Parfum fad de sarbatori

Decembrie...sarbatoare...cadouri...Craciun...prieteni...familie...iubita...ai spune ca este un pachet ideal pentru sarbatori, as spune ironic despre acestea ca se pot desprinde dintr-o reclama "Cel mai nou pachet de sarbatori de la Orange! In decembrie ai sarbatori, Craciun, prieteni, familie si iubita...profita!", dar nu este asa...Nu se mai leaga intre ele, lipseste acel "lipici" care le tinea pe toate impreuna si facea orice clipa de nepretuit si de neuitat.
Oriunde mergi, pe fetele oamenilor din jur nu mai poti citi nimic. Inainte citeai o bucurie, o suparare, acum parca sunt teleghidati, lesinati cum le spun eu. Nimic nu mai e tratat cu entuziast, sunt aceleasi lucruri banale, care inainte pareau diferite de la an la an, dar acum si-au pierdut din stralucire.
Familiile sunt incarcate de greutatile vremurilor si tarii in care traim, iar singurul lucru care le mai rapeste cate un zambet este cand isi vad copii acasa ori reuniunile de familie, unde din una in alta, mai uiti de rele.
Prietenii sunt acolo, dar parca sunt absenti. Lipsiti de vlaga si coplesiti parca de aceasta stare, se lupta din rasputeri pentru a mai salva ceva, pentru a mai trage de par o "ieseala", un pub, un club "Sa nu stam si de Craciun in casa!"
Dar cand si persoana de langa tine, jumatatea ta, persoana careia ii oferi dragoste, sau cum vreti voi sa ii spuneti, nu te poate salva, atunci tot ce ramane de facut e sa stai si sa privesti ca si cum ai privi un film pe un ecran mare, cum trec toate. Si iti amintesti de momente frumoase, de clipe fierbinti, de "cum ar fi daca", si tanjesti dupa atentie, tanjesti dupa faptul ca nu esti tratat la fel cum tratezi, si iti e greu, dar nu poti renunta, pentru ca iubesti...si suferi, strangi din dinti si mergi mai departe.
Dar poate intr-o zi va fi bine...
Dar poate intr-o zi fimul ce e acum alb negru va prinde culori...
Dar poate intr-o zi iti va spune ca tu esti tot...
Dar poate intr-o zi cei pe care ii iubesti vor zambi si vor rade...
Dar poate intr-o zi...

Drumul iubirii sau iubire in drum?

Iubesc! Si simt lucrul asta in fiecare clipa...simt in vene cum imi fierbe sangele, simt cum imi bate inima cu putere, ma comport asemeni unui leu inchis intr-o cusca atunci cand EA nu este langa mine, sufar cand o vad suferind si sunt in al noualea cer cand este fericita...si imi spune ca motivul fericirii sunt eu.

De-a lungul timpului am fost mototolit, batjocorit, ignorat, ironizat si orice alta insusire care iti pune inima si corpul la pamant cand vine vorba de dragoste. Am fost defect, am reusit sa ma repar, singur sau cu ajutorul altor persoane...am urat, dar am constientizat odata cu trecerea timpului ca nu rezolvi nimic cu ura...dar mereu am fost atras de acest dulce sentiment al iubirii, si nu l-am indepartat niciodata.

Am lasat trecutul deoparte de fiecare data cand o luam de la capat si puneam suflet de fiecare data cand construiam ceva de la zero. Am fost mereu de acord cu principiul ca oamenii care traiesc in trecut si cei care viseaza intr-una la viitor, uita sa traiasca prezentul, partea esentiala a vietilor noastre, pulsul fiecare zile.

Toate experientele m-au invatat ca in orice razboi e mai usor in doi si ca primind pe cineva in inima si in sufletul tau, lucrurile devin mult mai simple, mult mai frumoase, merita sa zambesti seara inainte sa adormi, pentru ca cineva doarme in bratele tale si sa astepti cu nerabdare ziua ce va veni.

Acum, cand m-am maturizat si stiu sacrificiile si numeroasele beneficii aduse de o relatie, am devenit dependent, in special pentru faptul ca iubesc o persoana speciala, admirabila, desteapta, sensibila si iubitoare, ce imi aduce aminte in fiecare zi, doar prin simpla sa prezenta, ca fiecare zi trebuie traita, savurata, si ca trebuie sa lupti si sa te zbati pentru ce e menit sa fie al tau. Doar ca uneori, pe acest drum al nostru, ca pe oricare drum din aceasta lume, apar si gropi...dar, nu conteaza marimea si intensitatea lor, ci conteaza modul, rapiditatea si daruirea cu care sunt acoperite acele gropi. Asa cum i-am spus, si EA stie acest lucru, de doua luni, noi am pornit pe un drum...drum care este presarat si cu gropi, dar in cea mai mare parte a lui este un drum lin, drept si sa speram ca va fi cat mai lung...iar eu sunt masina care o va purta pe ea pe acest drum. Dar asemeni unei masini reale, ca sa poti porni cu ea la un drum lung, trebuie sa ii umfli rotile si sa ii strangi fiecare piulita, pentru ca ea sa mearga ceas, si drumul sa fie cat mai frumos, in ciuda gropilor care apar pe alocuri.

Asa ca, draga mea, umfla-mi rotile, strange-mi fiecare piulita si hai sa pornim la drum! Ai incredere in mine...am acoperit in timp, multe gropi, iar acum drumul pentru tine, va fi cat mai lin.

LUCRURI mici CARE FAC DIFERENTA

Cand scapi ceva si vezi ca nu s-a spart.

Sa zgarai cu unghia eticheta de pe sticla de bere.

Mirosul cafelei de dimineata si mirosul cartilor vechi.

Cand iti iese ceva din prima incercare.

Cand gasesti liber la toaleta.

Sa mergi descult pe iarba.

Ai reusit sa desenezi un cerc perfect cu mana libera.

Cand rasul cuiva e mai amuzant decat gluma pe care o spune.

Cand iti dai jos pantofii dupa o zi lunga.

Cand gasesti poze cu ai tai de cand erau tineri.

Cand gasesti loc liber intr-o parcare plina.

Cand prinzi metroul fix inainte sa se inchida usile.

Cand automatul de cafea accepta intr-un final hartia de 1leu.

Momente teribil de copilaresti alaturi de prieteni.

Cand nimeresti cosul de gunoi.

Un dus dupa 3 zile cu cortul.

Cand chiar iti place cartea pe care o ai de citit pentru seminarul urmator.

Sa revezi desenele animate ale copilariei.

Sa ti se povesteasca ce chestii amuzante faceai cand erai mic.

Sa simti caldura colii de hartie proaspat iesita din imprimanta.

Cand poti sta in pijamale toata ziua.

Cand auzi melodia preferata intr-un magazin oarecare.

Senzatia pe care o ai dupa ce stranuti.

Cand vezi ca nu sunt intrebari si pe cealalta parte a foii de examen.

Cand ceea ce ai cumparat costa mai putin decat credeai.

Cand te trezesti fix inainte sa sune alarma.

Bucuresteni...sunteti ca si morti...

In urma cu cateva minute am ascultat-o pe colega mea de apartament citindu-mi o postare de pe blogul fostului ministru de externe Adrian Cioroianu. Inca de cand am auzit despre cine vorba am avut o oarecare retinere sa aud postarea acestuia, deoarece acest om nu a reusit sa imi exprime decat o oarecare falsa urma de patriotism si ingamfare.

Postarea acestui domn se intituleaza "Provinciali sunteti ca si morti", randuri in care domnul in cauza oferea diverse motive cum ca orasele din provincie nu mai au nici o sansa fata de falnicul Bucuresti. Spunea despre Iasi ca doar flerul domnisoarelor si viata universitara se mai poate observa, despre Constanta ca totul e in paragina si ca doar primarul Mazare mai iese in evidenta din cand in cand, despre Timisoara ca inca predomina atmosfera revolutionara, despre Craiova doar despre peripetiile patronului Universitatii, iar despre Brasov doar despre ursii infometati care cotrobaie prin gunoaie. Si, cu o oarecare urma de regret si compatimire la final, a dres busuiocul spunand ca in prezent din provincie au ajuns sa se vada atat de putine lucruri datorita capitalo-centrismului bucurestean si ca dupa Primul Razboi Mondial am urmat modelul francez al unei capitale ce domina.

Stimate domn Cioroianu si stimati bucuresteni, imi permit sa spun, si stiu ca multi ma vor sustine, Bucurestiul este ca si mort. Voi dezvolta aceasta afirmatie, ca sa nu imi sara unii in cap si sa ma acuze de fel si fel de chestii, pe nedrept. In primul rand, avantajul Bucurestiului de a fi capitala tarii, este cel mai mare atu, fara de care, ar fi un oras mort. Prin urmare, fara studentii care vin in fiecare an in numar cat mai mare, fara strainii care vin si se stabilesc aici din diferite motive personale, fara faptul ca aici se afla sediul presedintiei si al parlamentului, si fara ideea aceea atasata, ca daca vii in Bucuresti te realizezi pe viata, acest oras ar fi ca si mort.

As putea aduce aici nu zeci, nu sute, ci mii de argumente pentru orasele din provincie, care ar putea devansa Bucuresti din toate punctele de vedere, mai putin cel al populatiei, dar acest capitalo-centrism si-a spus mereu cuvantul. De ce toate stirile importante isi au inceputul aici si din provincie sunt mentionate doar cele mai negative stiri si informatii? De ce nu sunt promovate si restul oraselor, iar acum pe drept o spun, Bucurestiul este promovat pe nedrept, pentru ca spre deosebire de multe orase, nu are atat de multe atractii.

O alta problema este mentalitatea oamenilor din capitala asupra provincialilor. Cei care vin din provincie mereu sunt tarani, sunt nespalati, sunt tigani, sunt bolnavi etc, doar denumiri si insusiri negative. De ce? De ce aceasta urma si aceasta sete de a iesi mereu in fata? De ce nu ne putem dezvolta civilizat, ca o tara civilizate, iar Romania sa nu insemne doar Bucuresti? De ce proastele glume gen "Stirile de la ora 5 vin doar din provincie!" sunt mereu pe gustul bucurestenilor, care se pare ca au creat aceste stiri special pentru restul tarii?

Se uita ca acest oras are o semnificatie istorica mai putin importanta fata de alte orase din tara cum ar fi Iasi, Suceava, Alba Iulia, Timisoara, Neamt, Constanta, orase care au fost mentionate inca de cand istoria romana s-a scris. Se uita ca cei mai prolifici scriitori, muzicieni, artisti, actori, conducatori, mai pe scurt cei mai mari oameni ai romaniei s-au nascut in provincie. Se uita ca cele mai frumoase locuri, pentru care vin intr-adevar cei mai multi turisti, sunt in provincie. Se uita multe lucruri bune si se vorbesc multe lucruri negative. Rusine!

Am venit in Bucuresti in speranta unei vieti mai bune, dar sincer, daca orasul meu natal si-ar fi pastrat suprematia in economie si industrie, pe care a avut-o multi ani la rand, as fi ramas acolo, dar cum totul se rezuma la Bucuresti, o Roma a lumii noastre, pentru ca asa este, cum romanii aveau zicala "Toate drumurile duc la Roma" si noi am putea sa o adaptam.

Inchei aceasta postare, poate putin revoltat, dar sper ca intr-o buna zi sa dispara acest capitalo-centrism, si toata lumea sa fie egala. Sunt Tipu' de la 10, ma inclin, salut!

Diagnostic: Indragostit!

Iubesc! Greu de crezut, dar mi s-a intamplat...acest minunat sentiment a gasit din nou adresa mea, dupa cateva luni in care ma uitase complet. Am renascut, spre uimirea altora dar mai ales spre uimirea mea, am reusit sa pun inapoi, cu timpul, fiecare piesa din puzzle-ul care formeaza inima mea, puzzle care a fost stricat si refacut de multe ori.

Iubesc! Am zambetul pana la urechi...imi sclipesc ochii...fac multe glume...cant si dansez...nu pot sta fara ea...simptome pe care fiecare om "bolnav" de dragoste le are. Mi-am facut un consult la inima, iar doctorul mi-a pus diagnosticul "Indragostit. Tratament: dragoste forte permanent, dupa fiecare masa, in fiecare zi!". Si respect prescriptia, dar ce e imbucurator este ca nu sunt singurul "bolnav", ci si EA este...ne-am "imbolnavit" amandoi de aceasta dulce "boala".

In sfarsit energia si sentimentele care s-au strans atat timp in inima mea se destainuie in voie. Ma pot trezi dimineata sa-i admir chipul afundat in perna moale...ii pot saruta incet fruntea in timp ce ma strecor incet din pat...ii pot gati in fiecare zi cele mai bune mancaruri, facute cu dragoste(ingredientul meu secret)...ii pot dedica melodii...o pot strange de mana si o pot saruta oricand, chiar si in intersectie...o pot lua de mana la orice ora din zi si din noapte, si sunt sigur ca spunandu-i "Hai sa fugim" ma va urma fara sa stea pe ganduri...ma pot bucura de zambetul ei colorat oricand vreau...ii pot admira trupul si formele apetisante la lumina lunii ori la lumina zilei...ma pot baza pe ea ca e acolo ori de cate ori am nevoie, si ca imi ia apararea asemeni unei leoaice care isi apara puii.

Am ajuns sa o iubesc pentru ca uneori, se opreste din orice ar face doar ca sa stea sa ma priveasca...pentru ca ma asculta si imi ia in considerare sfaturile...pentru ca este neajutorata atunci cand nu e langa mine...pentru ca imi canta si ma face sa cant...pentru ca imi spune unde gresesc, dar ma iubeste asa cum sunt...pentru ca are grija de mine, chiar daca uneori nici de ea nu poate avea grija...pentru ca este simpla, frumoasa si speciala...pentru ca nu-si barfeste prietenele si pentru ca imi indrageste prietenii...pentru ca munceste si e pe picioarele ei...si pentru multe alte lucruri care ma fac sa ma aplec in fata ei, sa-i sarut obrajii si mainile.

Nu am crezut vreodata ca voi putea intalni o fata atat de complexa, atat de talentata, dar tot odata atat de simpla si de speciala...rara, prin felul ei de a fi. Nu odata m-a lasat cu gura cascata surclasandu-ma in diferite domenii, nu odata mi-a luat apararea si a adus argumente, nu odata mi-a demonstrat ca eu contez pentru ea. Iubesc la ea faptul ca stie de unde a plecat, faptul ca si-a sacrificat inca de la inceput, viata personala si a renuntat la diverse lucruri, doar pentru a se intretine si pentru a studia. Iubesc la ea faptul ca nu e ca celelalte fete care au plecat de acasa si, venind in Bucuresti, au in cap doar high-life, iesiri si cafelute la figuri. Iubesc la ea faptul ca inchide gura subtil oricarui badaran care ii face aclamatii si ca ar putea purta orice conversatie, cu orice fel de persoana, pe orice tema, fara sa fie lasata in urma.

EA nu e oricare alta. Aceasta postare nu este ca oricare alta, si tin sa mentionez acest lucru pentru persoanele care ar sari cu gura pe dinainte ca mereu fac asa. Nu dragii mei! Sunt constant in gesturi frumoase, pe care le modific de la caz la caz, de la intensitate la intensitate, dar sunt diferit in vorbe, in sentimente si oarecum in felul meu de a fi.

Am de recuperat teren, si vreau sa facem aceasta relatie una de invidiat, si stiu ca vom reusi, pentru ca viitorul e in mainile noastre si, suna bine!

Sunt Tipu' de la 10, ma inclin! Pana data viitoare, iubiti-va mult!

Daca dragoste nu e...facem!

Stii, ma tot gandeam la "te iubesc-ul" din ziua de astazi, la ce implica el, la cum este spus, in ce imprejurari, si cum ar trebui el de fapt sa fie folosit. Nu e o lectie, ci e un semn de intrebare, pe care unii ar trebui sa si-l puna.

Nu de mult, am observat, ca relatiile sunt in floare, dragostea si sentimentele au iesit din nou la iveala, lucru care ma bucura. Chestia e ca, aproximativ jumatate din tot este de fatada, de ochii lumii sau "sa moara dusmanii" in termeni populari. Sunt de parere ca nu trebuie sa "te combini" pentru ca prietenele tale cele mai bune asa te-au sfatuit, pentru ca stiu ele sigur "ca o sa moara aia de ciuda cand o sa vada" sau texte de gen, sunt de parere ca nimic nu ar trebui sa poarte denumirea de "doar asa sa fie/ sa nu fiu singur/singura". Iti place tipul sau tipa, te atrage, sunteti compatibili? Da-i bice!

De mult ori gasesc fel de fel de postari care mai mult decat sila nu imi provoaca. Pai cum, TU, cea mai cea, cea mai papusa, cea mai fitoasa, iti declari dragostea ce i-o porti lui "yuby" in texte de gen "Te besk in piz** matiï!", "T besk sa moara toate de ciuda!" sau tot felul de prescurtari si de expresii care nu fac decat sa strice sensul si intelesul adevaratului "Te iubesc!". Sunt ferm convins ca intr-o relatie in care doi oameni se iubesc in aceeasi masura si au ceva in cutia craniana isi spun "Te iubesc!" clar, tare si rar...si stiu sigur ca atunci, momentul este breathless, cum spun americanii, iti taie rasuflarea. Una este sa auzi in fiecare zi, dupa fiecare masa, la fiecare telefon "te besck" sau un "te iubesc" aruncat in graba, si una e sa o spui sau sa ti se spuna atunci cand intr-adevar implica traire, sentiment si modul de a o spune.

Mi s-a parut absurd intotdeauna si m-a amuzat copios demonstrarea sentimentelor in public, cu declaratii, gesturi sau in special, pe site-urile de socializare. Iubitilor, daca mocneste dragostea in voi, ar trebui sa se vada pe fetele voastre, in gesturile voastre, sa va sclipeasca ochii, sa aveti gura pana la urechi, sa sosoteasca cei din jurul vostru cat de frumosi sunteti, cat de bine va sta impreuna, sa fie invidiosi pe voi, pe felul vostru de a fi si pe faptul ca niciodata nu intrati in monotonie. Cum spune celebrul Connect-r the new Dairectar :)) intr-o piesa de-a lui "Dragostea nu se explica, ea se simte" mare dreptate are. Sunteti sau nu de acord cu mine dragii mei?

Cam asta a fost pledoaria mea de asta data, iar pana data viitoare, ma inclin in fata voastra, iubiti cititori, si imi permit sa folosesc celebra replica a lui Mircea Radu - Bre :)) "Iubiti-va mult!"

Inceputul dulce-amarui al sfarsitului Partea 1

Luni, inceput de saptamana...dimineata rece de toamna...pamantul plin de frunze...oameni grabiti...zgomot de masini...Bucuresti...emotii amestecate...Toate imi trezesc amintiri si imi dau un fior pe sira spinarii.

Stau si imi beau cafeaua, gandindu-ma la cum eram acum 3 ani de zile, cand eram la inceput de drum, intr-un oras nou, intre necunoscuti, incepand sa-mi fac propria carare si sa las o urma, asa cum mama imi spunea adeseori. Eram timid si timorat, ma simteam atat de mic si atat de singur, si ma presa mereu intrebarea "Ce voi face eu?", intotdeauna ma intrebam daca ma voi descurca, daca voi reusi, daca ma voi integra. Eram ca un copil care facea primii sai pasi. Aveam parintii aproape, ma sustineau, iar mama ma incuraja si ma imbarbata la fiecare telefon, incerca sa para puternica, dar stiam ca in spatele vorbelor, avea inima cat un purice si se gandea mereu la mine. Aveam putini prieteni acasa care reuseau sa ma tina de vorba si sa ma provoace sa ies si sa sa vad lumea. Traiam cea mai frumoasa poveste de dragoste de pana atunci, iubeam si eram iubit, si asta imi distragea atentia de la acest nou infiorator.

Imi amintesc si acum prima zi de facultate. Pffff o mare de oameni, nu imi venea sa cred ca am in an, la profilul meu, aproximativ 400 de colegi. Ma speria gandul concurentei, ma speria gandul ca ma voi plafona, ca nu ma va auzi nimeni. Am incrupat o mica gasca, de moldoveni de-ai mei, cum imi placea sa-i numesc, urmand sa petrec cu ei cei 3 ani de facultate.

Nu a fost nici usor dar nici prea greu. Am reusit sa ma adaptez, sa ma integrez, sa invat in mare orasul, sa socializez, sa intru in ritmul alert atunci cand era nevoie, sa ma distrez si fara bani si cu bani. Si timpul a trecut. Iar acum cand ma gandesc, parca mai ieri ma simteam ca un invatacel pe treptele facultatii, iar acum sunt absolvent si masterand.

Las' ca pot si fara voi!

Un drum plicticos spre Bucuresti m-a facut sa ma gandesc la cateva lucruri pe care le dadusem uitarii de ceva timp, fara se le mai dau prea mare importanta, in ciuda faptului ca odata ma rodeau la culme si ma consumam mereu, acum vreau doar "sa inchei socotelile" daca as putea spune asa, dupa care sa-mi vad de ale mele.

Nu de mult, un prieten bun ma cataloga drept "o speranta, un potential si un spirit rar intalnit, dar care se lasa pe-o ureche si e pacar, trebuie sa fie mai ambitios". Intr-adevar, poate pana nu demult as fi fost putin ofensat de o afirmatie de gen, dar acum, cand am luat cateva suturi strasnice in fund, de am cazut, am hotarat sa ma ridic, sa ma sterg de praf si sa accept si critici, unele fiind constructive si spre binele meu la urma urmei. Revenind la afirmatia prietenului meu, da, asa este. Cel putin pana acum ceva timp m-am cam lasat pe-o ureche, am facut totul in ultimult minut si prefer sa schimb tactica.

Ma mananca o energie de cateva saptamani, o pofta e a face ceva cu viata mea, de a iesi din nimicnicia in care ma plafonez. Am ridicat jumatatea de cap din pamant si cealalta jumatate am adunat-o din nori si acum sunt pe pamant. Palma pe care am luat-o la prima admitere pentru master, situandu-ma printre primii sub lista m-a facut sa ma inraiesc si sa-mi doresc mai mult. Vreau sa fac ceva ce imi place in viata asta care e atat de scurta si pe care as pierde-o de pomana daca nu as face altceva decat sa ma plang. Mai am o admitere, spre care merg cu fruntea sus, mai increzator, iar daca nici aici nu va fi bine, voi incerca pana voi reusi.

Acum, in perioada de tranzitie prin care trec, o voi numi intr-un mod amuzant "perioada in care zbor din cuibul parintesc" mi-au fost aproape doar cei care intr-adevar ma astepta. Ok, recunosc, am tanjit si poate inca tanjesc dupa vorbele de duh ale bunicii, dupa unele vorbe ale tatei, dupa unii prieteni pe care i-am urcat prea repede pe acel piedestal destinat adevaratilor prieteni. Dar las' ca pot si fara voi.

Acum in tren ma gandeam la acele persoane pe care sigur si tu le ai in viata ta, acei amici sau prieteni care joaca la doua capete. Cand ai perioade si perioade, si vin la tine si iti spu sa faci, sa dregi, ca va fi bine, ca esti cel mai cel, ca nu stiu ce, ca nu stiu cine e prost si sa nu-l bagi in seama, iar in acelasi timp regasesti aceleasi vorbe la acel nu stiu cine, cu care tu nu vrei sa mai ai tangenta sau contact, pe care eviti. Si te simti tradat intr-o oarecare masura. Pentru ca i-ai rugat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat ca insemni ceva pentru ei, mai mult decat niste cunostinte facute prin tine, la urma urmei. Sa fiu mai concis cred ca ati dori acum. Ok, voi fi. Exemplu: ai un prieten/prietena, cu care vorbesti, te intelegi foarte bine, esti foarte apropiat, si mai ai un prieten/prietena cu care nu te mai intelegi, iar singura legatura dintre tine si cel cu care nu mai vrei sa ai contact este prietenul cel dintai...care, in ciuda unui respect ce ar fi trebuit sa il pastreze pentru tine si sa lase in punctul mort orice conversatie cu X, nu o face, si vin zile si zile in care descoperi ca cei doi au de fapt o prietenie care consta in afirmatii si declaratii siropoase de prietenie si de iubire. Ce faci? taci, inghiti, spui frumos...la inceput...dar de la un timp ti se rupe...si renunti la amandoi, si iti spui "Las' ca pot si fara voi!". Ah si sa nu uit ca, in acest amalgam includ, atat fetele cat si baietii pentru ca, si noi suntem uneori mai rai ca fetele la barfa.

Vreau sa mai impartasesc aici o mica-mare bucurie, acea de a reinventa o prietenie, lucru care pentru mine inseamna foarte mult. Ma bucur nespus de mult ca am consolidat o prietenie si am inlaturat toate lucrurile care nu ne faceau bine, si am pornit pe un nou drum, unul mai bun, cu mai multe zambete. Stiu ca am gresit si eu, si atunci cand gresesc in fata unor prieteni buni, merita sa plec capul, pentru ca nu rezolvam nimic daca nu stim sa lasam de la noi si sa acceptam unde nu avem dreptate.

Ca pentru final as vrea sa iau in considerare ultima tema de actualitat care ma cuprinde si pe mine. fac parte dintr-o generatie denigrata si facuta cu ou si cu otet, o generatie care cu greu reuseste sa ramana la suprafata, care tanjeste dupa locuri de munca, in ciuda vorbelor grele spuse, suntem doritori de munca, venim cu idei noi si vrem sa ne auda si pe noi cineva, dar sansele noastre sunt mici...aproape infime. Dar hai sa nu ne plafonam, hai sa tragem de noi si sa cautam sa facem ceva cu vietile noastre, sa lasam ceva de observat in urma noastra. Sa nu ne mai denigram tara din cauza sistemului si a conducatorilor nostri prea putin prieceputi pentru a ne oferi un viitor stralucit, hai sa ne luam noi cu mainile noastre ceea ce ne apartine si hai sa le spunem si lor "Las' ca putem si fara voi!"

Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

Je veux / Eu vreau

Face-ti va rog un singur click pe titlul postarii si ve-ti intra pe o super piesa, live...ZAZ - Je Veux

De mult nu am mai ascultat o melodie atat de reusita...o voce atat de speciala si diferita...si niste versuri atat de originale, pasionale, care ajung la inima oricui.

O ascult intr-una de cateva ore si de fiecare data mi se ridica parul pe maini :D...imi place la nebunie...e genul de piesa care iti da pofta de viata, te face sa canti, sa te ridici de pe scaun si sa dansezi prin casa...

Voi posta cateva versuri, care imi plac foarte mult, din aceasta melodie, doar ca traduse in romana...

"Eu vreau iubire, fericire, buna dispozitie
Nu aurul vostru imi aduce fericirea
Vreau sa mor cu mana pe inima.
Sa mergem impreuna sa-mi descoper libertatea
Asa ca uitati-va toate cliseele voastre,
Bine ati venit in realitatea mea!
Sunt satul de bunele si falsele voastre maniere, este prea mult pentru mine
Eu mananc cu mana, asta sunt eu
Vorbesc raspicat si sunt direct, scuzati-ma
Gata cu ipocrizia eu, m-am carat de aici
M-am saturat!
Orice ar fi nu va vreau, si asta-s eu!
Eu vreau iubire, fericire, buna dispozitie..."

Geniale versuri...exprima o rupere de realitatea comuna, de normal si banal...Genial!

Intelegere amiabila/ Feminism vs. Masculinitate

Port sau aud mereu discutii despre cum ar trebui sa te comporti cu o femeie...in societate, intre prieteni, in familie, pe strada sau in pat, si de ce trebuie sa ii oferi unei femei sa se simta in siguranta...sa se simta iubita...sa se simta femeie.

Multi spun ca pozitia sociala ar fi pe primul loc. Fie ca e referitor la tine, fie ca e referitor la ea, o familie instarita, imaginea in societate sau banii obtinuti conteaza cel mai mult. Sustin ideea ca o femeie trebuie oarecum intretinuta, dar nu in stilul in care se vor unele femei intretinute in ziua de astazi. Ganditi-va putin si comparati imaginea ce o are o femeie care traieste ca un parazit pe spatele barbatului, e tot timpul prin mall-uri, in cafenele, in cluburi, tot timpul spilcuita si aranjata, tot timpul cu tigara in varful degetelor si cu poseta ce scumpa sub brat...si imaginea ce o are o femeie de cariera, cu sau fara prea multa experienta,care se trezeste in fiecare dimineata si merge mandra la servici, castigand un ban cinstit intr-un mod demn de respect iar cand paseste intr-o incapere, are acea siguranta de sine. Ce parere aveti? Pe care a-ti alegeo? Primul model care ar fi 24/24 "Iubeeeeeee, stii...?" sau cea care nu vorbeste atat de mult incat sa iti doresti sa pleci cat mai repede de acasa, si care transforma acel "iubi" intr-un "iubitule", spus rar, dar la momentul potrivit, astfel incat sa te reindragostesti de ea de fiecare data cand o spune?

Conceptiile vechi, de a avea acel aer de "macho" s-a cam dus, iar femeile care sunt inca atrase de acest aspect, nu au multe lucruri interesante de spus. Siguranta, stabilitatea si carisma, sunt trasaturile care face orice femeie sa se simta femeie. Multe din femeile din ziua de azi, prefera un barbat sigur pe el, care stie ca nu este singur intr-o incapere, care stie sa faca un compliment, fie el cat de mic, dar sa vina din suflet si la momentul potrivit. Nu ezita sa te prostesti, sa faci glume pe seama ta, dar nu fa din lucrurile acestea o obisnuinta. Femeilor le place sa stie ca nu esti un infumurat, creaza-le un ambient placut, in care sa zambeasca permanent si sa se simta in siguranta, si te alegi cu o partenera, cine stie, poate de viata.

In pat nu fii egoist! Gandeste-te in primul rand la ea. Nu uita ca femeia este mult mai complicata decat tine, si are nevoie de mai multe lucruri sa se poata simti intradevar relaxata. Incearca sa fii cat mai sigur pe tine, dar nu fa un scop din a face totul perfect, deoarece de multe ori totul se poate transforma in dezastru. Atinge-o in cele mai diverse moduri si locuri, sopteste-i lucruri care stii ca o fac fericita si relaxata, si cel mai important, sedu-o si fa-o sa nu isi mai doreasca sa fie cu nimeni altul decat cu tine. Fa-o sa te doreasca mereu din ce in ce mai mult doar pe tine. Nu incerca sa pari cel mai feroce si mai viril mascul, fii linistit, increzator si poti avea rezultate excelente.

Ce folos daca le ai pe toate dar iti lipseste sarmul, carisma, siguranta de sine...acel ceva care te poate face irezistibil in fata oricarei femei. Nu trebuie sa ai nici patratele, nici conturi in banca, nici imobiliare, nici masini sau mai stiu eu ce alte bunuri sau accesorii. E de ajuns de cele mai multe ori sa fii curat la exterior, iar din interior sa emani o energie pozitiva si acel sentiment care ofera siguranta si placere unei femei, ca te are in preajma.

In fond, toti barbatii suntem la fel. Inalti, scunzi, grasi, slabi, bogati, saraci, si fiecare pornim cu sanse egale, fiecare avem sansa noastra. Toti barbatii pot fi romantici, increzatori, amuzanti, sensibili, dar depinde acum de ei daca stiu ca au aceste laturi, si daca stiu sa le puna in valoare, sa se foloseasca de ele. Depinde de fiecare daca stie sau nu sa isi scoata la lumina cele mai bune calitati, sau sa se ascunda in spatele unor "monumente"cu valoare materiala.

Ca toti barbatii sunt porci si ca toti se gandesc la sex? Intr-adevar, toti ne gandim la sex, pentru ca sa fim sinceri, si noi, si voi femeile, placerile trupesti sunt clasate printre primele lucruri importante pe aceasta lume, dar nu toti barbatii sunt porci, magari, sau nu stiu la ce va mai ganditi voi acum. Ca multe din voi sunteti deceptionate din cauza unora si asa vedeti toti barbatii, asta este problema voastra, dar sa stiti ca intr-un final, nu sunteti cu mult mai breze decat noi.

Nu cred ca ati vazut vreodata vreun barbat sa spuna "Imi bag picioarele, m-a lasat si asta cu ochii in soare si am suferit ca o proasta...ei lasa ca de acum voi fi si eu pe interes si voi face ce vreau din ei". Noi chiar daca suferim sau avem deceptii in dragoste, nu putem face decat sa dam inainte, la fel ca prima data, pentru ca doar prin a deschide in fata unei femei, o putem cuceri.

Inca un subiect pe care as vrea sa il punctez. Acei barbati care vor doar sex, intr-adevar poate sunt interesati doar de acest lucru, poate ei nu isi doresc relatie, sau familie, ce e rau in a avea parte doar de sex? La urma urmei isi vor gasi partenere care vor dori acelasi lucru, e ceva firesc. Valabil si pentru femei, daca schimbam locurile. Umbla acum ceva timp o mica descriere cum ca, o femeie care sta cu un barbat din interes, care ii toaca banii, nu munceste, si face sex cu acel barbat, poate fi considerata o curva, chiar daca sta cu acel barbat...in schimb, o femeie care face sex cu 1001 barbati, din pura placere, doar pentru ca ii place sexul, nu poate fi numita curva. Acum nu stiu cati imi veti da dreptate, dar prima are un tarif, in schimb ce a doua nu. Da de gandit, nu?

Aveti grija de ele, femeile...sunt intr-adevar o minunatie! Iar voi, aveti grija de noi, aveti rabdare si nu fi-ti increzute...ve-ti avea rezultate pe masura. Dar tineti cont de respect, de limite, de bun simt si de micile bucurii ale fiecarora. Ca voi fi criticat sau nu pentru aceasta postare, sincer, imi face placere, pentru ca stiu ca adevarul e undeva la mijloc, iar eu am scris aici o mica "intelegere amiabila"....o mica "mijlocire". Sunt Tipu' de la 10, pana data viitoare, ma inclin!

Septembrie...

Ma adun incetul cu incetul, si ma reconstruiesc asemeni unui zid...caramida cu caramida. Caramizile care au rezistat caderii vor fi puse inapoi, iar cele ce nu, le faram in bucatele, cat se poate de mici, ca vantul sa le poata duce departe.

Poate toata lumea vorbeste ca 1 Septembrie semnifica prima zi de toamna...semnifica sfarsitul verii, sfarsitul zilelor lungi si toride, pline se zambete si iubire...Ei bine inceputul lunii Septembrie este intr-adevar un inceput de sfarsit, dar si o perioada in care toti dintre noi, in vietile noastre scurte, am trecut, incepand in fiecare an ceva nou...da, aici ma refer la anii de scoala, la anii de facultate si la anii cand concediul se termina, poate, odata cu inceputul lunii Septembrie.

Zile insorite de vara tarzie, ori zile de toamna cruda, sunt zile cu specific aparte...zile pline de inceputuri, de povesti de dragoste, de clipe frumoase...de copii cu bucle blonde ce alearga prin curtile scolilor...de miros de struguri...de indragostiti...de primele adieri alea vantului rece si primele frunze care se intind pe pamant...Zile in care te trezesti dimineata, iar soarele iti lumineaza chipul, te ridici din pat, iti bei cafeaua si iti faci planurile pentru acea zi...dar seara, la culcare, te gandesti ca ai facut cu totul altceva, dar zambesti...zambesti strengareste, multumit, pentru ca ziua nu a fost pierduta.

Pentru mine, Septembrie, este o luna plina de amintiri...o luna incarcata cu sentimente...o luna in care, mereu, am avut curajul sa o iau de la capat...sa pasesc cu dreptul si sa imi fac curaj pentru ce voi fi avut de infruntat...o luna in care m-am indragostit ca un nebun sau o luna in care am iubit nebuneste...o luna care m-a purtat pe culmile fericirii dar si in teribile momente de cumpana si stres.

Astazi, inceput de zi, inceput de luna...ma adun, si imi fac curajul pentru ce voi avea de infruntat...de astazi am si "dorinta si ambitia" asa cum spuneam unei persoane dragi mie...pentru care am numai cuvinte de lauda si respect...pe care sunt nerabdator sa o vad si sa o strang in brate.

Nu las aceasta astenie de toamna sa ma deruteze, ci sunt hotarat sa trec peste orice sa ma vad acolo unde imi e atat de bine cand inchid ochii si visez...Vreau sa fiu mandru de mine...vreau sa fie si altii mandri de mine...vreau sa nu mai plec capul in fata celor care au o viata a lor...vreau sa nu mai tac din gura,ne stiind despre ce e vorba, atunci cand unii vorbesc...vreau! Si stiu ca pot mai mult!

Vreau sa ma indragostesc incetul cu incetul...vreau sa ajung sa iubesc din nou asa cum numai eu stiu...vreau sa nu se mai consume totul atat de repede...Vreau ca acest Septembrie sa fie si el special...sa fie, poate, cel mai special. Vreau doar sa o gasesc pe EA...careia sa ii spun "pregateste-ti culorile...peretii mei sunt goi..."

Astazi se fac doua luni de cand o persoana foarte draga mie...nu mai este...O persoana de care ma leaga multe amintiri in Septembrie, alaturi de care culegeam fructe si stateam seara in curte la povesti...Am iubito si o voi iubi in continuare pentru ca mereu am vazut la ea puterea de a merge mai departe, chiar daca e greu. Stiu ca de acolo de sus, are grija de mine...

Nu voi mai spune "wake me up when September ends"...tura aceasta voi trai la intensitate maxima zi de zi si clipa de clipa...vreau doar din nou linistea de-atunci cand toamna incepea...

Pune-ti tenesii in picioare, trage-ti blugii pe tine si hai...spre un nou inceput.

...gandurile unei dimineti tarzii de August

Iesind din apartamentul lui, trantind usa, izbucni in plans. Dupa cum se terminase totul, parea hotarata ca a fost ultima data cand avea de gand sa dea ochii cu el. In sfarsit parea ca isi face curaj sa il dea uitarii, dupa 3 ani de zile in care, dupa spusele ei, el ii fusese centrul Universului. A trebuit sa-l faca sa sufere intr-un final, ca ea sa poata trece mai departe...si era constienta ca nu a procedat corect, si plangea in hohote, stiind ca nu mai e nimeni ca el, si ca de acum va trebui sa uite lucrul acesta.

El ramasese inca pe scaunul de la birou...se invartea intr-un semicerc, cu un obraz in palma, si cu ochii in gol. Era nervos dar inca nu se putea manifesta...avea ceva care il facea sa aibe retineri...era ceva care il facea sa fie amortit...fusese transformat in prada. El care fusese o viata intreaga un pradator, acum, ea, l-a sedus cu sanii ei rotunzi si fierbinti, cu buzele sale carnoase, cu fundul ei bombat...cu picioarele ei lungi si cu tenul sau fin si parfumat discret...S-a ridicat de pe scaun, dupa cateva minute, trecand prin camerele luminoase ale apartamentului sau, ca un uragan. Nu-si gasea tigarile...pe care le vedea singurul aliat in acest moment. Era, parca turmentat...ii tremurau mainile si tragea cu sete dintr-o tigara, stand pe balcon si privind fara sa vrea spre patul in care i-a simtit parfumul, pielea fina si sanii fierbinti pentru prima data...si dandu-si seama la ce se gandea de fapt, intoarce spatele spre intrarea in camera, izbind cu pumnul in balustrada balconului.

Ea, incerca cu greu sa isi stapaneasca lacrimile care ii apareau destul de des in coltul ochilor. Renuntase intr-un final la el...la viata fericita pe care ar fi putut sa o aiba impreuna, acum cand el ii propusese sa se mute impreuna, sa dea totul uitarii si sa o ia de la inceput...sa scrie impreuna pagini noi, in cartea lor. Nu era ca de obicei, ravasita si debusolata, pentru ca acum aparuse deja de ceva timp un alt barbat in viata ei, care parea ca-i va asigura confortul si fericirea, sau cel putin asa o asigurase. Parea sa fie linistita de lucrurile acestea, parea sa vada in el o scapare si un nou inceput...desi, ar fi preferat ca ranile sangerii ale remuscarilor, sa fie facute de lanturi grele. Un lucru ii era clar...trebuia sa-l dea uitarii si sa nu aiba o viata plina de comparatii si sentimente de nepotrivire.

El nu contenea cu starea de agitatie si cu nervii. Era asemeni unui leu prins si inchis intr-o cusca, ce privea cum este dus departe de familia pentru care el si-ar fi dat si ultima suflare. Il apasau sentimente de ura, de razbunare...ii venea sa se urce pe pereti, de nervi, si...de durere. Tot ce avea acum in minte erau flash-uri cu momentele perfecte si cu noptile de dragoste...si ura...Acum o ura la sigur. Acum avea de gand sa dea cu piciorul la tot ce a fost, avea de gand sa uite de orgoliu, stia sigur ca gura lumii nu il va putea face sa renunte...acum, pentru intaia oara, a avut intr-adevar nevoie de ea. Si acum se pare ca dragostea ce ia purtato lui, atata vreme, nu s-a dovedit a fi decat o amintire prea vie si un sentiment slab...minciuni.

Se pare ca sunt momente in care "niciodata" este prea tarziu...Se pare ca sunt momente in care iti trebuie mult timp sa te pregatesti in a face un pas, pentru a nu-i face pe cei de langa tine sa sufere. Se pare ca iubirea unora, este o mare confuzie. Se pare ca unii nu stiu ce inseamna sacrificiu. Se pare ca unii nu stiu sa valorifice o sansa, atunci cand intr-adevar au ocazia.

Vis, scenariu de film sau realitate? Nici eu nu stiu prea bine ce ar putea fi. Tot ce stiu e ca, randurile acestea sunt singurele lucruri pe care le aveam in cap cand m-am trezit, in urma cu o ora jumatate. Va las sa decideti singuri ce s-ar potrivi mai bine acestor randuri. Salut!

...motive

Stii, ma tot gandeam in ultima vreme ca am un dor...iar din cate am vazut, nu sunt singurul...ma bucur si nu prea, pentru ca e placut sa stii ca mai sunt oameni ca tine, dar e neplacut sa duci dorul a rosti poate cele mai importante doua cuvinte de nedespartit din limba noastra...te iubesc!

Ei bine, da, imi este dor sa spun "te iubesc!"...de ce mi-ar fi rusine sa recunosc? Din cauza celor care m-ar clasifica simplu in categoria celor singuri, care nu au pe nimeni, sau mai stiu eu? Ah, nu, nicidecum!

Ma pierdusem pe ganduri acum cateva minute, si ma gandeam la cateva motive pentru care imi e dor sa spun "te iubesc!" si pentru care merita sa spun "te iubesc!"...sau pentru care am spus "te iubesc!"...las totul in prisma imaginatie voastre

...pentru ca dimineata cand deschid ochii te vad pe tine, privindu-ma, fara respiratie...atat pot face decat sa-ti spun "buna dimineata, te iubesc!"

...pentru ca am avut momente in care te privesc si atat imi ramane de spus...te iubesc!

...pentru ca atunci cand sunt cel mai uracios si cel mai antipatic, ma asculti, ma privesti, ma mangai si ma intelegi, iti spun...te iubesc!

...pentru ca o spun foarte greu, iar dupa destul de rar, dar atunci cand o spun, o spun cu toata inima si cu toata fiinta...

...pentru ca am adunat in mine energie si afectiune, sentimente si trairi care merita impartasite cu cineva...caruia probabil ii voi spune "te iubesc pentru ca m-ai ascultat!"

...pentru ca ma surprinzi, nu ma toci la cap si nu ma privezi de micile mele bucurii...te iubesc!

...pentru ca ma admiri, ma respecti si pentru ca imi spui ca nu mai este altul ca mine...te iubesc!

...pentru ca ma trezesti in miez de noapte sa facem dragoste si imi soptesti pe urma...te iubesc!

...pentru ca imi esti aproape si ma suporti...te iubesc!

...pentru ca ai merge cu mine oricand si la orice ora...te iubesc!

...de fapt, te-as iubi...

...mi-e dor sa iubesc...sa iubesc sa fiu iubit...sa iubesc iubind....sa fiu iubit pentru ca iubesc sau pentru felul in care iubesc...mi-e dor sa spun "te iubesc!"...dar, nu ma grabesc!

Apusul verii / Tratat cu mine

Constientizez incet incet ca a trecut si vara aceasta...intr-o saptamana si ceva, incepe toamna, vine luna septembrie, si stiu ca voi fi din nou setat si voi asculta in fiecare dimineata aceeasi melodie...wake me up when september ends...si parca ma incearca sentimentul acela de septembrie, pe care il am in fiecare an din clasa a 12a...multe lucruri frumoase mi s-au intamplat in aceasta luna in care se imbina doua anotimpuri...trairi diferite si inceputuri de drum

Inca nu trag linie, pentru ca mai sper inca la cateva zile insorite de vacanta, dar daca privesc inapoi, nu sunt prea incantat de aceasta vara...Am inceput cu dreptul, apoi am mers cum merge o moneda internationala pe un grafic din salile imense ale brokerilor...am urcat si am coborat...am fost la pamant dar am fost si in culmea fericiri...Hmm, tocmai s-a terminat melodia de la Green Day, si parca mi-a schimbat dispozitia de a scrie...

22 de ani...frumoasa varsta, frumos numar...si daca s-ar putea sa se repete toate lucrurile bune si frumoase de doua ori, asa cum se repeta cifra 2, ar insemna sa fie un an superb. Parca incep sa ma simt putin diferit, parca ma simt altfel, parca varsta asta de 22, vrea sa scoata de la mine de 2 x mai mult de cat am fost in stare pana acum. Foarte bine, imi spun, pentru ca este timpul, iar ambitia, care se pierduse pe drum acum ceva timp, a revenit.

De azi fac un pact cu mine insumi, prin care pun la punct cateva rafuieli de care nu am fost tocmai mandru...Mi-am facut o lista pe care o voi vedea in fata ochilor de acum inainte, seara la culcare si dimineata cand voi pasi din pat. Mi-am propus sa-mi fructific potentialul la maxim, iar pentru inceput, indepartez tot ce ma tine in loc...vicii care ce-i drept sunt placute, dar...parca imi este dor de mine....lipsa de activitate fizica, sau psihica, deoarece simt ca intr-un repaos total si nu-mi place...amoruri inutile...nu mai sunt baiat finut, si nu-mi mai fac inima precum covorul rosu de la Oscar, in fata oricarei fete...ambitie si cat mai multe teluri care trebuiesc atinse, ma asteapta, si ma fac sa trag de mine, pentru ca imi plac locurile in care ma vad atunci cand inchid ochii...

In weekend am profitat pentru ultima data de vicii, iar saptamana asta mi-o rezerv pentru incheiera tuturor "socotelilor" cu mine, cu tine, cu ei, cu voi si cu orice altceva care m-ar putea distrage.

Si voi, cei care o sa cititi si postare asta, destinata mie, acelui Alexandru Mocanu pe care il stiu prea bine, sa luati aminte ca o schimbare, mai ales in bine, merita eforturi si chiar sacrificii. Vreau sa stiti ca nu vorbesc despre lucruri marete si nu vreau lucruri marete ci doar...lucruri simple sunt de-ajuns...nu-mi doresc nimic in plus, dar vreau si maine, acelasi cer senin.

Alex, tu, adica eu :)), e inceputul care va avea ca imn piesa "Tot mai sus", asa ca nu ma dezamagi, pe mine si pe cei din jurul nostru...fa-ne mandri!

Mi-e dor...

...de verile trecute in care nu aveam nici o grija si nici o obligatie

...de zilele in care plecam dimineata de acasa si ma intorceam seara

...de zilele in care nu imi pasa daca aveam vre-un ban in buzunar

...de noptile de la Bahia

...de duminicile mahmure de la insula in care eram proclamat "soferul care o sa ne duca la mare in 5 minute"

...de serile in care toata gasca din cartier statea la povesti la celebra "bordura"

...de noptile in care mergeam impreuna de mana prin centrul orasului

...de zilele de vara in care veneai la mine

...de noptile pline de nebunii in masina

...de zilele in care stateam toata ziua pe terenul de fotbal

...de zilele in care mancam doar sandvich-uri

...de noptile de la Kremlin in care dadeam ture cu Mihai si dansam cu Laurentiu ca 3 nebuni

...de serile in care ne alergam prin parcare la Moldova din cauza ca bausem prea mult Pepsi

...de noptile pierdute prin cluburi ca Principe, Opium sau Kremlin, impreuna cu gasca

...de momentele in care gaseam oameni la fel de nebuni ca si mine, si la fel de spontani, sa putem face orice ne trece prin minte

...de zilele in care nu duceam lipsa banilor

...de fetele cu bun simt

...de zilele fierbinti la mare

...de sani rotunzi, buze fierbinti si glezne fine

...de prieteni care sunt cu tine si cand ai bani si cand nu ai bani

...de principiile si de caracterele unor barbati

...de unitate si de seriozitate

...de prietenii care isi traiau viata la maxim si nu se gandeau la consecinte

...de zilele in care mergeam cu Gulie la o "pasa"

...de diminetile in care ma trezeai batand la usa

...de serile in care mancam popcorn la sac, in parcare la Moldova

...de diminetile in care ma trezeai deschizand geamul lasand sa intre aerul curat si razele soarelui

...dor de mare

...de zilele in care ma urcam la volan, apasam play si plecam la drum cu oricine era dispus la o mica "ieseala"

...de vremurile ce au trecut...

10 semne ca te tine sub papuc...

Vine un moment in viata fiecarui barbat cand ar trebui sa se maturizeze si sa-si ia relatia in serios. Poae ca treaba asta este valabila pentru unii, dar cu siguranta nu inseamna ca trebuie sa te supui tuturor mofturilor unei femei posesive, nu? Sa-ti pui coada intre picioare si sa te bagi intr-un colt? Clar ca nu! Citeste in continuare cele zece semne ale traiului cu o femeie obsedata sa controleze totul, inclusiv pe tine si, daca te descoperi in ele, NU NEAPARAT in toate, dar mai mult de doua, trei, FA CEVA!

1. Ai nevoie de aprobare ca sa mergi la o bere, un suc...
Iar aici nu e vorba doar de bere sau suc, ci de orice iesire, oricat de mica. In mintea iubitei tale avida de putere, iesitul la bere doar tu cu un prieten sau cu prietenii nu miroase-a bine...e semn de "rebeliune" pe care ea nu o poate controla, asa ca nu va fi de acord sub nici o forma. In timp, vei renunta la micile tale tabieturi, si pentru a evita certuri sau pentru ca ti-a bagat asta in cap, totul se termina cu "Ai dreptate, draga mea."

2. Ia hotarari in numele tau
Te intrebi cum de s-a ajuns la situatia asta - in care ea hotaraste si pentru tine...dar uite ca se intampla...Prins in colivia protectoare a unei relatii, ajungi sa nu mai iei , in numele tau, decat decizii minore. Intr-un fel sau altul, prietena ta a ajuns "la domnie" si nu se jeneaza sa foloseasca din plin dreptul de veto. Nu prea ai dreptul la cuvant atunci cand ar trebui sa iei hotarari care te privesc si pe tine, cum ar fi locul in care mergeti in vacanta, in weekend sau pur si simplu seara.

3. Folositi o adresa de e-mail la comun
Aceasta pierdere a independentei este unul dintre cele mai clare semne ca esti dominat de o femeie. Sigur ca intr-o relatie e nevoie si de compromisuri, dar nu ii permite sa va amestece personalitatile si sa vorbeasca doar ea pentru amandoi.

4. Plecati acasa atunci cand vrea ea
Era o vreme in care barbatii puteau sa bea cat doreau si sa hotarasca singuri cand e timpul sa plece acasa. Lucrurile s-au schimbat cu siguranta daca esti tinut sub papuc ,si nu in bine. Hotararea de a pleca acasa dupa o iesire in oras nu-ti mai apartine...acum astepti comanda "Hai sa mergem", dupa care va luati hainele si inventezi o scuza care crezi c-ar tine la prieteni, sau chiar le spui ca ea, vrea sa plecati...apropo, odata ce ai plecat, prietenii vor incepe sa vorbeasca despre jalnica ta transformare...pentru ca ei isi dau seama ca esti dominat si nu inteleg de ce permiti ca situatia sa mai continue.

5. Iti manipuleaza prietenii
Daca ea nu are un grup de prieteni, si se ajunge ca grupul tau sa fie si grupul ei de prieteni, atunci va incepe sa isi bage nasul in toate discutiile, in toate treburile, va afla toate lucrurile despre trecutul tau, si va incerca sa atraga toate privirile asupra ei, nu a voastra ca si cuplu.

6.Vesnicul "Totul este foarte bine!" Cand ceva merge prost, si se vede in comportamentul vostru ca merge prost, incearca mereu sa ascunda lucrul acesta, nestiind ca il accentueaza si mai tare, spunand "Totul este foarte foarte bine!", sau incearca sa te scoata pe tine vinovat...ca nu mai esti acelasi, ca nu mai ai timp, ca faci doar ce vrei tu...in acest caz, e de bine pentru tine, pentru ca acestea sunt semne ca ti-ai dat seama care este pozitia ta, si vrei sa incepi sa faci ceva.

7. Iti faci mereu griji vizavi de reactia ei
Primesti o veste - buna sau rea - iar gandul tau se duce imediat la felul in care ea va reactiona cand va auzi. Nici nu te mai gandesti la felul in care te afecteaza pe tine vestea respectiva, ceea ce e cam ciudat, daca stai sa te gandesti. Se iveste ocazia sa iesiti intr-un loc in care tie iti place foarte mult, sau un prieten te-a invitat la o activitate care face parte din pasiunile tale...automat te gandesti, la cum va reactiona, si ii dai raspunsul pe loc prietenului tau, socotind ca nici nu mai e nevoie sa ii spui, pentru ca stii deja raspunsul.

8. Prietenii nu te mai baga in seama
Inainte, vineri seara primeai cateva mesaje sau telefoane de la prieteni, care te intrebau ce planuri ai pentru seara respectiva, sau pentru weekend. Acum, nu te mai cauta nimeni pentru ca toata lumea presupune din start ca vei fi tinut sub lacat tot weekend-ul, iar partea inspaimantatoare e ca au renuntat sa mai incerce sa te scoata din starea asta.

9. Ceea ce inainte se intampla de la sine, este considerat acum o victorie
Esti total pierdut daca drepturile tale de baza, cum ar fi bautul a cateva beri cu baietii, sau la un meci, ori alte lucruri pe care inainte le faceai in mod constant nu mai au loc acum. Cand primesti "aprobare", simti ca e ziua ta norocoasa, chiar daca esti constient ca apoi va trebui sa te revansezi, intr-un fel sau altul, pentru mareata ei generozitate.

10. Nu mai esti interesant, nici amuzant sau tentant pentru altele
Pana la urma, puterea ei asupra ta te-a secatuit de toata energia si creativitatea. Esti constient ca ai inceput sa te porti ca un tembel si incepi sa-ti acoperi situatia jenanta. De-a lungul timpului, ai fost nevoit sa te diluezi atat de mult in numele maturitatii si al respectului - cuvinte folosite pentru a te manipula - incat acum nu mai esti interesant decat pentru posesiva ta prietena.

Nu va simtiti jigniti, nu va suparati si nu va enervati pe mine pentru aceste lucruri pe care eu le-am punctat...recunosc ca am trecut si eu acum ceva timp prin cateva puncte, dar dupa ce am observat cum esti privit si cum se vede din afara relatiei, m-am jurat ca nu voi mai lasa pe nimeni sa-mi impuna sa ma simt bine, sa socializez si sa traiesc. Baieti, iubiti-le atat de tare incat prin iubire sa cada la picioarele voastre, iar atunci, haturile sunt in mainile voastre, deci totul va decurge cu bine. Sunt Tipu' de la 10, ma inclin, numai bine!

Printeeeee...Cosanzeana e o curva, baaaa

Pentru ca in ziua de azi ambalajul vinde produsul, pana si femeile, inca din cele mai vechi timpuri se "ambaleaza"...uneori din nimic, si pentru nimic. Chiar daca vor doar sa isi "expuna marfa" sau vor sa se "vanda" intr-adevar, chiar daca uneori doar unor priviri perverse, multe din femeile din ziua de azi, au cateva procedee, care ar necesita Protectia Consumatorului, daca ar face parte din industria alimentara.

De obicei, incep de la poze. Sfat pentru toti baietii care au pagini de socializare: o femeie care are prea multe poze facute cu webul, sau fie, cu camera, dar doar de la gat in sus, ar trebuie sa va puna pe ganduri, pentru ca 1.nu are prieteni cu care sa iasa, sa ii faca poze 2.nu e genul care sa iasa des din casa 3.este narcisista si 4. si cel mai des intalnit truc, ascund ceva la trupusorul lor. Deci, pe pozitii baieti!

Lista ar putea continua cu articolele de imbracaminte, care de altfel, stim prea bine ca sunt inutile, din moment ce iti dai seama ca le foloseste sa te atraga. Din moment ce ai muscat, ele vor zbura departe...cat de departe vor zbura hainele, depinde de "accesoriile"cu care te prezinti tu, ca baiat...imobiliare, bancare , autoturisme sau mai stiu eu ce.

As putea incepe cu corsetul. Inventia aceea care subtiaza talia si impinge toata grasimea in zona sanilor. Cand unele femei isi dau drumul la corset, detoneaza grasimea la fel cum teroristele isi detoneaza centura cu explozibil. Si se lasa cu morti....sigur iti moare :D

Lenjeria sexy...hmmm...bine, si nu prea. In general, fetelor, nici nu stiu de ce va mai obositi, pentru ca daca am ajuns la vazut lenjeria, e clar ca avem treburi mult mai importante decat sa stam sa admiram...asta doar daca nu e cumva vreo emisiune pe Fashion Tv. S-ar putea uneori sa nu o distingem de lenjeria intima obisnuita...decat in cazul in care se da jos foarte greu :D

Sutienul...pfff, mare amaraciune in zilele noastre. E ca si cum ti-ar vinde un valutist balos, un telefon care arata impecabil, ti-l deschide, ti-l flutura prin fata ochilor, dai toti banii tai pe el, si cand ai bagat cartela, Error Operator! Sutienul e precum parizerul: 10% carne, restul aditivi. Dar nu te prinzi decat atunci cand vezi...si gusti...dar deja e prea tarziu :D

Fusta mini...care ti-o face maxi :D. Daca te uiti, esti magar...daca nu te uiti, esti bou...sau gay...doar de ce crezi ca s-a imbracat :-?, rectific, dezbracat asa ?? :D

Si vocabularul baieti...sa nu uitam. Chiar daca putem spune ca nu conteaza, uite ca are si el o felie de 10-20%, care ar putea sa ne lase reci. Caci misterioase sunt caile Domnului, la fel de misterioase sunt si caile unor femei, care par niste mimoze sclifosite, iar cand ajungi sa le cunosti, ajungi sa iti spui "Ma frate, nici cand m-am batut cu taximetristul ala, nu am injurat asa!"

Stiu ca acum voi vorbi la pereti, pentru ca la noi, in Romanica noastra, sunt altfel de conceptii, dar ar fi mult mai bine daca am fura si noi (mai ales partea feminina) cateva lucruri din obiceiurile vestice. Cum ar fi ca ambalajul nu ar trebui sa conteze aproape deloc, decat continutul. Ah, si inca o mare problema, tot la noi. Petrecem prea mult timp lucrand la ambalaj, si cand ajungem sa vedem produsul din interior, e prea tarziu, si de multe ori, nu corespund ingredientele cu ce e inauntru :D. Asa ca, baieti, nu stiu voi cum procedati, dar hai sa vedem produsul intai. Nu mai solicitati "ambalaje" de prost gust, cat mai colorate si impopotonate.

Nu sunt misogin, si NU am generalizat, dragele mele narcise si violete. Florilor, fara voi, noi barbatii nu am fi nimic, dar nici voi fara noi, nu ati face mare branza. Sper ca mini-sfaturile mele interactive sa va fi placut, si mai in gluma, mai in serios, sa bagati ceva la cutiuta.

Sunt Tipu' de la 10, si pana data viitoare, s-auzim de bine...ma inclin!

Femeia...instructiuni de folosire

Femeia pe care tocmai vrei s-o intrebuintezi a fost facuta din iubire si de aceea nu poate functiona fara acest combustibil. Ai grija sa-i faci mereu plinul.

Daca o iei in brate, nu uita sa repeti constant gestul. Reactioneaza la fel de minunat la sarutari si mangaieri, ba chiar la cuvinte calde si simple.

Cand e trista, incearca sa o faci sa zambeasca. Daca nu sti cum...fa dragoste cu ea...va avea apoi cel mai frumos zambet.

Nu lovi niciodata o femeie, caci vei inceta sa fii barbat si vei deveni o jigodie.

Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar si una salbatica, le da atatia fiori cat un barbat nu poate intelege...Sa nu uiti de ziua ei, de 1 Martie, de 8 Martie, de aniversarea voastra, dar, neaparat, macar o data , intr-o zi oarecare, din banalul motiv ca ti-e draga...joia asta, nu uita sa-i duci o floare, poate chiar cea care-i place ei, nu cea pe care ai gasit-o la coltul strazii...

Iubeste-o dimineata si vei fi si tu fericit. Abia pe la ora pranzului iti vei da seama de ce-ti merg toate atat de bine si de ce astepti sa ajungi din nou acasa, chiar si dupa luni sau ani impreuna.

Nu intra peste ea in baie si nici n-o pandi cand se aranjeaza. Cele mai multe femei prefera sa le vezi doar in varianta finala. Respecta-le misterul si induiosatoarea grija de a straluci pentru tine si vei fi mereu placut impresionat si ti se va taia respiratia, cand tu iti legi sireturile iar ea, iese din baie gata aranjata si parfumata.

Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cat e de frumoasa, cat iti e de draga si cat de tare-ti lipseste. Pe ea, cuvintele calde o fac si mai frumoasa, iar faptele frumoase o fac si mai calda...Cu atat de putin, poti face atat de multe, in primul rand pentru tine...

Nu te ingrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si isi mai schimba aspectul. Doar unele pot fi inlocuite, insa e preferabil sa observi ca si piesele tale sufera exact aceleasi transformari...

Respecta-i familia, prietenele bune si colegii. Armonia se instaleaza mai ales atunci cand esti primul care o practica...iar cu cat esti mai sociabil si mai placut de lumea din jurul ei, cu atat vei fi mai iubit si mai respectat...

N-o transforma in sclava ta, chiar daca ea iti face cu dragoste si mancare, si masaj la picioarele obosite, si...lista de cumparaturi. Da-i o mana de ajutor, uimeste-o gatind macar un mic dejun...fa-i un ceai de iasomie si da-i deoparte suvita de pe frunte, ca sa-i vezi ochii dragi...

N-o umili si n-o jigni niciodata, mai ales in public...nu vei face decat sa fii din ce in ce mai putin barbat...din ce in ce mai putin inteligent, si...din ce in ce mai departe de iubire...

Scoate-o in oras, la masa, sau la o simpla inghetata. Se va topi uitandu-se in ochii tai...chiar si atunci cand tu vei trage cu coada ochiului la alta...

Nu rade de pasiunile ei ciudata. Asa par si ale tale, doar ca tu ai mereu norocul sa fii inteles si apreciat pentru ele. Nu-i spune ca s-a ingrasat...mai bine propune-i sa alergati impreuna.

Daca ai prietene femei, asigura-te ca-ti respecta iubita si ca nu reprezinta vreo panica pentru ea. Nu cultiva samanta de scandal, caci din ea ies cele mai de neucis buruieni.

N-o compara cu mama ta sau cu alte femei din viata ta...in fiecare femeie care te-a iubit sau te iubeste ai fost si tu altul, iar fiecare a facut-o in felul sau.

Nu-i strica bucuriile marunte...exact din ele se incarca si, fara sa stii, din energia ei te incarci si tu.

Ascult-o cand vrea sa te intrebe, cand incearca sa te cunoasca si sa te inteleaga, cand vrea sa te mangaie atunci cand esti nervos si iritat...atunci te iubeste cel mai mult...desi pentru tine pare invers in acel moment.

N-o inlocui cu alta pentru o ora de placere. Inlocuieste in tine partea ticaloasa cu una virtuasa si te vei simti mai bine decat in ora aceea...Cand vrei sa pleci de tot, pleaca hotarat, nu te tot intoarce...caci ranesti grav un suflet, nu doar o femeie....

Femeia functioneaza perfect atunci cand o iubesti perfect. Cand nu-ti mai place cum functioneaza, exista posibilitatea sa-i fi facut ceva nepotrivit chiar tu....iubirea vietii ei....

De esti barbat si cauti fericirii cheia...nu uita ca e femeia...Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

Recunostinta

Prin aceasta postare vreau sa imi exprim recunostinta si multumirile fata de toate persoanele care au fost alaturi de mine ieri, celor care mi-au trimis urari si m-au felicitat, si cei care au avut grija sa ma simt bine. Sa-i dam drumul.

Multumiri, respect, dragoste si ganduri bune pentru:

- parintii mei, fara de care nu ajungeam ziua de azi sanatos, fericit si implinit

- matusa mea, care mi-a facut un super tort

- verisorul meu cel mic, care s-a chinuit o zi intreaga sa imi trimita un mesaj, dar nu a reusit, si pana la urma m-a sunat, dragul de el

- Laurentiu, care a tinut mortis sa fie primul care imi ureaza anul acesta La multi ani

- Oana, si tortului ei de inghetata, care a fost foarte bun, si sa stii ca voi pastra lumanarile

- Bogdan, care a fost alaturi de mine, si si-a sacrificat "crib-ul" pentru petrecerea mea

- buna mea prietena Alice, pentru un dar de suflet

- Walter, pentru sticla de vin rosu, care a servit drept materie prima pentru o pictura murala, la Bogdan in bucatarie

- Bianca si Roxana, doua fete dulci care au incercat sa-mi faca o surpriza

- fratii Catrinescu, care au fost alaturi de mine, si m-au vegheat, si pot sa spun ca ma simt bine si in siguranta cand sunt cu ei...va pup baieti

- Dany, pentru dedicatiile muzicale facute

- gasca ce a fost alaturi de mine aseara

- toti cei care mi-au facut urari, fie ca ma cunosc personal, fie ca nu

- fostele mele iubiri, care nu m-au uitat, si ma bucur pentru asta

- Andreea, buna mea prietena, care mi-a facut ziua mai buna, cu un mesaj de departe

- si nu in ultimul rand, prietenelor mele, Tequila si Sampania :))

Va multumesc! M-ati facut sa ma simt foarte bine, sa traiesc din plin, si fara voi, ar fi fost frig in loc de soare...Va sunt recunoscator, iar pana data viitoare, sunt Tipu' de la 10 si ma inclin!

Esti un barbat de 2 lei daca...

...macar odata in viata ai folosit expresia: "iti dai seama pe cati pupi in p**a daca te saruti cu aia?". Mai carnatilor, aveti idee despre faptul ca femeile, in principiu, se mai spala si ele pe dinti?:)) Sau voi intreaga viata ati avut numai virgine? Dar oare prietena/iubita/nevasta ta nu e acum sau maine seara la mine in pat fara ca tu sa stii? :>

...nu te intereseaza placerea ei sexuala la fel de mult cum te intereseaza a ta

...lovesti o femeie...in afara de momentele cand...e hot :D

...te lauzi ca ai "f****o pe aia". Daca esti barbat adevarat, incearca sa fii atat de bun incat sa nu se abtina ea sa nu povesteasca toturor prietenelor.

...iti pui iubita/prietena/nevasta "la punct" de fata cu alte persoane.

...bagi la inaintare masina sau orice chestiune materiala.

...accepti langa tine o femeie fara ocupatie

...traiesti din plin din banii parintilor

...nu ai un minim de cultura

...ai impresia ca o curva e acea femeia care face sex cu multi barbati. De exemplu, daca, Ioana (nume fictiv) s-a culcat cu doua mii de barbati pentru ca ii place sexul, adica a facut-o din pura placere, nu ca e curva. Dar daca Monica (alt nume fictiv?) s-a culcat cu un barbat, cu care e casatorita sau intr-o relatie stabila, care nu il inseala niciodata, dar undeva in subconstient, starea lui materiala sau pozitia lui sociala conteaza macar 1%, e o curva.

...dragi barbati, articolul nu imi apartine, dar il gasesc foarte bun, in ciuda faptului ca poate nu sunt la varsta la care sa mil pot adresa, dar sunt destui care ar merita macar sa il citeasca...pana data viitoare, sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

Subiecte BAC sesiunea a doua 2011 !!!

Subiectul I (Limba si Literatura Romana)

Se da textul: "Ana are mere."
Pe foaia de examen sau pe o alta hartie pe care o aveti la indemana, servetel, ambalaj de ciocolata, etc, scrieti raspunsul la urmatoarele intrebari:
1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageti cel putin un fruct din text.
4. Desenati un mar.
5. Scrieti un alt nume de fata in afara de Ana. Daca nu va amintiti, e bun si un nume de baiat, sau chiar numele vostru.
6. Alcatuiti o scurta compunere in care sa povestiti ce va trece prin cap.
7. Analizati textul in 3-4 pagini, sau la alegere scrieti un banc.

Subiectul II (Matematica)

1. Aflati valoarea lui X din ecuatia: x=2
2. Suma a doua numere este 4. Numerele sunt egale. Aflati macar unul din cele doua numere.
3. Calistrat avea 10 ani cand mama lui l-a ars cu un fier incins pentru ca a luat un 9 la matematica. Cati ani are Calistrat la 2 ani dupa tristul eveniment?
4. Desenati un patrat
5. Imaginati-va un trunchi de piramida triunghiulara regulata.
6. Puneti in ordine crescatoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Ganditi-va la doua numere la alegere si scrieti-l pe cel mai mare.

Subiectul III (Istorie)

1. Asociati urmatorii sefi de stat cu anii in care au murit: Burebista, Nicolae Ceausescu - 44 i.Hr, 1989 d.Hr.
2. Scrieti un scurt text istoric folosind urmatoarele evenimente istorice: batalie, democratie, Stefan cel Mare, porumb fiert, Decebal 1600.
3. Faceti un portret al lui Deceneu asa cum vi-l imaginati.
4. Ordonati cronologic urmatoarele evenimente istorice: aparitia omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce tara s-a format in urma Marii Uniri de la 1918
6. Deduceti o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizand cu atentie numele acestuia.

Subiectul IV (Geografie)

1. Comparati din punct de vedere al altitudinii Varful Moldoveanu si Marea Neagra.
2. Enumerati doi vecini ai Romaniei. Daca nu va amintiti, enumerati doi vecini de-ai dumneavoastra.
3. In 7-8 pagini, analizati fauna, flora si relieful complex al statului Vatican.
4. In ce punct cardinal al Romaniei este situata Campia de Vest? Daca nu stiti ce este acela un punct cardinal puteti sa raspundeti "Vest" si treceti la subiectul urmator.
5. Pasuri si trecatori: Cine a spus "Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire."?
6. Alegeti varianta corecta: Varful Negoi are altitudinea: a.2535m b.11m c.altitudinea variaza de la o zi la alta
7. Conform unor masuratori, Varful Omu ar avea altitudinea de 2505m, conform altor masuratori ar avea 2507m. Care credeti ca este varianta corecta?

Manifest

Mi-e somn incontinuu, am muschii amortiti iar creierul meu parca a intrat in hibernare si nu stiu de ce nu imi pot reveni. Adevarul e ca nici nu prea ma fortez sa fac ceva, pentru ca nu am nici o motivatie, nu prea am ambitie, recunosc, in perioada asta las timpul sa curga...

Sunt singur, si am parca o sete de singuratate, ma mir, pentru ca de obicei nu pot sta singur. Nu vreau sa mai aud pe nimeni cum se plange, nu vreau sa ma mai suni, nu vreau sa mai aud mereu ca nu sunt bani, nu vreau sa mai vad "prieteni" cu interese proprii, nu vreau sa ma mai cauti, nu vreau sa-ti mai intind mana, nu vreau sa ma judeci, vreau sa ma asculti,nu ma cautati...va caut eu.

M-ai plictisit, m-ati plictisit, nu mai am stare, nu mai am rabdare...nu sunt revoltat, sunt foarte sictirit si nu tolerez nici o greseala, nici un gest deplasat, nici o fraza grava, nici o gluma proasta...nimic. Sunt de o seriozitate ingrozitoare, de o insensibilitate straina-mi pana acum, si totusi de o sensibilitate mult prea mare...si am momente in care mi-as da doua palme.

Nu ma mai intereseaza, nu ma mai mira, nu ma mai doare, nu-mi mai pasa, nu ma mai incanta, nu ma mai sperie, nu ma mai bucura, nu mai iubesc...nimic. E un nimic gol, de care fugeam mereu, iar acum il vreau...

Si mi-e ciuda...mi-e ciuda intr-un final pe mine, pentru ca pot, vreau si merit mai mult, pentru ca am fost fraier, pentru ca mi-a pasat prea mult, pentru ca nu am luptat mereu pana la capat pentru ce imi apartinea, pentru ca ascult dar tac.

Plec o perioada. Sunt asemeni unui zombi care respira, mananca, bea si vorbeste destul de rar, si...nu-mi mai pasa.

...eu imi voi reveni...voi o sa reveniti?

In memoriam...

Paseam in curtea casei in care am copilarit, si ma intampina mereu cu zambetul pe buze, bucuroasa ca astazi ziua ei va fi mai buna, pentru ca am venit eu sa o bucur, sa ii povestesc, sa ii ascult oful, sa radem, sau pur si simplu sa ascultam tacerea acelei case.

Verile erau pentru mine un izvor de fericire, de chicoteli, de flori si de fructe. Imi amintesc cum ma chema pe furis si ma trimitea sa cumpar inghetata pentru amandoi, chiar daca mancasem inca doua in aceeasi zi. Tin minte si acum, una de vanilie pentru mine si pentru ea de ciocolata. Toamna, o priveam cum culege strugurii, agale, cu ochelarii pe nas, afundata in gandurile ei...dar nu uita ca sunt si eu acolo si ma chema mereu sa-mi dea ceva bun, pus la pachet de acasa. Iernile erau ca in povesti, cand curtea era plina de zapada, iar strada rasuna de glasuri de copii, ma astepta mereu impletind langa soba, cu o cana de ceai cu miere de albine.

Nu ma certa si nu ma batea, chiar daca am fost un copil stiurlubatec, stia sa-mi spuna frumos ce e bine si ce nu, sa ma faca sa stau cuminte doar povestindu-mi. Nu m-a crescut in puf, nu mi-a facut cadou jocuri pe calculator si nu m-a dus la McDonalds, dar in schimb m-a leganat cu perna pe picioare cand eram mic, imi impletea mereu sosete si pulovere, imi facea gem si dulceata, invartita si placinta cu mere, si radeam mereu de bunicul.

M-a invatat sa spun o rugaciune seara la culcare, sa pot dormi linistit, m-a invatat sa cos, sa gatesc, sa plantez, sa culeg, sa fiu calm, sa am speranta, sa fiu impaciuitor...

Ma chema mereu la ea cand era singura, sa ii tin de urat, sa mai stam de vorba, sa ne uitam seara la emisiunile noastre preferate si sa chicotim impreuna.

As vrea sa-ti tin si acum de urat, as vrea si acum sa mai radem impreuna, sa-mi faci invartita sau chisalita, sa ne uitam la televizor, sa-mi impletesti...Dar ai plecat...

Ai plecat, dar vreau sa stii ca ai lasat ceva in urma ta, ca vorbele si povetele tale vor vietui mereu...voi pastra mereu vie amintirea ta, glasul si vorba ta dulce...stiu ca de acolo de sus vei avea mereu grija de mine, bunico...

Schita...unei inimi peticite

Dincolo de aparente, de vorbe si de alte insusiri, il cunosc de ceva timp. As putea spune ca il cunosc de o viata intreaga, dar inca nu stiu daca ma pot pronunta in felul acesta, pentru ca asemeni unui munte, care a luat parte la nasterea lumii, a suferit multe si diferite modelari. Doar ca in cazul lui, nu au fost ploaia, vantul sau soarele, ci au fost sentimente, oameni si trairi.

E un baiat cam ca toti ceilalti. Cu o copilarie plina de nebunii, de zambete si de lacrimi provocate de cazaturi,batai cu alti prieteni sau mici dezamagiri, e dintotdeauna plin de viata. Imi place, chiar daca nu a fost intotdeauna un baiat de nota 10, a stiut mereu ca trebuie sa persevereze, sa isi faca mandrii parintii, sa isi tina prietenii aproape si sa incerce sa se faca placut prin felul sau de a fi, nu prin aparente.

Veti crede probabil ca despre asta e vorba, ca sunt un fel de memorii sau un fel de caracterizare, dar nu e asa. Capitolul la care vreau eu sa ajung este legat de inima si de suflet. Stiu ca el tine mult la capitolul acesta pentru ca are un suflet mare si o inima peticita. Si stiu ca nu e ceva rau sa ai o inima peticita, atat timp cat ea nu e peticita la propriu. Stiu ca nu i-a fost frica niciodata sa isi lase inima in mainile altora, si stiu ca asta inseamna a trai, a simti, a iubi, caci daca ai o inima normala, nu prea are farmec, trebuie sa ii faci o poveste, trebuie sa o lasi sa umble.

Am avut un timp in care il incadrasem intr-un tipar. In tiparul "baiatului ce sta intr-un balon de sticla", dar acest tipar a fost pana acum cativa ani, pentru ca, dupa cum il stiu, nu ar fi putut trai o viata intraga inchis intr-un balon de sticla. Asa ca incet incet a spart sticla, a calcat usor cioburile in picioare si a inceput sa respire aerul de afara, sa simta razele de soare, iar inima a inceput sa ii bata. A inceput sa traiasca.

Pana cand in viata lui a aparut femeia, nu s-au intamplat prea multe, iar toate ce veneau, treceau cu prea mare usurinta. A descoperit in femeie o renastere, un refugiu, un fel de a trai cat mai frumos cu putinta. A strans in sufletul sau, fara sa isi dea seama, lucruri ce erau predestinate daruirii. Si asa a inceput sa daruiasca, sa iubeasca, sa inteleaga, sa compatimeasca, sa asculte si sa sufere.

La inceput a fost un pueril. Era mult prea stangaci sa faca ceva gresit, asa ca s-a lasat purtat dus de val, iar prima femeie pe care a intalnito, parea sa fie si dragostea cea mare. Din pacate a durat aproape un an, dupa care, fara sa se fi gandit la ce urmeaza dupa o prima dragoste, a suferit. A suferit ca un copil, nestiind ce e de facut, nestiind ca mereu trebuie sa strangi din dinti si sa nu te opresti din cautari si din mers. A indurat rautati, si gesturi necugetate, pentru ca stim cu totii cat de dureros este sentimentul de a fi dat la o parte si inlocuit cu altcineva, doar pentru a face rau. A fost prima lui experienta, si trecand de gustul amar al despartirii, a ramas cu gustul dulce al iubirii, al sentimentelor, al clipelor de neuitat. De atunci a stiu ca asta ii va colora viata.

In perioada aceea il analizasem si mi-am spus ca va trebui sa se maturizeze sa poata intelege cu adevarat ce e dragostea. A urmat o noua dragoste. O dragoste pura, alaturi de o copila ce il facea sa fie fericit si sa ii sticleasca ochii. Toti ii spusesera sa aibe grija, nu pentru ca va suferi, ci pentru ca urma o perioada dificila in viata lui si avea nevoie de concentrare. A reusit sa imbine utilul cu placutul si a trecut cu bine peste ce era de trecut, lasand in urma clipe de neuitat si amintiri mai mult decat frumoase. Dar si de data aceasta a fost aruncat la gunoi. Nu imi pot da seama cum, dar in cel mai neasteptat mod. A ramas cu gura cascata si cu ochii in soare. Deja in mintea lui era intrebarea "De ce eu, din nou?". Am fost in umbra lui si atunci, si asemeni unui bebelus, il vedeam cum creste si se maturizeaza. Ce e drept a fost prea din scurt sa poata suferi in adevaratul sens al cuvantului, si nu a avut timp sa se adanceasca rana ca prima data. Si-a spus calm si linistit "Dragoste cu sila nu se poate face!" si de atunci a mers pe principiul acesta.

Timpul era prietenul lui pe vremea aceea. Nu ducea lipsa nici de parinti ingaduitori nici de prieteni apropiati. Putini ce-i drept, dar aproape de inima lui. A urmat o perioada in care a descoperit ce inseamna sa fii libertin, sa te distrezi, sa cunosti multa lume. O noua imagine despre viata aparuse in fata lui. Dar o noua viata a inceput pentru el cand a plecat din sanul familiei, si in acelasi timp si-a gasit o noua dragoste, care pe urma, s-a dovedit sa fie intr-adevar, prima lui dragoste. A fost femeia careia ii daruise tot ce avusese el mai de pret. Trup, suflet si inima. Incepuse sa iubeasca cu adevarat. Incepuse sa cunoasca foarte bine placerile trupesti si micile bucurii care veneau din lucruri simple. Dar asemenea unui drum, presarat cu gropi, asa a fost si aceasta dragoste a lui. Abia aici incepea adevarata suferinta, abia aici incepuse sa guste lacrimile sarate ale ochilor sai albastri. Cu un ochi radea si cu un ochi plangea, pana cand intr-o zi a ales. Si a ales sa rada. A pus capat unei iubiri tumultuase, luand o decizie care nu numai ca a socat pe cei din jur, ci si pe el. Stia ca acum, ca de acum, poate gandi lucrurile asa cum trebuie.

A urmat poate cea mai plina de nebunii perioada a vietii lui. Simtea ca traieste. Se bucura de fiecare clipa pe care o traia, cunoscuse multi oameni, isi facuse noi prieteni si se apropiase foarte mult de faptura ce ii daduse viata. Nu ii mai pasa de dragoste. Atunci incepusem sa ma mir de el, pentru ca nu il cunosteam asa. Dar eram convins ca inauntrul sau, a ramas acelasi om cu multe de oferit si la fel de multe de primit. A cunoscut multe prezente feminine, dar nu avea inca rabdarea de le cunoaste intra-devar. Si atunci cand se astepta mai putin, a aparut in viata lui o alta femeie. Parca il vrajise. Era din nou acel om pe care il stiam, iubea, radea, traia, si avea din nou aerul cu care toata lumea se obisnuise. Nu stia insa ca ce avea sa il astepte peste ceva timp, era lucrul ce ura cel mai mult pe lumea aceasta...infidelitatea. Nu l-am mai vazut atat de furios de cand il cunosteam. Era o traiere noua pentru el, si nimeni nu stia cum va reactiona, dar spre uimirea toturor, si a mea, s-a comportat ca un om matur in gandire, si a trecut peste aceasta etapa cu brio, exceptand un gest pe care il va regreta intreaga viata...Nu vi-l spun, pentru ca mi-e rusine mie de rusinea lui, asa ca trec mai departe.

Ma obisnuisem sa ma surprinda de la o femeie la alta, de la o cucerire la alta, dar tin sa precizez ca acum, in ochii mei, a fost apogeul tineretii lui. Era student, iubise ce e drept, cu toata inima, trecuse prin tot felul de intamplari, si reusea mereu, asemenea unei feline, sa cada in picioare. Stiu ca nu se crede un Fat Frumos, o stie asta prea bine, dar are ascunsa in inima lui o mandrie. Mandria de a fi el, de a fi diferit de ceilalti, mandria ca are el "ceva" care il face special si diferit. Acum pe mine nu ma luati prea mult in seama cu laudele, sau o puteti face, pentru ca din gura lui n-o sa le auziti niciodata. E genul de om care isi vede de ale lui, nu doreste moarte caprei vecinului, si stie ca lauda de sine nu miroase a bine.

Acum probabil ca ati prins firul si asteptati urmatoarea intamplare. Ei bine ea a venit mai repede decat se astepta oricine, mai ales el. Femeia pe care incepuse sa o iubeasca parea ca este sufletul sau pereche. Se completau, gandeau la fel, si de cele mai multe ori scoteau aceleasi fraze pe gura. A fost diferita prin faptul ca l-a lasat sa-i ofere tot ce a avut el, fara sa il grabeasca, fara sa aibe obiectii, si fara sa uite ca si el are nevoie de aceleasi lucruri. Totul a fost ca o poveste frumoasa desprinsa din romanele de dragoste. Roman de dragoste, care din pacate, a fost inchis parca fara a afla sfarsitul povestii. Soarele sub care au fost in tot acest timp a disparut fara a da o explicatie cat de cat normala, iar el ramanand din nou un singuratic.

Din cate il studiasem si il urmarisem, mi-a parut ca intrerupse povestea de mai sus pentru ca simtea lipsa unor lucruri dupa care incepuse sa tanjeasca. Iar aceasta lipsa l-a indrumat spre o alta prezenta feminina, care parca il aprinsese ca la inceputuri. Dupa cum l-am urmarit, a dat-o dintr-o extrema in alta cu aceasta femeie, pentru ca pe cat de fericit si entuziat a fost la inceputuri, pe atat de mohorat si de scarbit a fost in final, pentru ca s-a dovedit a fi o dezamagire, o pierdere de timp si o irosire de sentimente. Si pentru ca voia sa se gandeasca si la el,macar odata, a pus capat fara sa mai stea pe ganduri. A stins inca din fasa ceea ce parea a urma un mare circ, care ar fi patat inima lui, si l-am admirat ca nu si-a murdarit mainile, si inca odata nu si-a spalat rufele in public.

Am facut o recenzie, si sper sa nu fiu plictisitor, dar ce e drept, ce scriu acum, scriu ca intr-o buna zi sa vada si el. Din umbra il urmaresc in continuare, si nu l-am scapat o clipa din ochi. Este schimbat. Foarte schimbat as putea spune, dar pe mine nu ma poate pacali. Pe dinautru stiu ca are acelasi suflet mare, aceeasi inima buna, si aceeasi pofta de a oferi dragoste. Ah, si mai stiu ca acum, are nevoie de dragoste, are nevoie sa fie ingrijit ca un copil. Acum vrea sa se lase iubit. Dar nu va asteptati sa se lase pe tanjeala, pentru ca eu stiu sigur ca nu va avea taria sa faca asta, ci va rasplati inzecit poate, femeia care isi fa vace curaj sa il iubeasca de acum. Si stiu ca este din nou la un inceput de drum. Mai stiu ca a pasit cu dreptul, iar femeia ce il are acum, arata ca ar avea potential si ca poate sa-i asigure ce are nevoie.

Putini il stiu asa cum il stiu eu...foarte putini. Reclama nu ii fac, ca nu are nevoie. Cine il cunoaste, cred ca stie despre cine vorbesc. Tot ce as vrea sa ii transmit este sa tina ochii deschisi, sa aibe inima pregatita si mintea limpede.