand sa ii explici si sa ii vorbesti frumos, scoti toata prostia din ea si mi-am dat seama ca ma prostesc si eu daca voi continua sa fac asta.
Cand am observat ca nu trebuie sa te rogi de persoane. Cine vrea, isi face timp nu isi cauta scuze. Iar daca este cu adevarat important, vei gasi o cale, daca nu, o scuza.
Cand am bagat de seama ca unii sunt pur si simplu hipnotizati de pizda, bani, "lume buna" si alte cacaturi.
Ar mai fi multe, sincer, dar imi e asa sila sa le mai scriu, si asa imi vine sa-mi bag pula-n ele, toate. Mi-as da un an din viata, sa pot sa am ocazia, sa demonstrez ce stiu, si sa pornesc la un drum nou. Asa bine e atunci cand faci ceva din placere si ai o satisfactie doar pentru tine. Atunci stii ca ai un rost, ca viata ta nu e in van, ca ai tai parinti nu s-au trudit degeaba si ca meriti sa traiesti. Ca mai apoi voi gasi pe cineva demn sa-mi tina mana si sa ma urmeze pe acest drum, si mai bine. Dar va fi greu pentru ca cer mult. Ce e drept, ofer mult prea mult pentru cat cer, dar asta e problema mea.
Ba! Eu sunt bun de felul meu! Sunt painea lui Dumnezeu daca stii sa apreciezi si sa zambesti! Impart cu tine de la bucata mea de paine pana la ultima moneda de 10 bani. Ma las eu, sa iti fie tie bine cand te stiu amarat. Dar daca te-ai pisat pe vorbele, faptele si gandirea mea, te fac de nu mai iesi din casa de rusine! Dar nici asta nu pot! Si stii de ce ma? Pentru ca in mare sunt bun ma, sunt bun! Si un om este cu adevarat bun abia atunci cand a avut ocazia, sau in cazul meu sute de ocazii sa fie rau si nu a fost! Dar poate voi fi! Si nu ca poate! Voi fi!
Un mesaj pentru toti dezaxatii care alearga dupa cacaturi? Ba, viata se intampla atunci cand voi va traiti fericirea pe cacaturi. Traiti ba, traiti, frumos, respectabil! Ca de murit e usor!
Daca citesti postarea asta, oricare ai fi tu, gandeste-te de 3 ori sau mai mult inainte sa-mi vorbesti!
Iar acum la final, imi cer scuze pentru limbaj...din scoarta in scoarta e prima data de cand scriu aici si imi permit sa fiu vulgar fara subtilitati. Am erupt! Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!
Destinatar: Romania, tara mea Data:1 Decembrie 2014
Mai e nevoie sa iti spun? Cred ca e prima data in 25 de ani cand nu sunt printre primele suflete care iti ureaza doar de bine. Anul acesta sunt retras si stau in banca mea, nu ti-am mai adus acum atat de multe elogii, azi, de ziua ta, cum o faceam odata.
Nici nu cred ca mai e nevoie de cuvinte. Le stii prea bine pe ale mele. Vorbim destul de des, in special in noptile acelea interminabile. Anul acesta parca, ne-am intersectat mai mult ca niciodata, dar niciodata nu m-ai lasat sa iti vorbesc si sa iti arat pana la capat intentiile mele. Asa ca, astazi profit sa-ti spun in fata ce am pe suflet.
Stii foarte bine ca mereu te-am iubit neconditionat, neincetat si fara masura! Am fost mereu la capataiul tau inca de cand m-am nascut si nu numai atat. Te-am urmarit mereu prin toate perioadele dificile prin care ai trecut si am trecut impreuna si te-am sustinut indiferent de conducatorul pe care l-ai avut, indiferent de populatia pe care o gazduiesti si indiferent de cum batea vantul, de stanga sau de dreapta. Te-am laudat mereu din toti rarunchii atat aici, acasa cat si peste hotare. Ma simteam de cele mai multe ori singurul patriot ramas pe bastioane intr-o lume in care multi te paraseau, multi te denigrau, altii te furau si te injurau iar altii te faceau de ras. Ti-am luat apararea de fiecare data aducand argumente solide in favoarea ta si evidentiindu-ti trasaturile sublime si nemaintalnite!
Ani la rand mi-am spus ca nu te voi parasi nici macar in vacante pentru ca tu ai atatea lucruri frumoase pentru mine. Si am ramas aici. Am fost plecat totusi pentru 7 luni, dar si acolo te ridicam in slavi si iti purtam culorile aproape in fiecare zi. Mai e nevoie sa mai spun ca-n vene-mi curge sange tricolor? Eu cred ca stii asta si ti-am demonstrat mereu! Tatal meu te slujeste de aproape 3 decenii si niciodata nu l-am vazut sa te critice sau sa tina capul plecat, chiar daca il mustrai mereu, il pedepseai si ii aruncai in viata tot felul de mizerii si de nedreptati. Dar a stat mereu drepti in fata ta, si mereu cand l-ai chemat a venit...si inca vine, si va mai veni pentru ceva timp. Eu il respect pentru asta, tu ai macar un strop de respect si de compasiune pentru el?
Te-am vrut! Te-am vrut si nu m-ai vrut! Am vrut sa te ridic in slavi in toate modurile posibile si am crezut ca o voi putea face in ziua in care as fi ajuns un jurnalist de cariera. Dar m-ai pleznit si nu mi-ai dat ocazia. Ai lasat pe altii, care nu fac decat sa te denigreze. Cand am vazut ca asa nu ma vrei, am incercat sa iti fiu si mai aproape. Am incercat sa duc traditia mai departe si sa iti dau tie venele-mi cu sange tricolor...sa ti le pun la dispozitie si sa lupt pentru tine, sa te apar indeaproape. Si nu doar o data, ci de 3 ori. Nu m-ai vrut niciodata! Ce sa mai cred? Stim amandoi ca daca eram intr-o alta parte de lume, eram de mult inrolat intr-o echipa de protectie a uneia din consoartele tale. Am tot ce imi trebuie sa stii! Dar cel mai mult te am in sange, imi curgi prin vene! Stii sigur ca sunt unul din ultimii patrioti si nationalisti inflacarati care te respecta si nu te denigreaza nici in ruptul capului. Am vrut sa te slujesc si m-ai repezit. M-ai lasat in continuare sa lucrez pentru una din multinationalele care te-au invadat si profita de poporul tau si il trateaza ca pe ultima speta. Ti-am facut toate poftele si ti-am respectat toate regulile si de fiecare data cand ma puneam pe picioare, ma plezneai din nou!
Sunt suparat pe tine! Dar inca te iubesc! Cu aceeasi tarie si ardoare! Doar ca acum nu vreau sa iti mai arat! M-am pus pe tava de cand ti-am vazut prima data pamanturile si roadele. Am fost crescut asa cum stramosii mei au fost crescuti. Te-am respectat si te respect, dar...am obosit si sunt demoralizat!
Acum iti spun, cu mana pe inima care inca iti apartine, ca inca te iubesc! Si iti mai dau ragaz un an sau doi, sa ma vezi asa cum sunt, sa ma apreciezi asa cum eu te apreciez si sa imi intorci macar cateva din dorintele arzande! Iti dau un ultimatum, acum ca ai un nou conducator cu o viziune in care cred cu putere! Sper sa nu ma mai dezamagesti!
La multi ani Romanie! Ai grija de mine cum eu, si putini din copiii tai avem! Sper ca la cealalta aniversare a ta sa fim in relatii bune, in aceleasi relatii in care am fost o viata!
P.S. Sper din toata inima, sa nu existe vreo zi de 1 Decembrie in care sa-ti urez "La multi ani!" de pe alte pamanturi decat cele ale tale! Sper sa bagi la cap asta! EU sper, dar daca nu te opresti in a ma plezni, nu stiu cati obraji mai am sa intorc!
P.S.2 Daca tu nu ma vrei, eu te vreau! Inca te vreau! Inca voi mai incerca! Iti dau putin ragaz, asa ca de la anul, sper sa facem echipa si mai buna!
Nu ne picepem la iubire, se pare
Ca n-ar nici unul din noi curajul atat de mare
Se pare ca mai mult ne prostim si prin urmare
Lipsa de piper si sare ar putea sa ne separe!
Ne cunoastem de o vreme
Si tot de-o vreme ne ascundem intre plapuma si perne
Acum am planuri noi pentru noi doi
Prea m-ai pacalit usor cu buzele tale moi, cu umerii goi
Parca esti rupta din Playboy
Si -astept in zadar soarele de dupa ploi
Ca nu mai vine, eu te mint si tu ma minti inapoi
As vrea sa plec, ma ridic, dar tu ma tragi inapoi!
Si-atunci hai sa gasim o cale de mijloc
S-aprindem un nou foc, sa-ncepem un nou joc
Sau hai sa fugim de adevarul crud...
Iti spun tot ce vrei s-auzi, spune-mi ce vreau s-aud Dar daca nu-mi spui "Te iubesc!", mai bine taci!
Alte cuvinte nu-mi doresc sa aud din gura ta!
Hy, ce faci?
Eu tot intreb si tu taci...
Eu fac legatura, tu o desfaci!
Parca te stiu de undeva, sa mor de nu-i asa
Ori te-am vazut pe la teveu, ori ai trecut pe strada mea?!
Chiar si-asa, lasa-ma ca vreau sa spun ceva:
Ori ne-am imperecheat ori ne-am intersexat!
Nici nu sunt everybody, dar nici nu sunt de lasat,
Eu fac, tu desfaci, ma simt de cacat
Iti spun "Pa!" daca nu vrei sa-mpartim acelasi pat!
Si ti-am lasat si perdeaua cu care mereu vorbeai,
Si ti-am lasat si salteaua, pe care nu mi-o trageai
A plecat "haimanaua", asa cum ma alintai
Si ce frumos era cand pretindeai ca ma iubeai!
Sa tot fi fost spre finele lunii ianuarie, o luna destul de calma pentru ce se intamplase in anii trecuti, era frig dar oarecjm un frig placut si putina ceata. Venisem acasa pentru ea, sa mai petrecem un weekend impreuna, sa fugim la locul nostru departe de toti si de toate. Ma asteptase in locul unde opera autocarul, sic
and m-a vazut mi-a sarit in brate si m-a strans, m-a sarutat, mai mai ca ma
lasase fara rasuflare. Eram in mijlocul strazii printer masini, imbratisati. Ne-am urcat in masina si m-a dus la ea, unde imi
pregatise de mancare. Ma simtisem mandru pentru ca din cate aflasem, era cred,
pentru prima data cand gatea si isi dadea silinta pentru un barbat. Imi
pregatise friptura iar ca desert o prajitura cu fructe. Am mancat bucuros si in
graba, chiar daca nu imi era foame. De fapt imi era foame, dar imi era foame de
ea. Asteptam sa plecam cat mai repede si sa fim doar noi.
Si
in sfarsit plecasem. Eram doar noi doi, in masina, in drum spre nicaieri. Nu
stiam unde vom merge si unde vom petrece noaptea dar eram extreme de fericiti
pentru ca vom fi amandoi. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cum parcasem pe
furis masina in dreptul mall-ului, ca nimeni sa nu ne stie sau sa ne vada. Am
luat-o de mana si am inceput sa alergam impreuna, razand. Pare cliseic, sau a
film de dragoste prost, sau parodie, dar chiar asa s-a intamplat. Ne alergam in
mall, ne puneam piedica si ne imbranceam, ne sarutam si ne imbratisam la
fiecare pas. Pana la urma acoperirea noastra a fost compromisa de o prietena
care ne zarise cand am iesit din mall. Dar a tinut secretul, si mi-a strigat ca
suntem foarte frumosi impreuna.
In fuga ne urcasem in masina, i-am mai furat un
sarut si am plecat in continuare spre necunoscut. Totul era atat de linistit,
de frumos. Lasasem tot in urma. Acum eram doar noi doi, in masina, cu muzica in
surdina, vorbind tot felul de nimicuri si lucruri din copilarie. O priveam
tacut cum conduce, povestindu-mi tot felul de intamplari haioase de cand era
mica si nu putea sa spuna corect “potcoava”.
Despre ce s-a intamplat cand am ajuns la
pensiunea care mai pe urma a ramas locul nostru, “cuibul”, am scris intr-o
postare din martie anul curent. Acum imi amintisem doar de aceste momente…simple
si pline de dragoste si de pasiune. Momente in care soarele rasare in fiecare
zi purtand un singur chip, iar noptile fiind de basm unul in bratele celuilalt.
"Traim domnilor, intr-o lumea fara onoare si fara limite morale...cum as putea fi fericit?"
Ei bine printre tabloide si scandaluri, paine si circ si alte diversiuni mass-media, trag uneori cortina sa vad in culise. In culisele acestei tari. Si ce vad? Ce vedem?
Adevarul este ca fiecare vede ce vrea! Si mai adevarat este ca cei mai multi vor sa vada numai raul, negru si merele putrezite. De ce? De ce domnilor ne facem mai mult rau? Oare in constiinta unora nu sunt deloc prezente amintirea si sacrificiul celor care si-au pierdut viata pentru aceasta tarisoara? Oare unii sunt atat de spalati pe creier incat nu vad ce au sub picioare, in fata, in spate, in stanga si in dreapta, oriunde te indrepti si bati tara in lung si in lat ai ce sa vezi frumos si foarte frumos!
De la Stefan si Mihai pana la eroii Revolutiei (pentru ca de atunci n-am mai avut eroi), si-au jertfit libertatea si viata, zeci si sute de romani cu sange tricolor in vene. Pentru ce? Ca unii sa se trezeasca in fiecare dimineata cu pofta de viata si sa arate cu degetul si sa denigreze? De ce in ziua de astazi daca vrei sa lupti pentru tara ta este luat in ras? Incearca! Intra intr-o incapere plina cu minim doua maini de oameni si spune ca oricand si oriunde ai fi capabil sa faci orice poti pentru tara ta, pentru pamanturile acestea. Vor rade de tine! Am trait-o pe pielea mea...De ce? Nu inteleg ce e atat de deplasat in a fi una cu acest pamant?
Ridic spranceana la cei care au "dezertat" din "cauze financiare" si-au plecat peste hotare, mari sau tari, si care acum, se intorc uneori acasa, si vorbesc cu "voi romanii". Pai tu ce lampa ma-tii esti? Nu aici ai facut ochi si-ai mancat prima bucata de paine? Ce v-as mai pocni pe voi astia care ati plecat sa faceti avere si v-ati lasat copiii singuri si ati distrus copilarii. Sa nu va aud cu "Am plecat ca nu mai mergea, ca nu mai aveam de munca, etc"! Te duci sa te chinui prin straini si sa ne faci de ras cu apucaturile tale! Ce daca te chinuiai acasa?! Macar taci! Macar strange-ti in brate copiii si vorbeste-le pe limba lor...aceeasi limba pe care ai vorbit-o si tu cand ai deschis gura intaia oara! Ca sunteti voi cativa care chiar v-ati dus pentru ca asta era ultima voastra solutie, ultimul vostru tren, pentru acei putini care au facut lucrul asta de nevoie, nu trebuie sa mai spun nimic...daca nevoia i-a impins, cu singuranta au mereu acolo in coltul ochiului o lacrima.
Multi spun "De ce sa ma zbat? Pentru ce? Nu vezi ca e degeaba!". Dar ai incercat? Uite si tu, si tu, si tu, da' chiar si tu! Incearca intai! Hai sa incercam sa nu mai aratam cu degetul, sa incercam sa nu ne mai bagam mortul in casa singuri, sa pastram si curatenia, sa fim si cinstiti si sa avem si onoare, sa vorbim mai putin cand nu stim si sa muncim mai mult, sa ne facem si reclama buna! Da, noi! Crezi ca nu putem? Cate unul cate unul! Dar pentru inceput trebuie sa incerci, inainte sa-ti bagi picioarele!
O totala lipsa de onoare! Ceea ce inainte era o virtute inalta si stimata, cinstita si respectata, acum e batjocorita si calcata in picioare, luata in ras si trantita la pamant! Nu mai aveti onoare in voi! La 25 de ani, daca va iau la bani marunti pe cei de-o seama sau mai mari, habar nu aveti ce-nseamna strop de onoare, de patriotism si de nationalism! Gargauni ca "Plec domnle ca aici nu se mai poate!". Dar ai incercat? Ai lucrat un an doi si ai schimbat 5 locuri de munca si ti-ai baga picioarele, pentru ca nu castigi din prima mii de euro. Proasta gandire!
Nu e nevoie de o noua revolutie pentru a schimba ceva! Nu e nevoie de circ in strada! Nu e nevoie de boicotarea guvernelor si presedintilor pentru ca tot noi ii alegem! Deci schimbarea unde trebuie sa fie? Ti-ai dat seama? Mergi si te uita in oglinda! Ah, da? Ai vazut? Uite de acolo! Sa deschidem mai multe carti de istorie in locul discutiilor politice! Sa inchidem mai multe guri cu argumente solide decat sa cascam gura de pomana! Sa ingropam aici pe pamant romanesc merele putrezite, nu sa le fluturam in toata Europa! Sa incercam mai mult inainte de a ne da batuti! Sa ne cunoastem tara inainte sa ne dorim vacante prin tari exotice! Sa invatam sa ne vorbim limba noastra dulce inainte sa ne prostim in engleza! Sa ne promovam tinuturile minunate in loc sa lasam peturile de bere in urma, ragaind ca niste porci!
Nu schimb nimic cu acest manifest, dar poate, din click in click, intalnesc o mana de oameni care gandeste ca mine, si voi sti ca nu e totul de rasul curcilor!
Onoare aveti? Dati-mi si mie de vreo 30 de milioane...sa le ajunga si celor plecati!
De astazi voi avea o rubrica noua aici pe blog ce se va numi Pro & Contra. Asadar, fara sa stam prea mult pe ganduri, nominalizatii zilei de astazi sunt Tudor Chirila si Horia Brenciu.
Pro - Tudor Chirila
Dragule, bine ai revenit! Iti spun bine ai revenit pentru ca ti-ai facut simtita prezenta pe micile ecrane, iar mie, si cu siguranta nu doar mie, mi-a fost dor de tine si m-am bucurat sa aud ca te voi vedea mai des.
Ai fost mereu un model "asa da" pentru tinerii rebeli, cu cauza, dintre aceia care inca mai au bun simt, care citesc, te citesc, apreciaza frumosul, originalitatea, care au bun simt si umor rafinat.
Ai revenit cu a ta carisma si sarm, cu bun simt si un umor istet si timid, luand locul si fotuliul de jurat al unui mascarici. Bineinteles ca majoritatea, de fapt prostimea, te-a incadrat in acelasi tipar de claun care cerseste atentie, dar putini stiu ca de acum show-ul va avea o alta culoare si un alt farmec odata cu venirea ta.
Sper din toata inima sa castigi aceasta editie si sa gasesti un ucenic cu aceeasi carisma si pe care sa il initiezi in tainele muzicii, actoriei, si modestiei.
Mult noroc Tudore, te-ai intors barbat!
Contra - Horia Brenciu
Asemeni masei de "tradatori care a migrat la televiziunea concurenta, tu, Horica, ai urmat bineinteles turma. Cum ai facut de obicei, de frica sa nu ramai in urma, de frica varstei, de frica faptului ca nu esti in trend. Dar stii ce? Niciodata nu te-a prins! Pentru mine, si pentru multi altii, vei ramane acelasi Robingo, acelasi vesnic barbat de varsta mijlocie care vrea mereu sa iasa in atentie, care a inceput cariera de "cantacios" interpretand ani la rand si maimutarindu-te ca un Tom Johnes de mahala, acelasi actoras trist cu umor fortat.
Vezi tu draga Horea, diferenta intre tine si Tudorica este ca el este un talent nativ, ii vine usor sa faca orice pentru ca asta este el, spre deosebire de tine care, fortezi cam mult.
Ai spus cu gura ta ca adevaratul motiv pentru care ai tradat trustul care te-a relansat si te-a scos din anonimat, pentru ca nu ti-a ingaduit sa te manifesti si iti ingradea talentul. Pai stai asa, erai jurat la un show care urmarea talente, cei de acasa nu voiau sa vada maimutarelile brenciene si apasarea acelui buton care intorcea scaunul la fiecare concurent. Nu!
Horica, ai facut ce ti-a spus inima, dar afla de la mine si de la alti telespectatori care apreciaza bunul simt si manierele ca, e perfect fara tine!
N-am mai scris de atat de mult timp...nici nu stiu cum sa incep. Dar voi lasa totul sa vina cursiv si probabil ca se vor lega cu toatele...asa cum am facut si in ultima perioada a vietii.
Singur de 4 luni si, izolat timp de aproximativ o luna si jumatate, am revenit usor usor la suprafata. Ies din nou la liman. Socializez, zambesc, ma plimb, imi descretesc fruntea...iar mai nou...m-am indragostit.
Traind si iubind, am castigat dar mai mult am pierdut, am ras dar mai mult am plans, am tipat dar mai mult am soptit, am fost fericit dar mai mult am fost trist...insa, mai presus de toate, am invatat! Asa e! Cand crezi ca le stii pe toate, ti se intampla ceva intr-un ultim ceas si toate cunostintele iti sunt date peste cap...ce ai construit in luni sau ani e una cu pamantul, cu necunoscutul si cu ignoranta.
Asadar, dupa multe si marunte ultima data am crezut ca totul e sub control dar m-am inselat. Cum de fiecare data, ultima intamplare e si cea mai trista, datorita nivelului la care ajungem, iubirii pe care o daruim si sacrificiilor pe care le facem, a fost si cea mai complicata si dureroasa. De aceea, imi luasem timp doar pentru mine. Era timpul sa ma pun pe picioare pe plan profesional, asa ca renuntasem la orice speranta in a ma trezi dimineata langa cineva care sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Le-am luat toate pas cu pas, le-am pus in ordine, nu am disperat si am folosit fiecare invatatura. Punand totul cap la cap, am reusit sa razbesc incet incet. Mi-am facut ordine in viata, stiu ce vreau, stiu ce conteaza, stiu pentru ce lupt. Dar dragostea o pusesem pe ultimul loc. Chiar daca aveam seri si dimineti...ce e drept, cam multe in ultima vreme...in care tanjeam dupa o alinare, dupa o privire urmata de o imbratisare si un sarut, de o noapte furtunoasa de dragoste si sex nebun, de o plimbare prin parc in pantaloni scurti si adidasi, de un pahar de vin intr-un loc select....dar mereu le lasam sa treaca asa cum veneau, din senin...ramanand cu un gust amarui.
Am fentat-o catva timp, dar m-a lovit! Credeam ca puteam scapa, dar cum si ce folos sa ma impotrivesc? Acum cand mi-a reamintit cat de dulce e...cum e sa zambesti mereu si sa ai energie continua...cum e sa te trezesti si sa adormi cu cineva in gand, dar nu cum era inainte, caci voiai sa ti-o scoti din cap si iti reaparea, nu! Acum adorm cu ea in gand si ma trezesc cu ea in gand! Despre dragoste vorbesc! Dar are o intruchipare! Diferita ca de fiecare data, si dupa cum am mai spus si la inceput, mai frumoasa, mai intensa, mai palpitanta, mai interesanta, mai captivanta, mai sexy!
Am din nou o EA in suflet! O EA care bifeaza cate putin sau chiar in intregime categorii pe care eu le vedeam imposibil de atins sau la care renuntasem. Stii draga mea, in trecut ceream anumite lucruri din frica...nu stiu ce fel de frica...poate aceea ca nu le voi primi daca nu le cer. Acum, mi le oferi pe toate! Stiu ca esti atat de diferita si stiu ca vei sti cum sa gandesti aceste randuri, spre deosebire de alte prezente feminine care s-au perindat pe aici si ca faci abstractie de tot, pentru ca acum esti TU!
Tu, esti cea care de o saptamana ma tine in priza...ma saruta...ma iubeste...imi poarta de grija...ma adoarme si ma trezeste...imi vorbeste cu glas duios de mamica tinerica si grijulie...ma alinta dar ma ia si in serios...e senzuala si pasionala...e sensibila si blanda...e o doamna cu suflet de copil...e o gospodina desavarsita...e lipsita de inhibitii atunci cand ii creez si ofer siguranta de care are nevoie. Tu, ai aparut cand nici nu ma asteptam...de fapt cand nici nu m-am mai asteptat vreodata pentru ca acum renuntasem la orice idee intruchipata a dragostei. Tu, cu intruchiparea ta conform fiecarei dorinte ale mele ai venit sa ma seduci si sa ma indragostesti de tine...cu ochii tai mari si blanzi, cu gura ta suava si buzele tale carnoase, cu vocea ta suava si barbia de papusa, cu zambet larg si luminos, cu parul lung si negru, cu sani frumosi si voluptuosi, cu mijocul de viespe si fund pe care si-o negresa-ar fi geloasa? Tu asemeni unei lectii de geografie, cu toate formele posibile si imposibile!
Tu iubito, esti responsabila si principala vinovata de fericirea mea din ultima perioada! Si pentru ca mi te-ai deschis si un secret nu mi-ai ascuns, ti-am cedat si m-am deschis asemeni unei carti, care probabil la inceput ai privit-o doar dupa coperta. Nu-ti cer nimic, dupa cum poate c-ai observat, si nici nu voi avea de gand. Am tot ce imi trebuie cu tine. Poate putin ciudat, putin sarit, putin nebunesc, daca le punem toate cap la cap si analizam putin cum stam...dar de ce oare sa facem asta cand mai bine-ar fi sa traim la intensitate maxima fiecare clipa, minut, ora si zi pe care le putem avea impreuna.
Tot ce iti pot spune, tie iubito, este ca mi-ai facut inima sa bata din nou cu putere si repeziciune! Acea inima care a fost in timp sfasiata, taiata, intepata, injunghiata, tradata, rupta in bucati...e la locul ei, carpita si plina de dragoste. Observ ca pui stapanire pe ea cu fiecare zi ce trece. Ma simti si ma intelegi, ma completezi si nu trebuie sa rostesc multe cuvinte. Si tocmai de asta aveam nevoie! Poate ca eu, prin felul meu de-a fi, prin felul de a vorbi, gandi si actiona, reusesc sa-ti ofer ce ai nevoie...sa-ti satisfac o dorinta a sufletului si a trupului...o dorinta a creierului si a inimii...restul nu ma intereseaza! Pentru tot ce m-ai facut sa simt, la randul meu te voi ridica in brate, te voi lua in palme si in inima si iti voi oferi tot ceea ce-ti lipseste!
Vreau si voi continua sa ma bucur de tine si de ceea ce-mi oferi, zi de zi, atat cat timpul, situatia si soarta ne-o va permite.Vreau si voi face tot posibilul ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa nu fii trista nici o clipa atat timp cat eu sunt in mintea si inima ta! Vreau si voi face tot posibilul sa te vad iubito...sa te sarut, sa te strang in brate, sa te ridic in brate si sa te asez pe pat...pe patul acesta mare si gol in care seri si dimineti la rand ma trezeam singur cu speranta ca probabil cineva ma va imbratisa. Te voi iubi frumos, asa cum iti place, cu respect sau cu fantezie pana in zori...iar dimineata ma voi trezi, iti voi gati si-ti voi sopti "Buna dimineata iubito! Te-am asteptat ca si cand...numai dragostea noastra ar fi fost pe pamant!"
Acum sterge-ti orice lacrima ai fi varsat ca sa nu ma supar pe tine! Inchide ochii pentru ca stii ca sunt acolo, in spatele tau, sarutandu-te pe ceafa. Te sarut iubito! Te sarut si iti multumesc pentru ca ai aprins o flacara stinsa care a lasat prea multa negreala in juru-i! Te sarut iubita mea...vreau sa te vad, caci imi lipsesti!
Zambesc! Nu pot sa imi controlez starea! Oprindu-ma pentru cateva minute din invatat am auzit la televizor doua note dintr-o melodie si am sarit ca ars! Nu stiam exact ce sa caut...dar stiam ca nu pot daca nu o voi afla! Stiam ca e parte din mine! Imi trezise instant amintiri! Si rugandu-l pe bunul si vechiul meu prieten si coleg sa afle despre melodie, nu a durat mult si...am aflat-o!
Si de atunci?! De atunci nu ma pot oprin din starea care ma cuprinse! Melodia e pe replay iar eu nu ma pot opri din zambit. M-a cuprins instant un val de energie vie si de buna-dispozitie.
Mi se intampla sa asociez melodii cu diferite trairi, amintiri, momente, persoane. Asa mi s-a intamplat si acum! Nu traiesc in trecut, doar ca uneori ma bucur de amintiri. Si imi place la nebunie sa o fac! De multe ori pun mana pe telefon si scriu. Acum insa nu o voi face.
Aceasta melodie mi-a adus aminte de o seara friguroasa de iarna, in care conduceam inapoi spre casa. Eram impreuna cu o EA, pe care o iubeam enorm de mult la vremea respectiva. Ningea ca in povesti. Eu conduceam, iar ea adormise cu capul pe umarul meu si cu mainile incolacite de bratul meu drept. Ne intorceam spre casa dupa o noapte petrecuta departe de orice grija. O noapte de dragoste! In fata nu vedeam decat fulgii care cadeau in lumina farurilor. Singura explicatie pe care mi-o pot da, este ca, probabil, atunci, canta aceasta melodie la radio. Sau probabil ca, mereu, saxofonul imi va aduce aminte de acea EA, cum alte lucruri imi aduc aminte de alte IELE.
Se spune "Nu fii trist ca s-a incheiat...bucura-te ca s-a intamplat!". Uneori ma bucur si atat. Alteori sunt trist pentru ca poate s-a incheiat prea brusc. Dar de cele mai multe ori imi revin. Iubesc viata si stiu ca imi va face dreptate intr-o buna zi! Sunt de un calm pe care nu ti-l poti imagina, si stiu ca atunci cand trebuie, se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, ca viata sa-mi ofere ceea ce trebuie, cum vreau eu!
Sunt sigur ca melodia nu va va spune prea multe din titlu sau din primele acorduri...dar cu siguranta dupa primele acorduri de chitara si saxofon, veti tresari cu pielea de gaina si, instant, acum ca v-am sugerat si eu, va veti aminti ceva placut.
Zambesc in continuare! Imi place melodia la nebunie! O voi avea si ringtone de maine! Si stiu sigur ca multe zile de acum incolo o voi asculta! Stiu sigur ca va ramane o melodie frumoasa si o amintire frumoasa. Stiu ca e o melodie de care te poti folosi, intr-o seara friguroasa de iarna, sau intr-una calduroasa de vara, alaturi de ceea ce stii tu sa faci mai bine sa o cuceresti si sa o iubesti pe acea EA a ta.
Tu! Da, tu! Daca asculti aceasta melodie, pune-ti un zambet pe buze si aminteste-ti cu drag! Poate intr-o buna zi, o vom asculta din nou impreuna, de mana...cu altcineva. Sau...nu!
Va las sa ascultati melodia! Zambiti si alegeti-va o amintire frumoasa pe care crede-ti ca s-ar incadra aceasta melodie, acolo, undeva, in surdina! Eu unul, abia astept sa o ascult din nou in masina, acasa, in weekend la locul meu de suflet.
P.S. Nu ca v-ar interesa prea tare, dar melodia este de-o seama cu mine, si desi are aproape 25 de ani, nu cred ca se va demoda vreodata! Orice barbat, sau orice femeie care va sti sa o foloseasca, va reusi sa incropeasca o atmosfera...de suflet...si de trup!
Invat...mereu am invatat. Inca din prima clipa cand am deschis ochii am avut de invatat. Si am avut momente in care am spus si am crezut ca stiu destule incat sa imi fie bine, dar niciodata nu a fost asa. Invatam in fiecare zi de la lucruri noi pana la lucruri pe care credeam ca le stim deja, ca mai pe urma sa aflam lucruri total noi.
Cel mai recent lucru l-am invatat de la un om simplu, un om al strazii, care spunea "sa nu ai incredere nici in haina de pe tine". Si uneori crezi in lucrul asta.
Am invatat sa pierd! Mi-a fost greu, dar mai apoi am invatat sa pierd cu demnitate...iar mai apoi cand lucrurile au inceput sa intre pe fagasul cel bun, am invatat de la mama sa ma bucur de castiguri cu modestie.
Am invatat sa accept ca lucrurile nu depind numai de mine. Ca fericirea nu vine atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea si ca noi, oamenii, nu suntem facuti ca sa apartinem unii altora. Pe urma mi-am dat seama ca oamenii dragi mie, prietenii, imi sunt cu adevarat prieteni in momentele in care nu am facut nimic special...din contra, am avut nevoie de ajutor..
Pe calea cea grea am invatat cat e de usor sa auzi un "Te iubesc!" atunci cand totul merge bine, cu toate ca adevaratul test al iubirii nu consta intr-un "Te iubesc!" spus cu ochii printre nori, nu e nici intr-o imbratisare si nici macar intr-un sarut. Adevaratul test al iubirii este atunci cand esti alaturi de persoana iubita, cand totul merge rau, cand totul se prabuseste, cand unele lucruri se termina si atunci cand nu iti vine sa zambesti. Cred ca mai am si acum urme de tocuri pe camasa, dar am invatat...am invatat ca adevaratul test al dragostei este atunci cand, chiar si dupa multe esecuri si momente neplacute, doi oameni se tin de mana si isi multumesc pentru ca au fost mereu alaturi!
Printre alte am mai invatat ca fericirea nu se striga in gura mare ci se vede pe fata si ca niciodata nu ar trebui sa imi cer scuze pentru ceea ce sunt.
Prietenii m-au invatat sa ii iubesc pentru ca ma faceau sa rad atunci cand nici macar nu puteam zambi. Si tot impreuna cu ei si pentru ei am invatat sa vorbesc in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa ma asculte...si sa ascult in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa imi vorbeasca. Si nu mare mi-a fost mirarea in momente in care eu, persoana nepotrivita dintre toate persoanele nepotrivite am fost ales persoana potrivita .
Am invatat si lucrul acesta il invat zi de zi, cum ca faptele mereu demonstreaza de ce vorbele nu inseamna nimic. Vorbele vin ca vata data prin spirt inainte de intepatura acului de la seringa. Si m-am intepat de cateva ori pana sa ma conving. Mai rau e ca de multe ori am facut-o constient.
Cand ma asteptam mai putin, pentru ca asa se intampla mereu, am aflat ca oamenilor le pasa...doar ca unora le pasa prea tarziu.
Cel mai mult m-a durut cand am avut de invatat dintr-o pierdere...cand am pierdut pe cineva drag, ca sa pot constientiza multe lucruri. Din nou am invatat ca, uneori, trebuie sa pierzi persoane sau lucruri la care tii, pentru a te bucura de lucruri mult mai bune.
Dezamagit, dar am invatat ca unii oameni te ajuta doar ca sa se ajute pe ei insisi! Si ca atunci cand nu mai au ce sange sau ajutor sa-ti "suga"...zboara...ca o albinuta!
Am invatat ca atunci cand oameni la care nu te asteptai, te lasa chiar atunci cand ai nevoie mai mare, atunci trebuie sa fii si mai puternic! Pentru ca satisfactia ca faci lucrurile de unul singur, va fi mult mai mare.
Mi s-a confirmat ceea ce invatasem mai de mult, cum ca, de cele mai multe ori, caracterul unui om il vezi nu la prima, ci la ultima intalnire, sau in momentele in care e beat. Pentru ca in ambele situatii nu mai ai nici o responsabilitate.
Un lucru important, am invatat sa am rabdare...ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare!
Ce-am mai invatat? Ca increderea nu e buna! Ca poti gasi prieteni buni in persoane pe care nu le vazusei pana de curand! Ca interesu' poarta fesu'! Si cel mai important...am invatat sa traiesc, sa respect, sa ma bucur dramuit, sa ma dau la o parte, sa intind o mana, sa ajut...sa traiesc...ca de murit nu e nici o scofala!
Astazi, cautand printre acte si hartii, am gasit o scrisoare pierduta. Randurile ei spun asa:
„Scrisoare catre tine...
Daca intr-o zi vei vrea sa pleci...ramai! Promit sa te ascult si sa ma indrept!
Daca ma supar ca un copil, ia-ma de mana si linisteste-ma, eu de asta am nevoie!
Daca visez prea mult si imi doresc un viitor perfect pentru noi doi, nu ma judeca, asta e felul meu de a-ti arata ca pentru mine orice pare mai usor daca imi esti alaturi. Nu ma certa si spune-mi printre lacrimi ca si tu iti doresti la fel...o casa pe pamant, doua gargarite blonde cu ochi albastri si zambete minunate.
Daca te cicalesc si te intreb daca esti bine, daca ai nevoie de ceva, daca te pot ajuta, spune-mi ca simpla mea prezenta iti este suficienta.
Daca ai momente in care esti abatut, cheama-ma! Numai eu pot sa te alin si sa-ti fiu alaturi cu promisiunea ca asa va fi mereu! Prietenii vin si pleaca, dar eu de aici nu ma clintesc!
Daca ai ceva sa-mi reprosezi, ia-ma de mana si cearta-ma pentru ca mai apoi sa ma saruti pe frunte, iar eu sa plec ochii ca un copil spasit.
Daca nu-ti sunt suficienta, fura-ma! Si-am sa ma las pe mainile tale. Stiu sigur ca in bratele tale nu am ce sa patesc.
Daca visezi si tu la randu-ti...impartaseste cu mine gandurile. Orice vis e mai usor in doi...
Promite-mi ca n-ai sa renunti la noi in ciuda vremii, a timpului si mai ales a piecidilor care vor urma. Pentru ca numai impreuna vom reusi, cu dragostea, respectul, rabdarea si increderea care ne-au fagaduit pasii pana acum.
Promite-mi ca ai sa fii mereu aici si, ca impreuna vom urma exemplul parintilor nostri, un exemplu sanatos si longeviv! Iar eu, promit sa te ascult, sa te iubesc, sa te respect si sa-ti fiu alaturi chiar si atunci cand meriti cel mai putin!
Te iubesc!"
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit aceasta scrisoare! Stiu ca am avut in viata mea oameni care m-au iubit sincer si nu s-au sfiit sa imi spuna sau sa imi arate...fapt ce il apreciez pana la cer si inapoi.
"Traiti, ba...traiti! Ca de murit nu e nici o scofala!" ...dedic vorbele regretatului maestru Adrian Pintea celor ce le e frica sa traiasca si sa spuna lucrurilor pe nume...la timp!
Imi vine mai mult decat greu sa astern aici cateva cuvinte despre tine, prieten drag. As fi preferat sa ajung sa scriu despre tine in alte momente ale vietii, cine stie cum ne-am fi intalnit, tu ca un om de afaceri de succes iar eu un jurnalist implinit. Dar ai plecat...ai plecat mult prea devreme!
In dimineata zilei de ieri, 19.06.2014, in urma imprudentei care a provocat un accident teribil, Alex a plecat dintre noi...
Ieri dimineata am primit unul din cele mai triste telefoane din viata mea...si nu stiu cat de mult, cat de bine si cat de amanuntit l-ati cunoscut unii dintre voi, dar pentru mine, a fost ca un frate. Cunoscandu-l in urma cu mai bine de 10 ani, si facand parte din acelasi grup de prieteni, atat in cartier cat si la liceu, am petrecut alaturi de el multe momente frumoase.
Ieri a plecat dintre noi un om care a iubit viata mai mult decat orice pe aceasta lume! Un om care mai presus de orice, punea fericirea...si nu doar fericirea lui, dar mai ales a celor din jur. Un om care iubea frumosul, iubea sa calatoreasca, isi iubea familie mai mult decat orice, iar pentru prieteni...pentru prietenii care il cunosteau intr-adevar si il iubeau...si-ar fi dat haina de pe el sau painea de la gura. Un om plin de energie, plin de viata, plin de idei si de vise, plin de ambitie si cu putere si pofta de munca.
Eu am avut ocazia sa ma apropii de el, si pentru o perioada de cativa ani am fost foarte apropiati. Porneam in weekenduri la plimbari pe coclauri cu masinuta lui la care tinea enorm de mult. Mancam din aceeasi farfurie si ne ajutam cu orice am fi avut nevoie. I-am fost alaturi si i-am sters lacrimile atunci cand viata nu a fost atat de dreapta cu el. Iar Alex, mi-a fost aproape cand viata incepuse sa ma puna si pe mine la primele incercari dificile. Mi-a sters lacrimile si m-a imbarbatat mereu. Parca il aud si acum spunand "Lasa mosu' ca va veni soarele si pe strada noastra candva!"... Era omul pe care il puteam suna la orice ora din zi si din noapte si imi venea in ajutor, fie personal, fie cu un sfat prin telefon.
Nu puteai fi trist in preajma lui Alex...nu aveai cum! Avea acel ceva in felul de a vorbi, de a te linisti si de a te bine-dispune, cum putina lume il are. Mereu ma bucuram cand vorbeam cu el la telefon pentru ca reusea sa ma faca sa rad, fie spunand vreo traznaie, fie cu optimismul si pozitivismul sau.
Am inramat amintiri alaturi de el...fie in cartier, cu toti prietenii nostri, care l-au cunoscut si l-au indragit intotdeauna...fie in liceu, cand incercam sa ne facem viata mai usoara cu privire la note si la absente. Toata lumea l-a indragit...
Cu totii suntem tristi si nu ne putem ascunde lacrimile si regretul...parintii, familia, si prietenii....pentru noi toti, gandul ca tu nu mai esti printre noi...acest gand nesfasie pe interior...
Prieten drag, ai plecat mult prea devreme! Prieten drag, chiar daca ai plecat, pentru noi nu vei muri niciodata! Prieten drag...odihneste-te in pace si ai grija de noi, de acolo de sus!
Salutari dragii mei! Sper ca va bucurati si voi de primavara asa cum ma bucur si eu! Cu emotie, voi asterne aici cateva randuri, si cred ca vor fi printre ultimile, daca nu chiar ultimile randuri in acest colt virtual, pentru ca ma voi retrage incet incet dar sper ca pe parcursul timpului cand mi-ati citit randurile si postarile v-am luminat zilele sau v-am pus un zambet pe buze.
Am inceput anul meu, si uite ca pocnind parca din degete s-au scurs deja aproape 3 luni, cu bune si cu rele, mai multe lucruri bune inclina balanta si asta ma bucura foarte mult. S-a dus frigul, s-au dus cateva din probleme, a iesit soarele, a venit caldura, au inflorit copacii, am descoperit din nou cum e sa fii iubit si sa iubesti.
Multi care ma cunosc si mi-au urmarit postarile, si-au facut o mica impresie sau idee despre felul meu de a fi si de a gandi. Oscilatiile mele nu au fost mari si sper ca am fost constant mereu. Am trait fiecare clipa la maxim, am iubit frumos si cu pasiune, am avut parte de lucruri frumoase dar si de intamplari mai putin placute, iar cele mai importante, din toate categoriile le-am asternut aici. Acum vreau sa astern aici printre ultimile mele randuri, o ultima confesiune, o ultima schimbare, o ultima impresie. Asa cum mi-a placut intotdeauna, cu unele perioade mai lungi sau mai scurte, iubesc din nou. Aceasta iubire, este raportata acum, in mai multe arii. Mai multe feluri de iubire, de dragoste. Anii au trecut si mi-am putut urmari o anumita evolutie in gandire, din ceea ce am scris aici. Acum, cumulat, dragostea mea tine de tot ce ma inconjoara. Tot ce mi-a fost dat sa privesc, sa simt, sa invat si sa traiesc, m-a facut sa inteleg si sa pretuiesc, sa ma multumesc si sa iubesc ceea ce am, incepand cu lucruri mici.
Am deprins pe parcursul vietii dragostea pentru frumos, pentru puritate, pentru corectitudine, pentru apreciere, pentru munca, pentru seriozitate, pentru simplitate, pentru staruita si pentru orice virtute care face un om sa se diferentieze, sa fie diferit, si sa schimbe lucrurile in bine. Am ajuns sa iubesc unele lucruri extraordinar de mult, care ma fac fericit si care imi incarca mereu bateriile si sufletul cu energie. As putea incepe cu parintii si cu familia. Ei sunt primul lucru care imi in minte atunci cand actionez, gandesc si i-au decizii. Am o familie fericita, unita, frumoasa, tanara, ambitioasa, corecta si muncitoare, doi parinti care m-au ajutat cu rabdare sa fiu ceea ce sunt astazi, pentru care as fi dispus sa fac orice. Care m-au indrumat si mi-au dat cele mai bune sfaturi, iar acum, le multumesc si le dau dreptate, si sper ca am inceput sa ii fac sa fie mandri de mine! Multumesc! Mai departe as vrea sa spun cam am prieteni cum numai in carti sau in filme poti gasi. Ciudat nu? Dar ma bucur ca este adevarat! Comunicare, intelegere, zile bune si zile rele impreuna au facut ca prieteniile dintre noi sa se intareasca odata cu trecerea timpului. Multumesc lor pentru zambetele, incurajarile si momentele petrecute impreuna care au fost si vor mai fi, pe care nu le voi uita niciodata! Multumesc pentru ca sunteti cititorii mei si vreau sa stiti ca in multe clipe, datorita voua am avut ce sa scriu aici.
Am ajuns sa iubesc din nou femeia! Sa iubesc o femeie complicata! Sa iubesc o femeie cu bune si cu rele fara sa vreau sa schimb prea multe! Nu stiu cum, dar singura explicatie ar fi maturitatea si un caracter puternic, m-au facut sa actionez in momente dificile, asa cum nu as fi reactionat in trecut. Am luat totul pas cu pas si mi-am spus ca asa a fost lasat sa fie si ca daca asa a fost sa fie, sa fie pana la capat! Am ajuns la concluzia ca iubesti puternic si adevarat atunci cand accepti defecte si stari pe care de obicei nu le-ai fi acceptat. Am ajuns sa cred ca iubind o persoana, poti avea tot ce iti doresti doar prin lucrul asta. Da, sunt persoane care functioneaza in orice doar cu dragoste! Persoane pe care daca le iubesti asa cum vor, asa cum trebuie, asa cum simti, fara sa te abtii din nimic, poti sa le schimbi la 180 de grade si inca putin. Acum iubesc o persoana de acest gen. Cand unii trec prin momente extraordinar de grele sau de complicate in a-si arata sau a transmite dragostea, mie imi vine extraordinar de usor. Cand stii ca faci lucruri din suflet, cu dragoste, fara retinere si iti sunt apreciate, simtite si sorbite din priviri, iar rasplata consta in cuvinte mici, zambete largi si tampe, tremur de genunchi, imbratisari fara rasuflare si sarutari necontenite, iti dai seama ca tot ce faci, faci foarte bine, si nu trebuie sa nu te opresti. Asa cum unii au "norocul", care are si o parte buna si o parte rea, depinde cum stii sa o fructifici pe aceea buna, am fost soarele ei de dupa multe furtuni. Poate ca uneori te obisnuiesti cu ploaie si cu furtuna si ajungi sa iti traiesti viata in stil englezesc, iar soarele nu il primesti cu atata bucurie, dar atunci cand soarele continua sa apara pe cerul tau in fiecare zi, ajungi sa iti deschizi toate ferestrele si toate usitele, sa il lasi sa patrunda inauntru si sa te incalzeasca, sa iti incalzeasca sufletul. Asa e ea, asa suntem noi! Ying si Yang, + si -, poli diferiti dar totusi atat de asemanatori si compatibili. Stie sa ma faca fericit acum, observ ca ii place sa ma vada fericit, sa fie principala vinovata de aceasta fericire. Si mi-a mai spus ca n-o sa se opreasca! Foarte bine! Eu voi fi masina ei, iar ea va turna in rezervorul meu, dragoste, in asa fel incat o voi duce oriunde imi va cere si oriunde va dori. Stai pe acelasi drum si nu te opri din a face lucruri bune! Se vede, se simte si conteaza! Banuiesc ca stiti cum e sa cunosti o persoana nu de atat de mult timp, dar sa simti ca il cunosti de o viata, doar ca parte de viata de pana la tine a trait-o cu persoanele nepotrivite...bine, si tu la fel. Sau sa faci lucruri pentru prima data cu o persoana si sa ramai pe urma cu un zambet tamp pe fata spunand in acelasi timp "N-am mai facut niciodata asa ceva!". Cei care stiu, cunosc sentimentul de nedescris...foarte frumos...piele de gaina.
Pe langa toate astea, iubesc viata exact asa cum e ea. Cu bune si cu rele, in diversitatea ei de culori, trairi si intamplari. Binele nu ar mai fi bine daca nu ar fi raul prin care sa fi trecut macar odata! Soarele si vremea buna nu te-ar mai face sa zambesti atat de tare daca nu vei fi trecut printr-o iarna geroasa. Zambetele si pasii unui copil mic te vor face sa te bucuri si sa te opresti in loc doar dupa ce vei constientiza ca bucuriile vin din lucruri marunte, ca trebuie sa te bucuri de ceea ce ai stiind ca unii au puterea sa zambeasca avand mult mai putin din cat ai tu.
Acum, in incheiere, cu bucurie si zambet in suflet, cu ambitie si cu forta de a merge fara oprire spre vremuri mai bune, cu perseverenta si cu incapatanarea ca lucrurile bune se intampla oamenilor ce nu stau pe loc, cu gandul ca daca vrei, poti, cu incredere in mine si cu o seriozitate de neclintit cu norma intreaga, merg inainte, fara oprire, cautator de fericire si de zile bune, de un viitor sigur, bun si mult visat.
Salutari dragilor, va multumesc pentru toate vorbele si gandurile bune! Si asa cum am obisnuit, sper sa nu fie cliseic sau cu tenta de Oscar, continui sa multumesc si sa raman dator parintilor si prietenilor, iar acum, si ei, pentru ca e langa mine si pentru ca vreau sa o incurajez! Va iubesc!
Sunt Tipul de la 10...ma inclin si vreau sa va amintiti cat mai des posibil ca viata nu consta in faptul ca respiri si de cate ori respiri in fiecare zi...ci in momentele care iti taie respiratia...mai bine putine si bune decat multe si pe jumatate!
P.S. O melodie superba, care vine in semn de apreciere pentru ai mei, pentru voi si nu in ultimul rand pentru EA:*!
Este prima reclama pe care o fac pe blog! Dar pentru ca imi este prieten foarte bun o fac cu dragoste si recomand cu multa inredere una sau mai multe colaborari!
In urma cu 25 de ani, doi oameni isi uneau destinele pentru totdeauna. Carmen Cirlan, o tanara asistenta medicala in varsta de 21 de ani si Ioan Mocanu, un tanar maistru militar in varsta de 23 de ani, porneau impreuna spre o noua viata. La cateva luni distanta am aparut si eu, Alexandru, alaturandu-ma acestei calatorii.
Doi oameni tineri, frumosi, ambitiosi, cu simt de raspundere si cu multa dragoste pe care si-o poarta si acum, au trecut pe parcursul anilor peste nenumarate experiente dar au fost unul langa celalalt la bine si la greu, la boala si la sanatate, la saracie si la prosperitate. Au intampinat ca orice familie, greutati, pe care le-au dobandit intotdeauna cu rabdare, speranta, ambitie, comunicare si iubire.
Un exemplu demn de urmat pentru multi oameni, pot spune cu mandrie ca am avut de invatat DOAR lucruri bune de la dragii mei parinti. Ei mi-au fost aproape cand am facut primii pasi, cand am rostit primele cuvinte, cand am spus plangand de emotie prima poezie la gradinita, cand am luat intaia oara premiul intai "cu coronita", cand am trecut prin adolescenta, prin liceu si prin anii frumosi de facultate. Ei m-au invatat cum sa ma port, cum sa vorbesc, cum sa tin lingura in mana, cum sa nu plescai cand mananc, sa respect oamenii din jurul meu, cum sa fiu respectuos, cum sa fiu bun, cum sa ma comport cu o fata si multe...multe, multe altele pentru care mi-ar lua zile intregi sa va povestesc.
Acesti doi oameni au fost si sunt un exemplu pentru mine...un exemplu de viata, de incredere, de siguranta, de longevitate, de ambitie si de lupta, de dragoste si de frumusete. In 25 de ani, au cladit si au infaptuit cu ambitia, cu forta, cu dragostea si cu bunatatea lor, o familie mandra si frumoasa. Cu doua cariere impresionante in spate, s-au zbatut si au ramas in aceasta tarisoara reusind sa isi ofere si sa imi ofere mereu, cele necesare. Doar prin munca lor sincera si curata au acum o casa frumoasa...un camin cald si primitor de fapt...si l-au tinut ani de zile in scoala si in facultate, pe subsemnatul, oferindu-i mereu toate cele de trebuinta.
Pentru toate aceste lucruri ii admir enorm, iar acum, cand scriu aceste randuri, cu lacrimi in ochi, vreau sa le spun ca ii respect pentru tot ce au facut si fac in continuare...pentru munca, pasiunea, dragostea, staruinta si incapatanarea cu care au facut totul, aici, unde s-au nascut, si totul este pe meritul lor.
Va multumesc dragii mei! Iti multumesc draga mama! Iti multumesc draga tata! Va multumesc pentru tot si vreau sa stiti ca port cu mandrie numele vostru oriunde merg si mereu am facut tot posibilul sa las o urma peste tot pe unde am fost. Va multumesc pentru tot ce mi-ati oferit...atat pentru lucrurile materiale dar in special pentru lucrurile care nu se vad, nu sunt palpabile si nu se pot exprima in cuvinte. Va multumesc pentru rabdare, pentru povete si invataturi, pentru bunatate, pentru zambete, pentru dragoste, pentru momentele in care ati ras sau ati plans alaturi de mine, pentru momentele in care ati avut emotii alaturi de mine, pentru momentele in care mi-ati dus dorul, pentru momentele in care m-ati vegheat atunci cand mi-a fost rau...nu as putea conteni cu multumirile...
Va multumesc dragi parinti pentru simplul fapt ca existati, pentru ca sunteti ai mei si pentru ca ma iubiti! Sarutmana mama! Sarutmana tata! Va multumesc si va iubesc! La multi ani! La cat mai multi ani impreuna! La cat mai multi ani fericiti! Ma inclin!
Va dedic voua dragi parinti aceasta melodie. Iubiti-va inca 1000 de ani asa cum ati facut-o pana acum!
Nu am mai facut lucrul asta pana acum si nu stiu cum va fi primit. Imi asum un risc destul de mare dar imi voi lua inima in dinti si voi scrie. Va fi un post ALTFEL, un post in care va fi expusa o noapte de dragoste si sex.
Timpul, spatiul si persoanele nu vor fi deslusite. Faptele sunt reale.
Se stiau de putin timp dar povestea pe care o traiau era una cu totul si cu totul speciala, ALTFEL. Vorbeau zile si nopti intregi, cunoscandu-se sub diferite aspecte si arzand de nerabdare sa petreaca prima noapte impreuna. EL se deshisese in fata EI din toate punctele de vedere si o lasase sa il cunoasca asa cum era de fapt, in toate ipostazele, fara perdea. Ii scrisese in cateva seri, mesaje in care incerca sa-i deseneze tabloul primei lor nopti de dragoste. EA se arata ca fiind emotionata si i se inmuiau genunchii ori de cate ori primea un astfel de mesaj de la EL. Nu avea puterea sa ii raspunda pentru ca se afunda in ganduri si isi imagina totul ca fiind atat de real alaturi de EL. Sosise in sfarsit ziua cea mare cand s-au vazut si cu emotie, cu sete si cu dorinta au pornit spre ce avea sa se transforme in ceva frumos...ceva de povestit...
Uitati si uitand de toata lumea, de toate grijile care ii inconjoara, au trecut pragul camerei doar ei doi. Doar EL si EA tinandu-se de mana. In primele minute nu au stiut cum sa reactioneze, fiind primul moment de intimitate in care erau doar ei doi intre patru pereti, dar EL a facut primul pas luandu-i geanta din mana si aruncand-o pe pat, apucand-o de mijloc si tragand-o spre EL, incepuse sa o sarute mangaindu-i obrazul fin. Intr-o liniste morbida, stralucirea ochilor EI parea ca spune mii si mii de cuvinte, iar zambetul care ii acaparase buzele in urma sarutului il facuse sa prinda incredere in EL.
S-au asezat pe pat au pornit televizorul schimband pe un progam cu muzica si au inceput sa-si vorbeasca diferite lucruri, incercand sa creeze amandoi o atmosfera placuta. Au ras, au chicotit, s-au gadilit si s-au sarutat ore in sir. Stia ca trebuie sa o faca sa se simta in siguranta, sa o faca fericita si asta a si facut...A facut-o sa rada intr-una, s-a maimutarit, i-a cantat si i-a dansat delectandu-se cu rasul ei colorat, cu satisfactia si cu lumina ochilor ei.
Intrand pentru cateva minute la dus, cand a iesit, a vazut-o pe EA. Si nu, nu intr-o costumatie sexy si provocatoare, pe care nu ar fi pus pret. A vazut-o stand in fata lui imbracata intr-un tricou barbatesc, avand o pereche de sosete albe in picioare. Atat! Era atat de frumoasa si de naturala, dezbracata de toate inhibitiile, grijile, hainele pretentioase si machiajul de zi cu zi. Era una din ipostazele lui preferate in care si-ar fi dorit sa o vada, si uite ca acum avea ocazia intaia oara. A luat-o din nou in brate si a sarutat-o cu foc, strangand-o in brate si dorindu-si parca sa o faca parte din trupul lui.
A asezat-o incet pe pat sarutand-o incontinuu, iar de aici timpul s-a oprit! Ceasul lui era de mult pe noptiera, semn ca si-ar fi dorit ca timpul sa se opreasca acum cand este cu EA. Acum erau pe pat, unul langa altul, fata in fata, respirand acelasi aer, privindu-se minute in sir in ochi si mangaindu-i chipul EI fin...era ceva cu care se putea obisnui sa adoarma si sa se trezeasca pentru tot restul vietii. Sarutarile pe care EA i le asternea pe buze il faceau sa tremure din toate incheieturile, la fel cum sarutarile si atingerile lui o faceau pe EA sa tremure si sa se arcuiasca lipindu-si corpul de al lui. Ce se planuia a fi o prima noapte impreuna, s-a dovedit a fi o prima noapte de dragoste...de pasiune...de sex...un amalgam de trairi, sentimente, stari, priviri, atingeri si placeri pe care urmau sa le simta din nou...dupa mult timp in care le uitasera
Au avut ceva al lor inca din momentul in care si-au apropiat corpurile intaia oara la marginea patului. Era ceva special intre ei, un click cu totul si cu totul deosebit. Putin nebuni, fara inhibitii si fara grijile pe care le uitasera afara, sarutarile lor oscilau cu chicoteli, imbranceli, rasete in hohote. Batai cu perne si ciupituri, momente de seriozitate impusa in gluma au facut deliciul amandoura. Din sarut in sarut, spiritele si trupurile lor s-au incins, iar putinele haine pe care le aveau pe ei au zburat pe podea. Intai a fost tricoul ei, pe care si-l scosese dintr-o singura miscare, lasandu-l pe EL sa o priveasca in timp ce statea intins pe pat langa EA. Incepuse sa-si muste buza de jos in momentul in care... il cuprindea senzatia cum ca sanii ei frumosi si rotunzi il priveau si mocneau de dorinta, tanjind dupa sarutarile si atingerile lui. S-a apropiat de ei cuprinzandu-i in palme...fierbinti si rotunzi ca doi sori, catifelati si parfumati...i-au atras buzele sale fierbinti cu care ii saruta incet...dorindu-si ca toate acestea sa nu se mai termine. Tremurul ei il facea si mai sigur pe miscarile pe care le pregatea, iar sarutarile erau si mai lungi si mai fierbinti si mai apasate. Tricoul lui urmeaza soarta tricoului EI, jos...aruncat pe podea. Apropiindu-se din nou incet incet de EL, se urca deasupra lui, stiind ca il va putea face sa uite de tot. Iar momentul in care sanii EI fierbinti au atins pieptul lui...toate...toate starile si trairile pe care le impartasisera pana acum au luat un avant si o incarcatura mult mai puternica.
Ramanand goi, unul peste altul...unul langa altul, miscarile, atingerile, privirile si sarutarilor lor accelerau...sangele le pulsa in vene mai sa pocneasca...iar dorinta...dorinta era una de neimaginat. Trupurile lor fierbinti erau acum ca doua cetati, care cu ceva timp in urma erau inamice, iar acum, cand portile lor sunt deschise, toate trairile lor dau navala inauntrul lor. O intinsese pe pat sub lumina galbuie a becului si o privea cu sete. Pornise pe drumul trupului EI, urmandu-i cu buzele, fiecare curba si fiecare linie. I-a sarutat minute in sir buzele fierbinti si carnoase...minute in sir gatul parfumat...minute in sir umerii goi si vulnerabili...minute in sir sanii rotunzi si catifelati...minute in sir...abdomenul...coapsele...minute in sir...pe EA...toata...Lasandu-se prada sarutarilor si atingerilor lui indraznete si placute, se arcuia...respira sacadat...isi musca buzele inchizand ochii sau isi plimba mainile prin parul lui privindu-l cum se infrupta din trupul EI.
Insa, nu a mai putut face fata asediului la care EL o supunea, si tragandu-l jos de pe EA, se urca deasupra lui. Sarutandu-i incet lobii urechilor se opreste pentru cateva clipe in dreptul buzelor lui cu care se joaca si le amageste, coborand mai apoi pe gat, unde dadu de un punct sensibil de-al lui. Coborand incet pe pieptu-i, incepuse sa isi plimbe unghiile in dreptul coastelor, facandu-l sa tresara si sa se arcuiasca...minute in sir l-a sarutat...pe EL...tot. Cu o zvacnire a dat-o jos si asezandu-se in genunchi intre picioarele ei, si-a trecut mainile de pe buzele ei...pe gat...pe sani...si a cuprins-o de mijloc. Si-au intersectat privirile si un milion de cuvinte, de emotii si de sentimente au intervenit intre ei...lasand urmatoarele momente sa ii poarte pe culmi ascunse si inalte. Gemetele ei urmate de degetele care ii strangeau spatele il faceau sa se simta barbatul de care EA avea nevoie...barbatul pe care il asteptase nopti la rand. Trupurile lor se amestecau in asternuturile albe, iar sarutarile lor de foc ii faceau sa simta ceva parca venit de pe alta lume. Privirea ei sclipea si parca ii spunea ca il doreste si mai tare si mai mult. Erau un singur trup acum. Secundele si minutele urmasera de mult soarta tricourilor si se oprisera si ele jos...pe podea.
Respiratia lor sacadata le punea in evidenta sincronizarea si dorinta, iar momentele in care EA ramanea fara rasuflare incepeau sa fie din ce in ce mai dese. Il strangea si il tragea pe ea din ce in ce mai tare...mai apasat si mai strans, strivindu-si sanii de pieptul lui, in timp ce buzele ei devorau cu sete buzele lui. O saruta din cand in cand in spatele si pe lobul urechii, muscandu-l incet si facand-o sa se arcuiasca sub el si sa-si infiga unghiile in spatele lui. Simtea ca acum EA trebuie sa il faca pe el fericit si tragandu-l usor, l-a sarutat si s-a urcat din nou deasupra lui. Il lasa sa o priveasca in toata splendoarea ei in timp ce-si desprinse parul. Privirile lor erau neclintite, parca legate, conectate, nu se dezlipeau nici o clipa decat atunci cand EL isi satisfacea setea din priviri cu sanii ei frumosi si zburdalnici.
Stiau ca nimic nu se va apropia de final prea curand si mai stiau ca vor mai mult. Voiau sa se dezlantuiasca, sa uite complet de tot si sa traiasca intens si fara inhibitii acel moment. Asa ca au lasat dragostea intre asternuturi si au scos sexul. Click-ul care se intamplase cand ajunsesera in camera, acum fusese si mai puternic. Gesturile, miscarile, unduirile, sincronizarea, toate erau perfecte de parca ar fi fost facuti unul pentru celalalt iar pana acum traisera alaturi de persoane nepotrivite. Gemete, stransoare, trupuri fierbinti si ude, buze muscate si sarutate cu sete si ardoare minute in sir faceau din acel tot, ceva miraculos. Pozitie dupa pozitie, totul era ca si cum ar fi fost programat dinainte, totul curgea atat de natural, de firesc si de frumos, iar placerea care ii navalea era una atat de dulce...atat de dulce si de perfecta. S-au iubit si s-au sarutat pana in zori de zi...trupurile din cap pana in picioare erau inca tremurande de placere cand soarele statea sa rasara.
Cei doi vulcani care tocmai erupsera, acum stateau intinsi pe pat, imbratisati, lasand sa iasa aburi din trupurile lor goale si fierbinti. O cuprinsese in brate si o lipise de el iar in timp ce el ii prinsese sanii cu mana ea se gemuise in corpul lui. Acum erau impliniti, erau fericiti...erau...Parul ei parfumat si matasos ii gadila nasul in timp ce o saruta pe ceafa facand-o sa chicoteasca si sa se arcuiasca putin.
Si asa au adormit...imbratisati...cu trupurile goale lipite unul de celalalt, iar el trezindu-se la un moment dat speriat ca o pierduse din brate, o lua din nou iar tura asta a strans-o si mai tare.
Dimineata tarzie i-au trezit razele de soare, care i-au luminat chipul EI cand se intoarse spre el ciufulita si atat de frumoasa sa-l sarute si sa-i sopteasca "Buna dimineata iubitule!"
...1 martie 2014...ora 17:30 pana la 17:50...Piata Unirii Bucuresti. Intr-o aglomeratie de nedescris asteptam sa ma intalnesc cu o prietena. Mi-am ocupat timpul cu unul din lucrurile care imi plac mie cel mai mult: sa privesc lumea care-mi trece prin fata ochilor. Ce am vazut? Martisoare, aglomeratie, kitsch-uri, flori purtate in mana fara grijia sau aruncate in cutii de carton, oameni grabiti, incruntati. Ce ma asteptam sa vad si nu am vazut? O persoana macar, un cuplu macar, luminat la fata fara griji, fara kitsch-uri si trandafiri pe jumatate ofiliti. Doar cu un zambet pe fata, cu dragoste, cu bucurie...nu am vazut!
Ce m-a facut sa zambesc, sa mi se faca pielea de gaina si sa-mi faca ziua mai buna a fost o tipa care canta la vioara in fata magazinului Unirea, cu un caine dragut langa ea. Melodia pe care o canta la vioara mi-a pus instant un zambet pe fata! Am simtit ca cineva se gandeste la mine si a vrut sa-mi faca ziua mai buna trimitand aceasta femeie sa cante la vioara o melodie care imi place intr-un mod nebun. Nu am impartasit cu nimeni pana acum acest lucru, aceasta melodie si acest film. Pentru ca melodia apare intr-un film clasic, o capodopera cinematografica, si anume "Scent of a Woman/Parfum de femeie" avand ca actor principal pe Al Pacino. Recomand cu caldura filmul, oricarei persoane care nu l-a vazut, indiferent de varsta, sex sau mentalintate. Eu unul, mereu l-am vazut singur, dar imi doresc sa il vizionez cu o femeie langa mine, sa dansam in dormitor cu stangacie acest tango. E un film care cuprinde tot felul de stari. Spuneam pana acum ca nu am impartasit cu nimeni aceasta melodie si mai mult de atat, o dorinta ascunsa de-a mea. Dupa cum arata si clipul postat mai jos, este vorba de un tago superb. De cand am vazut film, acum multi ani, si de fiecare data cand l-am revazut si crescand am ajuns sa imi doresc sa fac si eu cel putin odata in viata ce face Al Pacino in acest film. Eu unul, mereu l-am vazut singur, dar imi doresc sa il vizionez cu o femeie langa mine, sa dansam in dormitor cu stangacie acest tango pana cand il vom invata. Si nu alaturi de orice femeie, alaturi de o femeie frumoasa care poarta un parfum sublim si subtil, o rochie extraordinara...o prezenta care ar fura orice privire...o iubire! Si pentru ca v-am spus de 1 Martie acest mic secret, imi promit, ca de viitorul 1 Martie, voi face tot posibilul sa imi daruiesc si sa daruiesc cuiva care merita, acest martisor.
Anul acesta am spus ca nu voi trimite mesaje de 1 Martie si nu voi posta nimic. In ultimii ani, exceptand ultimul, aceasta zi a trecut neobservata si si-a pierdut din semnificatie. Nu ma asteptam sa primesc nici un martisor, dar pe masura ce ziua trecea am primit. Putine dar toate au reusit sa-mi faca pielea de gaina. Voi impartasi aici cel mai frumos martisor-urare pe care l-am primit astazi si cel mai frumos conceput de mine.
"Dat fiind faptul ca...si deoarece nu esti in Bacau azi si pentru ca nu am numarul tau, iti urez aici o primavara minunata, atat in exterior, dar mai ales in interior! Fluturasii sa te invaluie zi de zi si sa te faca sa zambesti, ciripitul pasarelelor sa iti vesteasca doar lucruri bune, iar gargaritele sa iti aminteasca mereu ca "la vita e bella" zambeste mereu! Hugs de la Bacau" - mesajul-martisor primit de la o prietena de la care nu ma asteptam, careia ii mai multumesc odata pe aceasta cale
"O primavara frumoasa...blanda ca tine...luminoasa ca ochii tai dimineata...frumoasa ca tine in momentele in care soarele-ti lumineaza chipul...si parfumata la fel ca tine atunci cand iesi de sub dus!" - iar acesta este mesajul-martisor conceput de mine, pentru ca asa mi-a venit mie.
Iar acum, pentru ca stiti ca eu sunt Gigi Contra, sau Eminescul zilelor noastre, am sa va fac si eu o urare-martisor. Ma voi stradui sa fie cat mai reusita. Suna cam asa:
Chiar daca azi a fost o zi cu putin soare
Si n-am vazut fericire aproape pe nici un chip
Trimit spre voi un mesaj din departare
Stati linistiti, caci primavara a venit!
Chiar daca inca frigul ne musca de buze
Si soare fie este sau nu prea
Chicoteli de copii, ghiocei si buburuze
Sunt adevaratii vestitori, parerea mea!
S-aveti voi dragilor o primavara de poveste
Sa faceti lucrui ce nu ati mai facut
Sa stiti ca pentru fiecare este
O raza de soare sau un zambet pierdut in asternut!
Iar aceaste doua melodii sunt pentru fiecare din voi care au simtit soarele astazi in interior, chiar daca pe cer nu s-a aratat. Este pentru mine, pentru tine, pentru voi, pentru noi, pentru el, pentru ea...pentru toti! Mult soare si frunti descretite...a venit primavara, un nou inceput, o renastere...sa speram si sa facem tot posibilul ca tot ce ne dorim sa se intample. Ma inclin!
