Constientizez incet incet ca a trecut si vara aceasta...intr-o saptamana si ceva, incepe toamna, vine luna septembrie, si stiu ca voi fi din nou setat si voi asculta in fiecare dimineata aceeasi melodie...wake me up when september ends...si parca ma incearca sentimentul acela de septembrie, pe care il am in fiecare an din clasa a 12a...multe lucruri frumoase mi s-au intamplat in aceasta luna in care se imbina doua anotimpuri...trairi diferite si inceputuri de drum
Inca nu trag linie, pentru ca mai sper inca la cateva zile insorite de vacanta, dar daca privesc inapoi, nu sunt prea incantat de aceasta vara...Am inceput cu dreptul, apoi am mers cum merge o moneda internationala pe un grafic din salile imense ale brokerilor...am urcat si am coborat...am fost la pamant dar am fost si in culmea fericiri...Hmm, tocmai s-a terminat melodia de la Green Day, si parca mi-a schimbat dispozitia de a scrie...
22 de ani...frumoasa varsta, frumos numar...si daca s-ar putea sa se repete toate lucrurile bune si frumoase de doua ori, asa cum se repeta cifra 2, ar insemna sa fie un an superb. Parca incep sa ma simt putin diferit, parca ma simt altfel, parca varsta asta de 22, vrea sa scoata de la mine de 2 x mai mult de cat am fost in stare pana acum. Foarte bine, imi spun, pentru ca este timpul, iar ambitia, care se pierduse pe drum acum ceva timp, a revenit.
De azi fac un pact cu mine insumi, prin care pun la punct cateva rafuieli de care nu am fost tocmai mandru...Mi-am facut o lista pe care o voi vedea in fata ochilor de acum inainte, seara la culcare si dimineata cand voi pasi din pat. Mi-am propus sa-mi fructific potentialul la maxim, iar pentru inceput, indepartez tot ce ma tine in loc...vicii care ce-i drept sunt placute, dar...parca imi este dor de mine....lipsa de activitate fizica, sau psihica, deoarece simt ca intr-un repaos total si nu-mi place...amoruri inutile...nu mai sunt baiat finut, si nu-mi mai fac inima precum covorul rosu de la Oscar, in fata oricarei fete...ambitie si cat mai multe teluri care trebuiesc atinse, ma asteapta, si ma fac sa trag de mine, pentru ca imi plac locurile in care ma vad atunci cand inchid ochii...
In weekend am profitat pentru ultima data de vicii, iar saptamana asta mi-o rezerv pentru incheiera tuturor "socotelilor" cu mine, cu tine, cu ei, cu voi si cu orice altceva care m-ar putea distrage.
Si voi, cei care o sa cititi si postare asta, destinata mie, acelui Alexandru Mocanu pe care il stiu prea bine, sa luati aminte ca o schimbare, mai ales in bine, merita eforturi si chiar sacrificii. Vreau sa stiti ca nu vorbesc despre lucruri marete si nu vreau lucruri marete ci doar...lucruri simple sunt de-ajuns...nu-mi doresc nimic in plus, dar vreau si maine, acelasi cer senin.
Alex, tu, adica eu :)), e inceputul care va avea ca imn piesa "Tot mai sus", asa ca nu ma dezamagi, pe mine si pe cei din jurul nostru...fa-ne mandri!
