N-am mai scris de atat de mult timp...nici nu stiu cum sa incep. Dar voi lasa totul sa vina cursiv si probabil ca se vor lega cu toatele...asa cum am facut si in ultima perioada a vietii.Singur de 4 luni si, izolat timp de aproximativ o luna si jumatate, am revenit usor usor la suprafata. Ies din nou la liman. Socializez, zambesc, ma plimb, imi descretesc fruntea...iar mai nou...m-am indragostit.
Traind si iubind, am castigat dar mai mult am pierdut, am ras dar mai mult am plans, am tipat dar mai mult am soptit, am fost fericit dar mai mult am fost trist...insa, mai presus de toate, am invatat! Asa e! Cand crezi ca le stii pe toate, ti se intampla ceva intr-un ultim ceas si toate cunostintele iti sunt date peste cap...ce ai construit in luni sau ani e una cu pamantul, cu necunoscutul si cu ignoranta.
Asadar, dupa multe si marunte ultima data am crezut ca totul e sub control dar m-am inselat. Cum de fiecare data, ultima intamplare e si cea mai trista, datorita nivelului la care ajungem, iubirii pe care o daruim si sacrificiilor pe care le facem, a fost si cea mai complicata si dureroasa. De aceea, imi luasem timp doar pentru mine. Era timpul sa ma pun pe picioare pe plan profesional, asa ca renuntasem la orice speranta in a ma trezi dimineata langa cineva care sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Le-am luat toate pas cu pas, le-am pus in ordine, nu am disperat si am folosit fiecare invatatura. Punand totul cap la cap, am reusit sa razbesc incet incet. Mi-am facut ordine in viata, stiu ce vreau, stiu ce conteaza, stiu pentru ce lupt. Dar dragostea o pusesem pe ultimul loc. Chiar daca aveam seri si dimineti...ce e drept, cam multe in ultima vreme...in care tanjeam dupa o alinare, dupa o privire urmata de o imbratisare si un sarut, de o noapte furtunoasa de dragoste si sex nebun, de o plimbare prin parc in pantaloni scurti si adidasi, de un pahar de vin intr-un loc select....dar mereu le lasam sa treaca asa cum veneau, din senin...ramanand cu un gust amarui.
Am din nou o EA in suflet! O EA care bifeaza cate putin sau chiar in intregime categorii pe care eu le vedeam imposibil de atins sau la care renuntasem. Stii draga mea, in trecut ceream anumite lucruri din frica...nu stiu ce fel de frica...poate aceea ca nu le voi primi daca nu le cer. Acum, mi le oferi pe toate! Stiu ca esti atat de diferita si stiu ca vei sti cum sa gandesti aceste randuri, spre deosebire de alte prezente feminine care s-au perindat pe aici si ca faci abstractie de tot, pentru ca acum esti TU!
Tu, esti cea care de o saptamana ma tine in priza...ma saruta...ma iubeste...imi poarta de grija...ma adoarme si ma trezeste...imi vorbeste cu glas duios de mamica tinerica si grijulie...ma alinta dar ma ia si in serios...e senzuala si pasionala...e sensibila si blanda...e o doamna cu suflet de copil...e o gospodina desavarsita...e lipsita de inhibitii atunci cand ii creez si ofer siguranta de care are nevoie. Tu, ai aparut cand nici nu ma asteptam...de fapt cand nici nu m-am mai asteptat vreodata pentru ca acum renuntasem la orice idee intruchipata a dragostei. Tu, cu intruchiparea ta conform fiecarei dorinte ale mele ai venit sa ma seduci si sa ma indragostesti de tine...cu ochii tai mari si blanzi, cu gura ta suava si buzele tale carnoase, cu vocea ta suava si barbia de papusa, cu zambet larg si luminos, cu parul lung si negru, cu sani frumosi si voluptuosi, cu mijocul de viespe si fund pe care si-o negresa-ar fi geloasa? Tu asemeni unei lectii de geografie, cu toate formele posibile si imposibile!
Tot ce iti pot spune, tie iubito, este ca mi-ai facut inima sa bata din nou cu putere si repeziciune! Acea inima care a fost in timp sfasiata, taiata, intepata, injunghiata, tradata, rupta in bucati...e la locul ei, carpita si plina de dragoste. Observ ca pui stapanire pe ea cu fiecare zi ce trece. Ma simti si ma intelegi, ma completezi si nu trebuie sa rostesc multe cuvinte. Si tocmai de asta aveam nevoie! Poate ca eu, prin felul meu de-a fi, prin felul de a vorbi, gandi si actiona, reusesc sa-ti ofer ce ai nevoie...sa-ti satisfac o dorinta a sufletului si a trupului...o dorinta a creierului si a inimii...restul nu ma intereseaza! Pentru tot ce m-ai facut sa simt, la randul meu te voi ridica in brate, te voi lua in palme si in inima si iti voi oferi tot ceea ce-ti lipseste!
Vreau si voi continua sa ma bucur de tine si de ceea ce-mi oferi, zi de zi, atat cat timpul, situatia si soarta ne-o va permite.Vreau si voi face tot posibilul ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa nu fii trista nici o clipa atat timp cat eu sunt in mintea si inima ta! Vreau si voi face tot posibilul sa te vad iubito...sa te sarut, sa te strang in brate, sa te ridic in brate si sa te asez pe pat...pe patul acesta mare si gol in care seri si dimineti la rand ma trezeam singur cu speranta ca probabil cineva ma va imbratisa. Te voi iubi frumos, asa cum iti place, cu respect sau cu fantezie pana in zori...iar dimineata ma voi trezi, iti voi gati si-ti voi sopti "Buna dimineata iubito! Te-am asteptat ca si cand...numai dragostea noastra ar fi fost pe pamant!"
Acum sterge-ti orice lacrima ai fi varsat ca sa nu ma supar pe tine! Inchide ochii pentru ca stii ca sunt acolo, in spatele tau, sarutandu-te pe ceafa. Te sarut iubito! Te sarut si iti multumesc pentru ca ai aprins o flacara stinsa care a lasat prea multa negreala in juru-i! Te sarut iubita mea...vreau sa te vad, caci imi lipsesti!
