Iesind din apartamentul lui, trantind usa, izbucni in plans. Dupa cum se terminase totul, parea hotarata ca a fost ultima data cand avea de gand sa dea ochii cu el. In sfarsit parea ca isi face curaj sa il dea uitarii, dupa 3 ani de zile in care, dupa spusele ei, el ii fusese centrul Universului. A trebuit sa-l faca sa sufere intr-un final, ca ea sa poata trece mai departe...si era constienta ca nu a procedat corect, si plangea in hohote, stiind ca nu mai e nimeni ca el, si ca de acum va trebui sa uite lucrul acesta.
El ramasese inca pe scaunul de la birou...se invartea intr-un semicerc, cu un obraz in palma, si cu ochii in gol. Era nervos dar inca nu se putea manifesta...avea ceva care il facea sa aibe retineri...era ceva care il facea sa fie amortit...fusese transformat in prada. El care fusese o viata intreaga un pradator, acum, ea, l-a sedus cu sanii ei rotunzi si fierbinti, cu buzele sale carnoase, cu fundul ei bombat...cu picioarele ei lungi si cu tenul sau fin si parfumat discret...S-a ridicat de pe scaun, dupa cateva minute, trecand prin camerele luminoase ale apartamentului sau, ca un uragan. Nu-si gasea tigarile...pe care le vedea singurul aliat in acest moment. Era, parca turmentat...ii tremurau mainile si tragea cu sete dintr-o tigara, stand pe balcon si privind fara sa vrea spre patul in care i-a simtit parfumul, pielea fina si sanii fierbinti pentru prima data...si dandu-si seama la ce se gandea de fapt, intoarce spatele spre intrarea in camera, izbind cu pumnul in balustrada balconului.
Ea, incerca cu greu sa isi stapaneasca lacrimile care ii apareau destul de des in coltul ochilor. Renuntase intr-un final la el...la viata fericita pe care ar fi putut sa o aiba impreuna, acum cand el ii propusese sa se mute impreuna, sa dea totul uitarii si sa o ia de la inceput...sa scrie impreuna pagini noi, in cartea lor. Nu era ca de obicei, ravasita si debusolata, pentru ca acum aparuse deja de ceva timp un alt barbat in viata ei, care parea ca-i va asigura confortul si fericirea, sau cel putin asa o asigurase. Parea sa fie linistita de lucrurile acestea, parea sa vada in el o scapare si un nou inceput...desi, ar fi preferat ca ranile sangerii ale remuscarilor, sa fie facute de lanturi grele. Un lucru ii era clar...trebuia sa-l dea uitarii si sa nu aiba o viata plina de comparatii si sentimente de nepotrivire.
El nu contenea cu starea de agitatie si cu nervii. Era asemeni unui leu prins si inchis intr-o cusca, ce privea cum este dus departe de familia pentru care el si-ar fi dat si ultima suflare. Il apasau sentimente de ura, de razbunare...ii venea sa se urce pe pereti, de nervi, si...de durere. Tot ce avea acum in minte erau flash-uri cu momentele perfecte si cu noptile de dragoste...si ura...Acum o ura la sigur. Acum avea de gand sa dea cu piciorul la tot ce a fost, avea de gand sa uite de orgoliu, stia sigur ca gura lumii nu il va putea face sa renunte...acum, pentru intaia oara, a avut intr-adevar nevoie de ea. Si acum se pare ca dragostea ce ia purtato lui, atata vreme, nu s-a dovedit a fi decat o amintire prea vie si un sentiment slab...minciuni.
Se pare ca sunt momente in care "niciodata" este prea tarziu...Se pare ca sunt momente in care iti trebuie mult timp sa te pregatesti in a face un pas, pentru a nu-i face pe cei de langa tine sa sufere. Se pare ca iubirea unora, este o mare confuzie. Se pare ca unii nu stiu ce inseamna sacrificiu. Se pare ca unii nu stiu sa valorifice o sansa, atunci cand intr-adevar au ocazia.
Vis, scenariu de film sau realitate? Nici eu nu stiu prea bine ce ar putea fi. Tot ce stiu e ca, randurile acestea sunt singurele lucruri pe care le aveam in cap cand m-am trezit, in urma cu o ora jumatate. Va las sa decideti singuri ce s-ar potrivi mai bine acestor randuri. Salut!
