Veni...vidi...vici

    Nici nu stiu cum sa incep. Cred ca e aproximativ jumatate de an de cand nu am mai trecut pe aici. Ultimile dati cand trecusem, eram intr-o perioada de tranzitie, timp in care mi s-au intamplat destule lucruri incat sa ma faca sa constientizez ca viata mea s-a schimbat si va fi intr-o continua schimbare ceva ani de acum inainte.
    Ceea ce voi asterne in urmatoarele randuri e o retrospectiva a celui mai plin, frumos si ocupat an de pana acum.
    2016 a fost pentru mine anul schimbarilor. Schimbari care s-au produs in primul si in primul rand in mine, iar mai apoi in jurul meu. Un an care parea sa nu imi ofere nimic deosebit s-a dovedit a fi unul plin de surprize.
    In prima parte a anului am inceput cu aceleasi planuri cu care pornisem la drum din 2013, planuri ale caror numitor comun era intoarcerea mea acasa. Iar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am invatat ca cele mai frumoase lucruri se intampla exact atunci cand te astepti mai putin. Pe toate planurile.
    In 2016
...am pierdut...am pierdut increderea in mine pe care mi-am recuperat-o mai apoi, intr-o masura covarsitor de mare....am pierdut increderea in oameni, intr-o oare care masura mai mare fata de cat o facusem pana la acel moment...am pierdut timp facand lucruri care nu mi-au adus nimic folositor, nici macar farmecul de a le povesti.
...am fost dezamagit...in primul rand de mine, dar mai apoi am fost atat de mandru incat dadusem putin in aroganta(nu face nimic, sunt obisnuit ca cei din jurul meu sa-mi confunde seriozitatea mea, cu aroganta universala...am fost dezamagit de sistemul care conduce in continuare din pacate aceasta tara frumoasa.
...am format prietenii noi...am cunoscut oameni noi si am trait momente de neuitat, alaturi de oameni frumosi, in locuri extraordinare.
...am fost pentru prima data in Vama Veche
...am vazut pentru prima data un copil facut din dragoste neconditionata, un copil frumos, cu parinti deosebiti...un copil pe care abia astept sa il revad
...am facut o excursie de un weekend in care am condus peste 1000km singur
...am vazut din nou rasaritul in Mamaia
...am fost la nuntile a doi dintre prietenii mei de suflet
...am aflat ca una din cele mai bune prietene va deveni mamica
...am trait una din cele mai frumoase povesti de dragoste
...am trecut de la agonie la extaz, de la zambet la lacrimi in ochi, de la hohote de ras la tipete
...am plecat din Bucuresti...orasul in care mi-am petrecut cei mai frumosi 8 ani din viata...iar sentimentul pe care l-am avut atunci cand am iesit din oras...imi face pielea de gaina si acum
...m-am despartit pentru moment de oameni...de prieteni pe care am ajuns sa ii iubesc, alaturi de care am petrecut mult timp, oameni carora vor sa le multumesc din suflet
...m-am intors acasa...in Bacau
...am primit un job foarte bun, la o firma foarte buna, alaturi de oameni foarte priceputi
...am invatat sa am rabdare ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare
...mi-am intarit convingerea ca aparentele inseala
...mi-am dovedit ca daca muncesti pe branci, poti sa ai ceea ce vrei si fara compromisuri
...am continuat sa pun caramizi rezistente in consolidarea relatiilor cu parintii si prietenii
...am reusit sa fac ceea ce mi-am propus
    In 2016 am pornit motoarele pentru ceea ce mi-am propus pe acest 2017 care se preconizeaza a fi plin...de munca...emotie...bucurie...satisfactie...calatorii...realizari...afaceri.
    In 2017 imi doresc doar sa fiu sanatos, sa am putere de munca si sa raman in continuare acelasi om in esenta.
    Multumesc celor care mi-au fost aproape in 2016. Ii respect pe cei care au ramas langa mine si vor ramane langa mine si in 2017.
    Acum, cu parere de rau...pun "stiloul in toc"...pentru ca aceasta este ultima mea postare. Sper ca pe parcursul anilor in care am scris aici...8 la numar...sa fi transmis emotiile pe care le-am asternut. Multumesc persoanelor care m-au citit de-alungul anilor, celor care m-au incurajat sa scriu in continuare atatia ani, celor care m-au criticat constructiv. Iar celor carora au ras probabil sau au luat in deradere acest blog, va spun ca eu macar am avut o pasiune, un colt al meu, si probabil, de fapt sigur, si fara modestie acum, daca il promovam inca de la inceput si ma vindeam, ajungeam mult mai cunoscut decat...bloggerii nostri feministi (ii conoasteti si stiti ca am o afinitate fata de toti, nu ii mai mentionez :) ) Dar gata cu gluma...e vremea sa inchei.
   Am fost, sunt si voi ramane in continuare, intr-un coltisor din suflet Tipu' de la 10...acum sunt chipurile manager, "boss" sau "sef"...am responsabilitati...trebuie sa port camasi curate...trebuie sa platesc lumina si gazul...sa ma trezesc dimineata cu alarma...am oameni care depind de mine...sunt unul din oamenii in tricou si blugi pentru care lucreaza oameni la costum...dar e frumos...foarte frumos!
   Ma inclin!

Poveste cu morala

Mereu scriu cate ceva, din trairi, din amintiri, din povestiri, dar mi se intampla de foarte multe ori sa ma regasesc ori sa am foarte mult de invatat din povestile de viata pe care le ascult de la cei din jurul meu. Asa ca las mai jos o poveste care mi-a placut foarte mult si in care m-am regasit.

"Cand eram copil, stiu ca ora mesei era intotdeauna respectata in familia noastra; mamei ii placea foarte mult sa gateasca pentru noi. Intr-o seara, ea a intarziat cu cina deoarece a avut cateva probleme la munca. Insa noi am asteptat-o. Cand a venit acasa ne-a servit gem de capsuni cu paine prajita arsa... foarte arsa.

Mama a pus in mijlocul mesei castronelul cu gem si o farfurie cu paine extrem de arsa. Am asteptat sa vad daca zice cineva ceva. Tata a zambit si s-a apucat de mancat; intre timp ma intreba cum a fost ziua mea la scoala.

Nu imi mai amintesc ce i-am spus, insa tin foarte bine minte momentul in care mama si-a cerut scuze pentru ca ne serveste cu paine arsa si gem. Si niciodata nu voi uita ce a spus tata:

“Draga mea, glumesti? Ador painea mai crocanta”

Mai tarziu, dupa masa, m-am dus sa le zic noapte buna parintilor mei. Mama era tot in bucatarie, iar tata era singur, in dormitorul lor. Am prins momentul, asa ca l-am intrebat daca ii place cu adevarat painea arsa. M-a luat in brate si mi-a spus:

“Mama ta a avut o zi foarte dificila astazi si este foarte obosita. Iar putina paine arsa nu raneste pe nimeni, insa niste cuvinte urate da.”

Viata este plina de lucruri imperfecte si de oameni imperfecti. Ce am invatat eu este ca trebuie sa fii alaturi de partenerul tau atunci cand trece prin momente dificile, sa ii oferi sprijin si ajutor. Iubeste persoana de langa tine la bine si la rau; o relatie adevarata inseamna fericire, compromis si multa iubire."

Aceleasi invataturi le-am primit si eu de la tatal meu, si au fost momente cand aceasta poveste se potriveste manusa, chiar si in mai multe circumstante. faptul ca incurajezi si esti aproape de persoanele pe care le iubesti si care te iubesc, chiar daca lucrurile nu merg tot timpul ca pe roate, important este sa fii acolo!

Cornisa 9

Si ma intorc iar acasa
Amintiri la fereastra
Oamenii mei tot acolo in cartier
Strazile visele au ramas la fel
Si ma intorc acasa

Cornisa 9 e la fel
Anii au trecut ma intorc acelasi cartier
Aceleasi blocuri aceleasi strazi acelasi parc
Noi doar am mai crescut nu ne-am schimbat
Aici noi le-am vazut pe toate
Am invatat ca tre`sa stragi sa nu ramai in spate
Din scoala 10 pana Zimbru jos
Cartierul meu era cel mai frumos
Si fratii mei imprastiati prin lume
Alearga dupa sume unii sa-si faca un nume
Ne auzim mai rar, mai rar stim de glume
Mai rar si pantalonii largi mai nou costume
Vad poze in albume mai ieri eram copii
Sa nu uiti cine esti si de unde vi
Ca nu conteaza ce-ai sau n-ai in portofel
Yee Cornisa 9 e la fel

Si-am plecat din fata blocului
Unii spuneau n-as vrea sa fiu in locul lui
Asta printre straini, ac de cojocul lui
Ca el nu stie toate regulile jocului
Uuu Bacau via Bucale
Micul Paris nu-i chiar asa cum pare
Cine sunt eu in lumea asta mare
O voce imi spune : Tre`sa mai ai rabdare
Si au urmat ani prin tren si maxi-taxi
Nu mai aveam bani nici de troleu ce sa mai zic de taxi
Sa vezi adrenalina, viata era de vina
Meniul zilnic paine si margarina
Yee da astea m-au facut de piatra
Am invatat sa nu ma ratacesc pe harta
Si ajung acasa vad acelasi cartier
Yee Cornisa 9 e la fel

Si ma intorc iar acasa
Amintiri la fereastra
Oamenii mei tot acolo in cartier
Strazile visele au ramas la fel
Si ma intorc acasa

Aceste versuri apartin melodiei de mai jos Shift feat Adda - Tiglina 1, fiind adaptate pentru sufletul si cartierul meu, Cornisa 9.

Zbor

    

    Stii…daca ma intrebai acum o luna si ceva ce e in sufletul meu, nu as fi putut sa raspund. Pentru ca era o mare varza. Nici acum nu e totul pus la punct dar macar totul a intrat pe fagasul pentru care am tras atatia ani. Si totul s-a intamplat cand ma asteptam si speram mai putin.

    Am ales sa las in urma ce ma tinea in loc. Am ales cu incapatanare sa merg inainte pe drumul meu, cu planurile mele. M-am abatut ce e drept uneori dar nu am renuntat niciodata la ele. Am avut un noroc. Un singur noroc. Norocul sa am oameni deosebiti langa mine. Familie si prieteni.De fapt o familie mai mare! Fara ei nu as fi reusit sa ma adun de fiecare data. Uneori cred ca doar de dragul lor o faceam. Dar toate s-au legat si m-au adus in punctul in care sunt acum.

    Las in urma 8 ani plini. 8 ani frumosi. 8 ani in urma carora am devenit omul care asterne acum aceste randuri aici. De fapt nu ii las in urma, ii iau cu mine. Cu mandrie! Las in urma in schimb un oras cu ale carui locuri, persoane si intamplari m-au calit, m-au spalat, mi-au pus zambete pe buze ori tristete. Imi desfac aripile din nou sa zbor. De fapt renasc din propria mea cenusa ca un Phoenix si dau din aripi cu rapiditatea unui Colibri, avand ambitia si vitejia unui vultur. Ma intorc acasa...la cuib. Acum am aripile mai mari. Peticite ce e drept pe alocuri, cu pene smulse, acoperind si protejand multe fiinte de-a lungul timpului. Cu simturile ascutite. Cu cicatrici. Dar cu o dorinta mai arzatoare ca niciodata. Ma intorc la cuib. Dar acum ma intorc sa-mi fac propriul meu cuib. Sa pun caramida pe caramida si zambet peste zambet. Ma-ntorc asemeni unui vultur, cu pieptul inainte!

   

Am in schimb aceeasi inima de porumbel! Mare, sensibila si plina de iubire. Peticita si ea ce e drept dar fara frica! Gata de a o oferi din nou! De a-i porni motoarele la capacitate maxima! Si uite asa, tot pe neasteptate, am gasit si-o porumbita. In cel mai neasteptat moment, cel mai neasteptat loc si in cele mai neasteptate circumstante. Frumoasa cum nu e nici una! Au mai fost si altele. Dar ea Blanda si ochioasa! Dulce si firava! Ambitioasa si bataioasa! A venit langa mine pe creanga. Pentru ca asta mi-a placut la ea! E pe-aceeasi “creanga” cu mine. Imi intelege nebunia. Imi admira ambitia si felul de a fi. Ma accepta asa cum sunt. Nu se fereste cu mine. Si-a sters trecutul de pe buze. Si imparte aceleasi planuri pentru cuib cu mine. E diferit cu ea. Si asta e doar inceputul! Si am din nou un inceput! Cat de mult imi doream un inceput frumos ca in carti! Fara ascunzisuri! Fara sa-ti cantaresti fiecare cuvant si fiecare mutare! Si cat imi e de draga! Si ce daca mai gresim? In loc sa ne numaram greselile, mai bine ne numaram zambetele pe care ni le punem pe fata!

    Am fost mereu un vultur in caracter, un porumbel in inima, dar am fost si-un uliu si-o pasare de noapte! Le las in urma! Pasarile de noapte le-am lasat in urma acum ceva timp! Raman cu experientele, trairile, bucuriile si cicatricile aduse. Si le port cu mandrie! Ele ma reprezinta! Fara ele nu as fi ajuns ce sunt acum!

    Si uite-asa, am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea! Nu e mult de spus! Dar e exorbitant de mult de simtit! Si nici nu ma pot desfasura! Pentru ca inca zbor si ma pregatesc s-aterizez la cuib. Insa, dupa ce voi ateriza, si voi avea o aterizare cu success, chiar daca vor fi ele si turbulente, nu-mi pasa, dar dupa, imi voi intinde aripile catre un nou zbor! Cel mai lung! Cel mai ambitios de pana acum! Zborul vietii mele! Si-o voi lua si pe ea-n zbor cu mine! Eu ii voi da aripi, asa cum si ea a venit sa-mi sarute si sa mi aline aripilie trudite.

    Sunt un cautator de fericire! Caut mereu fericirea in mine si in oamenii din jurul meu! Si-am inceput sa o vad! Dar nu vreau sa o spun! O voi lasa sa vorbeasca in fiecare dimineata cand ma voi uita in oglinda…in fiecare seara cand voi pune capul langa ea pe perna…si in fiecare dimineata cand ma voi trezi sii voi vedea zambetul si ii voi saruta buzele!

    Inchei aici. Pentru moment. Ma pregatesc sa aterizez.

    Cu drag,

          doi ochi albastri si-o fatuca zambareata

Telegrama

Alex, 

Azi s-a rupt ceva in mine. Nu stiu exact ce, cum, de unde, de cand. S-a strans prea mult.

Cert este ca astazi s-a rupt. Ma gandesc sa nu fi ajuns la limita mea. Nu stiu!
Si mai cert e ca n-am mai simtit niciodata asta. Nici aici nu stiu de ce.

Sfatul meu este sa te opresti. O perioada. Te descurci. Ai mai facut-o. Eu nu mai pot. Daca gasesti pe cineva sa ne ajute, ai grija! Ai grija, te rog! Am acum nevoie mai multa ca niciodata! Dar daca nu gasesti, lasa-ne asa. O sa ne revenim. Ca de fiecare data. Ma cunosti. Stii ca oricate ar fi, mai pot duce. Dar acum, ma dor toate. Simti? 

Lasa pe cineva sa ne ajute, sau hai sa stam singuri.

Astazi s-a rupt ceva in mine. Vreau sa intelegi. Vreau sa ai grija. Sa nu ne stie nimeni. Stii ca noi nu facem diferente. EU nu am facut niciodata, nici o diferenta si am tras dupa altele ca mine. Si cand s-au intors le-am primit. Si asa o sa ramana. Pentru ca asta sunt eu. Proasta uneori. Dar mare si buna. Sa te mandresti cu mine! Da? 

O sa se gaseasca cineva care sa ne placa asa cum suntem. Ori o sa-si dea seama. Stii ca eu ofer mai multe sanse decat ma lasi tu. Dar fii tu! Ramai tu in continuare! Eu stiu ce poti tu sa faci, intr-un mod si cu o pasiune rara. Iar tu ma cunosti si stii cum pot iubi...cu o pasiune si un foc fara de limite!

Acum te las. Vreau sa ma linistesc.

Te rog, ai grija!
Te rog!

semnat

       Inima

Marea mea

Sunt femei carora le sade bine suparate din nimicuri, asteptand impacari si alintaturi de la barbatii lor, cei ce le stiu "tabietul" si le iubesc pentru cat de schimbatoare sunt...

Asa e marea azi. Frumoasa, dar rece. Calma, dar flirtrand cu norii si parfumandu-se cu stropi de ploaie. O singura raza de soare ii va fi de-ajuns ca sa-si schimbe starea...ca-n viata... Ca-n iubire.... 

...o zi frumoasa...pe mare...