Realitatea nu e la TV...e ceea ce ti se intampla tie...

Am invatat sa am rabdare, ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare! Am invatat ca pentru a atinge un tel, pentru a-ti indeplini un vis, trebuie sa lupti de unul singur, trebuie sa vezi dincolo de aparente, sa gandesti dincolo de probleme si de incercari...sa mergi mereu inainte si sa nu dai nici un pas inapoi, chiar daca uneori simti ca bati pasul pe loc.

Am invatat ca oricat de bun ai fi in ceea ce faci, mereu va fi cineva care va incerca sa te traga in jos si sa iti bage bete in roate. Am observat ca pana si prietenii cand te intreaba cum iti merge, daca iti merge bine sau rau, te intreaba doar pentru ca sa-si incarce bateriile din durerea ta. Am invatat ca daca nu contezi pentru nimeni atunci cand esti in durere, prea putin conteaza atentia pe care o primesti atunci cand iti merge bine.
Am invatat destule, si stiu ca mai inca multe de invatat. Stiu ca un om care nu invata lectia din propriile experiente, este condamnat sa le repete. Stiu ca multi stiu cine sunt, dar putini stiu cine sunt cu adevarat. Acum cand credeam ca e tarziu, am invatat ca trebuie sa pierd cu adevarat ca sa aflu gustul dulce al unei victorii.

Am  din ce in ce mai des momente in care ma pierd, in care nu mai inteleg nimic...in acele momente am nevoie doar de cineva care sa ma inteleaga si sa ma indrepte spre drumul cel bun. Am constientizat ca tot ceea ce imi doresc cu adevarat se afla dincolo de frica, iar pentru asta trebuie sa imi infrunt toate temerile pentru a-mi atinge visele.

Uneori am nevoie doar de putina afectiune...cineva care sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca orice s-ar intampla va fi acolo pentru mine. Poate ca zambesc mereu, dar asta nu inseamna ca sunt fericit, faptul ca nu vorbesc cu altii despre problemele mele nu inseamna ca nu le am, problemele nu lipsesc in viata mea, increderea e ceea ce lipseste! Iar eu sunt genul de persoana care ascunde toata mizeria sub covor, nu isi spala lucrurile in public, si merge mai departe.

Acum stiu intr-adevar ca daca vrei sa faci ceva pentru a ajuta pe cineva, nu te-ajuta nimeni daca esti tras la raspundere pentru ca lucrurile au mers prost. Daca ajuti pe cineva din proprie initiativa nu e bine pentru ca te-ai abatut de la responsabilitatile tale. Daca nu ajuti din proprie initiativa esti tras la raspundere pentru faptul ca esti egoist.

Tragand linie, am ajuns la concluzia ca a fi doar pentru tine, a lupta pentru visele, sperantele si dorintele tale, conteaza cel mai mult. Chiar daca vei fi considerat egoist, zambeste si incearca prin intelepciune sa intorci fiecare vorba. Nu te lasa mai prejos si nu te lasa calcat in picioare, dar nu te inghesui nici in a face rau, in a vorbi pe la spate sau a baga bete in roate altora. Mergi pe drumul tau, fa-ti treaba ta, da dovada de responsabilitate, fii indiferent vorbelor si gurilor rele si vei reusi sa ajungi unde ti-ai propus. Cei care ajung sa te cunoasca nu doar dupa coperta ci si dupa continut, te vor respecta si te vor aprecia pentru ceea ce esti si pentru cat de mult te-ai zbatut sa ajungi aici. Nu te plange, chiar daca uneori simti nevoia sa te descarci. Tine in tine durerea si ura, transforma-le in putere si ambitie, si vei reusi sa mergi intotdeauna mai departe.

Chiar daca uneori realitatea ma sperie, incerc sa ma obisnuiesc cu gandul acesta, ca fiecare ducem o lupta, cu noi insine sau cu altii, si ca trebuie sa tragi cu dintii pentru tine.

Balcanian dream

Pfff, nu stiu cum sa-ncep. Ok, numele meu e Alex, unii ma vad o tinichea , altii ma vad complex...zic doar ce aud, eu nu ma laud...stiu cand sa zic ca-s de cacat si cand sa ma aplaud.Am stat in maini, m-am pus in cap sa fac un ban...Muream de nervi ca toti aveau si eu n-aveam. Si n-am avut averi si nici acum nu am, dar am un gram...de-ambitie sa-mi depasesc conditia de golan. Si asa e, imi vine cateodata s-arunc cu grijile, probleme, cu mainile...sus in aer.

Parintii mei, mi-ar fi dat dar de unde? Multe datorii iar ei cu slujbe asa marunte. Cand te vad ca te plangi, te ard fara scrupule, gastele ca tine-mi plac. Eu strang banii la ciorap, chiar si in monezi iar tu ii arunci pe geam si tot sarac te vezi si daca vrei sa te simti in pana mea high, lasa-mi mie BMW-ul si urcate-n tramvai! Asa e, multi vor sa traiasca la limita rebel, dar fug la mami cand n-au bani in portofel.

Iar acum am invatat ca dreptatea mi-o fac eu, si trec peste tine daca n-am incotro pentru ca in fiecare zi trag de mine ca de-un caine, sa fac pe dracu-n 4 sa iau cea mai mare paine. Dar am invatat sa am rabdare, caci totu-ti iese cand nimeni nu te crede-n stare si chiar daca visele mi se contrazic, ai mei nu zic ca n-o sa m-aleg cu nimic...si decat nimic, mai bine plin de vise, caci speranta n-a murit.

Dar stii cum e, fericirea-i scumpa si scurta si multa s-a dat si am motive sa n-o ard printre codasi cand vad ca altii fac de capul lor un milion de pasi si sunt un milion de lasi ce dorm in adidasi. Da, trag cu dintii pana la ultimul ban, dar uita-te la mine cum imi iau elan! Si stiu ca nu mai e ca in anii ce-au trecut, cand am facut ce-am vrut, am fost peste tot...important e ca am ramas la fel.

Nu pot sa mai am lacrimi nici macar in zilele in care Dumnezeu se uita incruntat la mine. Am invatat sa tac sa tin in mine si sa rad si orice lacrima pot mult mai bine s-o ascund. Acuma am crescut cica sunt baiat mare, si uneori nu imi permit sa spun nici ca ma doare pentru ca baietii mari nu plang sunt plini de sange, impacheteaza lacrimi gata sa le-arunce.

Si cateodata ma trezesc dimineata, cu pofta de trait pentru ca-i prea scurta viata, dar imi aduc aminte ca mama-mi spunea sa n-am incredere in nimeni, nici macar in ea, sa tin capul sus oricat mi-ar fi de greu si sa fac numai bine aproapelui meu. Dar cum sa fac bine, cand altii-mi fac rau? Mai bine trag pentru mine, pentru sufletul meu pentru ca oricum nimeni nu-ti da daca nu dai si nimeni nimeni nu iti ofera nimic daca nu ai. Iar in momentele in care te duci in jos, ceilalti te-mping mai rau, iar in felul acesta cum sa-l iubesti pe aproapele tau? Cand vad ca faci prea mult bine, lumea se-agata de tine ca un ciuline si toti ca niste jivine vor sa te combine, cu intentii meschine, dar tre' sa fii stapan pe tine, si o sa fie bine...O sa fie bine, stiu asta...mama m-a avertizat cat de grea e viata! Zile bune si rele s-au scurs, insa intotdeauna am tinut capu' sus.
In continuare va spun si voua ce imi spun si mie...nu e tocmai totul perfect, dar o sa fie!

Acest mic amalgam contine piese din repertoriul urmatorilor: Guess Who, Grasu XXL, Bitza, BUG Mafia, Don Baxter, Puya, CRBL si Nane

Viata part time

Pfff nu am mai trecut de mult pe aici, pe acasa, si ma simt putin strain. Sincer am avut multe tentative, multe incercari si de zeci de mii de ori mai multe ganduri. Dar obosit fiind si cu putin timp la dispozitie nu reuseam sa imi fac ordine in minte sa pot asterne aici cateva cuvitne, cu toate ca as fi vrut.

Astazi de diminineata m-am trezit foarte greu si toata aceasta jumatate de zi am fost abatut si foarte tacut. Ce intrebare am avut fixata in cap astazi a fost "Cum de am lasat eu tot, pentru o vara intreaga?". Ma gandeam cate as fi putut face acasa, ma gandeam cate pierd. Trecand cu vederea evenimentele din familie la care ma obisnuisem sa lipsesc datorita faptului ca eram plecat la facultate, iesirile nocturne cu prietenii, cafelele baute in treacat cu un prieten sau o prietena care se plictisea in casa, cluburile, terasele si oamenii ce misuna pe Lipscani, gratarele care durau o zi intreaga, zilele toride la piscina in care numai gura gastii mele se auzea, serile in care stateam de vorba cu ai mei pe balcon. Dar nu in ultimul rand multe momente alaturi de ea...Plimbari lungi fie ele in zile de vara toride, fie in nopti racoroase si placute, prin parcul in care ne-am intalnit pentru prima data...Strangerea mainii ei in mana mea si saruturile ei strengaresti si rapizi pe obrajii mei calzi...Trupul ei fierbinte si gingas stand pe un sezlong la soare...Mandria de a merge pe strada alaturi de o fata atat de frumoasa...Sunt departe de toate acum.

Am incercat sa caut si sa dau raspunsuri la fiecare din lucrurile de mai sus. Si tot ce am putut sa imi ofer a fost o dorinta de a pleca pe picioarele mele, de a lua povara de pe umerii alor mei si revolta pe care o aveam in suflet datorita faptului ca vara trecuta am simtit cum a trecut pe langa mine fara sa am nimic important de povestit si fara multe amintiri, iar eu tin enorm de mult la timpul meu, la verile mele, pentru ca stiu ca fac parte din tineretea mea care odata dusa, nu se va mai intoarce.

Ce fac eu? Ce mai zic? Cum imi merge? Nu pot sa ma plang de nimic. Fie ca asa am fost invatat, fie ca asa simt, fie ca ma incapatanez sa trag mai departe pentru ca stiu ca fata de altii, viata mea e buna. Si nici in cele spuse mai sus nu ma plang, sunt doar cateva intrebari care ma macina in unele zile toride si obositoare, in care timpul trece atat de greu si nu am chef de munca. Ce sa fac, muncesc, split time, 4 ore dimineata, 4 ore jumatate seara, nu prea am timp de nimic...imi spal, imi calc, imi fac curat, mai intru cate o ora/doua pe net sa mai vorbesc acasa, si cam atat. In fiecare zi aceleasi lucruri, aceleasi pahare, aceleasi farfurii, aceleasi tacamuri, doar clientii se schimba de la saptamana la alta...dar aceeasi blonzi cu freze ciudate, cu ochi albastri si cu tatuaje multe. De zis nu mai zic nimic. Am invatat sa nu vorbesc neintrebat, sa imi fac treaba mea cat mai bine posibil, sa nu caut nod in papura, sa nu imi bag nasul unde nu imi fierbe oala, sa ascult de cine trebuie dar sa nu am incredere in nimeni...si dupa cum am observat intr-o luna, merge destul de bine. N-o duc ca pe roze cum ar crede unii, ca am venit aici in vacanta, plaja, mare, distractie, dar nu pot nici sa ma plang ca un fatalau ca imi e prea greu, ca imi e dor de casa, ca nu ma descurc cu banii, ca nu imi place sa fac aia si cealalta. Trag de mine pentru ca stiu ca mai am de 3 ori pe atat de stat aici, si stiu ca pot sa o fac. Si daca fiecare e pentru el, atunci asa sa fie. Sunt bun si zambitor cu toata lumea, nu ma bag unde nu am treaba, nu parasc pe nimeni, imi fac treaba mea, ascult si accept sarcinile. Dar care incearca sa ma ia de fraier si sa imi bage bete in roate, voi plati cu aceeasi moneda, pentru ca in unele momente trebuie sa te dezbraci de caracter, pentru ca altfel nu poti rezista.

Cred ca inchei de acum aici, in speranta ca imi voi gasi linistea sufleteasca in scurt timp pentru ca am acceptat ceea ce fac, si incepe sa imi placa, pentru ca daca as ura si m-as impotrivi, dusmanul meu, timpul, va trece mult mai greu pe langa mine. Nu am scrijelite pe pereti zilele care au trecut si AMR-ul, sincer nici nu stiu in ce zi suntem, pentru ca am pierdut notiunea timpului...aici fiecare luni poate la fel de bine sa fie joi sau duminica.

Atat pentru moment. Parasesc acest mic coltisor al meu, dar nu inainte de a transmite prietenilor mei care stiu ca vor citi, ca imi lipsesc zambetele lor si momentele in care pur si simplu pierdeam vremea. Va pup dragii mei! Iar EI, ii spun ca imi lipseste enorm, si ca o am imprimata pe interiorul pleoapelor si o vad in fiecare femeie...te sarut draga mea!