Traieste!

Un lucru foarte important pe care l-am invatat zilele acestea: traieste! Traieste fiecare clipa, fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an...traieste-ti viata in fiecare moment, si bucura-te de ea...bucura-te de micile bucurii pe care ti le ofera. Prietenii, parintii, un zambet, un cantec, un simplu rasarit in colt de fereastra, sunt lucruri de care trebuie sa te bucuri de cate ori ai ocazia.

Traieste ziua, traieste noaptea, traieste dimineata. Alegeti persoane dragi cu care poti sta, cu care sa iti fie drag sa traiesti, alaturi de care viata ti se pare mai frumoasa. Ignorai pe cei care nu stiu sa traiasca viata "la viteza maxima". Ignorai pe cei care vor sa te traga in spate. Ignorai pe cei care traiesc in trecut. Traieste, dar traieste in prezent...nu trai in trecut, nu iti fa prea multe planuri pentru viitor. Nu! In felul acesta uiti sa traiesti prezentul...timp in care se petrec cele mai frumoase lucruri.

Incearca sa faci cat mai multe lucruri de care sa nu iti para rau, pe care sa ti le amintesti razand. Alearga, tipa, izbeste, bea, danseaza, fa tot ce vrei. Nu tine cont de restul, de ce au ceilalti de spus sau de obiectat. Vor sa rada? Crede-ma, te invidiaza! Vor sa iti bage strambe? Crede-ma le este ciuda ca nu se pot simti la fel ca tine. Vor sa iti fure prietenii? Da, pentru ca ei nu pot fi demni de incredere, caracter si prietenie.

Spre final, stiu ca voi fi putin comic, dar as avea de facut cateva multumiri. In primul rand as vrea sa-i multumesc mamei care mereu ma incurajeaza sa imi traiesc viata si sa ma bucur de varsta pe care o am. In al doilea rand vreau sa multumesc adevaratilor mei prieteni, care sunt intr-adevar ca vinul "cu cat trece timpul, cu atat sunt mai valorosi si mai buni", care mi-au fost alaturi si m-au sustinut in nebuniile mele, si mi-au purtat de grija. In al treilea rand as vrea sa multumesc "gastii fantastice" alaturi de care petrec de cate ori am ocazia, alaturi de care ma simt bine si traiesc momentul.

Pana data viitoare, sunt Tipu' de la 10, si te salut!

Fata de vis-a-vis...

Locuiesc vis-a-vis. Te vad in fiecare dimineata, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar barbatii pe care ii porti seara, si ii incercuiesc pe cei care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra, dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singura si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit un barbat care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singura, ca sa-ti alegi cine vrei sa fi. Cred ca doar in trei zile din ultimul an ai trait fara nicio masca, si atunci iti venea mereu in vizita acelasi barbat. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau... toti ceilalti. Intra cu un zambet sters, dar iesea fugarit de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rea, defapt...

By Pucutza si adaptat de Tipu' de la 10

Un actor grabit...

Astazi in jurul orei 13:00, s-a stins o stea a cinematografiei romanesti...Maestrul Gheorghe Dinica a incetat din viata in urma bolilor si infectiilor ce au culminat cu un stop cardiac.

Actor de teatru si de film, dar si un un bun interpret al cantecelor vechi lautaresti, Gheorghe Dinica lasa in urma sa o adevarata comoara cinematografica. Cunoscut si indragit de toata lumea, maestrul a stiut sa se faca iubit si consacrat prin seriozitatea si perseverenta cu care a profesat, dar si prin umorul, pasiunea si dragostea pe care le oferea muncii sale si publicului. A jucat in nenumarate piese de teatru si filme, printre cele mai cunoscute fiind "Un comisar acuza", "Cu mainile curate", "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte", "Filantropica", reusind sa faca celebre fraze ca: "Nu trage domnule Semaca! Eu sunt, Lascarica!" sau "Eu sunt stapan al vietii si al mortii!"...cea din urma fraza potrivindu-se cu aceasta trista zi, in care marele actor ramane acel stapan al vietii si al mortii. A dat viata facandu-le mai apoi celebre, personajelor ca Paraipan, Semaca sau ultimul interpretat, Aurica Fieraru.

Cu siguranta, fiecare dintre noi ne-am uitat la cel putin unul din celebrele filme in care maestrul a interpretat exemplar, si cu singuranta multi dintre noi l-au indragit.

"Asta este misiunea mea – să o duc şi să fac tot ce pot mai bine. Asta este obligaţia mea faţă de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o şi faţă de spectatorii care mi-au dat toată dragostea şi încrederea lor. Pentru mine nu este nicio greutate pentru că tot ce am facut de-a lungul vieţii am făcut din dragoste pentru profesie şi pentru oameni. Şi acum, când văd că oamenii mă apreciază, mă simt răsplătit din plin", spunea maestrul Dinică.

"Nu plange, fii barbat!", o alta replica a maestrului, care amintita azi, ne imbarbateaza...In ciuda varstei, Gheorghe Dinica, parea ca mai are mult de aratat publicului...a plecat prea repedede dintre noi...a fost parca un actor grabit...

"Sunt obosit... mi-e frig, ma dor oasele... du-te tu in locul meu... spune-le ca am murit..."(Concurs-1982).

Dumnezeu sa il ierte!

Vino sa-ti arat Bucurestiul noaptea...

Cine ar fi putut sa creada ca in spatele unei capitale atat de agitate si atat de zgomotoase, se pot ascunde nopti reci si pustii, in care nimic nu misca…absolut nimic…
E trecut de mult de ora 3:00. O lumina alba se vede dincolo de ferestrele in spatele carora se ascunde un val de caldura. Ma ridic tacut si pornesc spre fereastra, deschid incet usile de la balcon si ma strecor printre ele… simt un aer rece care parca ma imbratiseaza. Deschid unul din geamurile balconului, si pentru cateva clipe raman nemiscat si tacut.

Era o tacere mortuara, care m-a facut sa raman stupefiat, demonstrandu-mi ca « Monstrul » se transforma peste noapte,iar, dintr-un infern in care fiecare merge, fuge, rade, tipa, gafaie, respira, nu mai ramane nimic…Parca lipsit de orice urma de viata…ramand doar o tacere ca de cimitir.
Un aer ciudat ma imbia. Ceata care se asternuse peste oras, si linistea acestuia, il facea sa para iesit dintr-un film de groaza, sau dintr-un joc reusit. Becul de pe stalpul din fata balconului emana o lumina palida, care era absorbita de ceata. O scurta adiere de vant ma face sa-mi arunc privirea spre o frunza care cadea linistita, luandu-i parca o venicie pana ce a atins pamantul rece si ud. Afundat in tacere, inspir aerul rece si privesc aburul ce imi iese pe gura si pe nas, dupa care raman din nou nemiscat pentru cateva clipe privind in gol spre bulevard. Ma retrag printre usile balconului, pe care le inchid in liniste.

Uite ca in spatele Bucurestiului aglomerat din timpul zilei, frumos luminat si agitat in unele nopti, pe care mai toti le stim din auzite sau din trairi, ca fiind « nopti albe » in diferitele cluburi si discoteci, se ascunde in unele nopti, un oras atat de tacut, care respira greoi si linisit, parca rapus….

CINSTE "498" !

Miercuri 26 august 2009, la orele 11 ale diminetii, in ciuda caldurii, Batalionul de parasutisti "498" Smaranda Braescu, Bacau, astepta cu emotie, inceperea festivitatii de plecare in Kosovo. Pentru prima data un intreg detasament va participa la o misiune internationala. Pe 29 august, 86 de militari din Batalionul 498 Parasutisti „Smaranda Braescu” din Bacau vor pleca spre Kosovo.
Ceremonialul de plecare, de acum 2 zile, a inceput cu primirea drapelului si prezentarea raportului catre secretarul de stat in Ministerul Apararii Nationale, Dan Tataru. La apelul solemn al detasamentului nu a fost niciun absent. „Suntem gata pentru misiune, ne-a declarat maior Cristinel Calinciuc, comandantul detasamentului. In ultimul timp, situatia din Kosovo s-a calmat, insa mai sunt probleme. Parasutistii sunt pregatiti sa execute orice misiune, inclusiv cele de mentinere a pacii”.

In cele 6 luni pe care le vor petrece in Kosovo, militarii bacauani vor patrula pe rutele principale de transport si vor actiona in puncte de control. Vor avea si sarcini mai delicate, cum ar fi colectarea armamentului detinut de populatie si escortarea cetatenilor sârbi in vizitele la domiciliul de resedinta din Kosovo.

Cu un ochi razand, mandru ca tatal meu va servi patria cu cinste si cu onoare, dar cu unul in lacrimi, deoarece va lipsi pentru prima data o perioada mai indelungata, am admirat parada bravilor soldati. La intonarea imnului simteam ceva emotii, si sunt sigur ca oricine era acolo, nu putea pleca fara a ramane placut impresionat. A urmat cuvantarea oficialitatilor si a secretarului de stat, dupa care, soldatii au primit felicitarile cuvenite de la familii si prieteni.

Festivitatea s-a incheiat cu defilarea soldatilor, care dupa cum ne-au obisnuit, au fost impecabili si foarte bine pregatiti. Lacrimile nu au lipsit. Nici macar din ochii bravilor militari parasutisti, pregatiti pentru orice misiune, dar nu si pentru despartirea de cei dragi.

CINSTE "498"! Sa va intoarceti sanatosi!

Urasc reclamele idioate. Reclama oricum e, o vrajeala...o vrajeala ieftina pe care se platesc bani multi. Cand vine vorba de asa ceva, sunt un tip foarte pretentios iar daca incerci sa ma vrajesti...macar fa-o inteligent. Chiar daca visez in a-mi face un viitor in publicitate, voi face tot posibilul sa imi dau cate doua palme peste ochi inainte de a face, sau a colabora pentru asemenea reclame.
O multime de reclame ma scot din pepeni, sunt mai penibile decat promisiunile incarcate din campaniile electorale. Si unele, si altele ne insulta IQ-ul. Ne sfideaza. Incearca sa ne duca de nas si sa ne prosteasca, pornind de la ipoteza ca noi s'asa suntem deja prosti.
Pe langa axiome lansate de publicitate, care ne coordoneaza traseul prin supermarket, sloganuri infantile si inofensive, a aparut de ceva timp, o campanie publicitara care te invata cum sa socializezi cu infractorul de care te impiedici prin casa ta.
Daca nu ati ghicit, va spun ca este vorba de campania Romtelecom. Da, da, cu psihopatul, cu batranelul al carui fiu e "bodyguard". Campania a intrat mai intai pe piata sub forma unei voci guturale si cu o replica gen "Stiu ce-ai facut asta vara", urmata mai apoi de psihopatul imbracat intr-un ilic crosetat. La ceva timp, spoturile au prins tupeu, infractorul cu ilic a intrat in casa, nimerind in diverse locatii.
Prima oara a nimerit in sifonierul din dormitorul unui copil, cu care mai tarziu, pe parcursul spotului, se va juca pe consola si va lua rolul unui pedofil gambler. Se comporta ca fotbalistii cand marcheaza, il ciufuleste pe copil, e vesel si fericit. Morala fiind "Intra in joc cu internetul de la Romtelecom". Daca asta e efectul, imi tai si internetul pe care il am! :))...
In a treia reclama marca Romtelecom, un batranel care umbla pe intuneric in propria lui casa, e atacat pe la spate, de acelasi personaj cu ilic, care da sa-l prinda cu un lant de gat. "Ce faci ma aici? Vrei sa ma sperii? Nu ti-e rusine? Ia sa-l chem pe fiu'miu sa te bata!". Batranelul are accent de moldovean, putandu-ne da seama cu usurinta targetul spotului. "Il sun oriunde, chiar si pe mobil, ca-i ieftin! S-am s'-o ora gratis. Stii ce-i fiu'miu? Badigard". Asa si? Daca tot ai pus mana pe telefon, de ce nu suni la Politie? La 112 ca-i moca?
Spotul al patrulea, numit si "Patul" se petrece intr-un dormitor, in timp ce proprietarul sta cu consoarta la un film, infractorul cu ilic, se ascunde dupa pat. O replica de genul " Decat sa stai acolo-apropo mama, e plin de praf aici-mai bine te uiti cu noi la un film. Ia uite! Un thriller, poate mai inveti si tu ceva!" , ne duce pe cei din bransa cu gandul la o replica ce s-ar putea desprinde de aici "Ia uite! Publicitate! Poate mai invatam si noi ceva"...lasa de dorit alt target decat ticnitii si perversii nu prea gasim.
Iesim din dormitorul celor trei, consumam o lamaie, si ne indreptam spre bucataria unei doamne, care sterge apasat fundul unei tigai. Ati ghicit, spotul numarul cinci. Aici infractorul este pus la zid de catre bucatareasa, si ste trimis la lucru " Hai, treci in camera la fiu'miu si cauta pe net ceva de lucru", in cazul in care nu va gasi, ca de...suntem pe timp de criza, il asigura ca are un loc la spalat vase.
Reclamele Romtelecom mi se par ingrozitoare. Fara nici o legatura cu realitatea din tara in care sunt difuzate. Ofensatoare pentru toti romanii care au fost vreodata, in viata lor, furati, talhariti, jefuiti, in propriile case. Dar nu-i nimic, le tinem minte!
Cam atat, iar ca tema, va dau sa analizati spoturile de la minunatii "pufuleti Gusto" :)). Pana data viitoare, "spuff" :p.

Vremurile ce au trecut...

De ceva vreme, ma gandesc la vremurile ce au trecut...Nu stiu ce imi da aceasta stare de melancolie si de bucurie, si o anumita energie pe langa acestea. De obicei, imi vin in minte, amintiri ceva de genul "anul trecut pe vremea asta" sau "acum ceva ani pe vremea asta", care sincer sa spun, ma binedispun, imi confera o energie similara cu cea pe care o aveam la vremea respectiva...imi vin in minte diverse imagini, simt in aer parca parfumul de atunci, deschid dulapul si vad "acea pereche de blugi gri si acel tricou" parca stand acolo pe un raft, pline de poveste, pline de amintiri,care asteapta sa fie readuse la viata. Cu siguranta ati trecut prin astfel de momente, si multi dintre voi primiti cu bucurie asemenea amintiri.
Prieteni vechi cu care ma intalnesc, rad si povestesc...ne amintim de vremurile ce au trecut, cu bucurie, cu caldura si plini de aceeasi energie ce era candva. Locuri prin care trec si am diverse flash-uri cu lucruri pe care le-am facut in acele locuri. Parfumuri ce imi imi amintesc de anumite persoane sau prezente feminine. Fete de care am fost candva indragostit, iar acum le vad zambind pe strada. Diferite trairi care ma fac sa ma opresc, sa privesc in jur, sa zambesc si sa imi continui drumul.
Mereu mi-am dorit sa am si eu ce povesti celor mai mici ca mine, sau copiilor mei, asa cum stateam si ii sorbeam din priviri pe cei care povesteau din trecut. Mereu voi accepta bucuros invitatiile prietenilor mei la o terasa sau intr-un pub calduros, unde vom vorbi ca de obicei despre amintiri terminand cu planuri pentru viitor.
Asa cum m-a vazut o prietena astazi, imi scuzati melancolia, promit ca voi fi la obiect in urmatoarele postari. Pana data viitoare, sunt Tipu' de la 10, si va salut!