Telegrama

Alex, 

Azi s-a rupt ceva in mine. Nu stiu exact ce, cum, de unde, de cand. S-a strans prea mult.

Cert este ca astazi s-a rupt. Ma gandesc sa nu fi ajuns la limita mea. Nu stiu!
Si mai cert e ca n-am mai simtit niciodata asta. Nici aici nu stiu de ce.

Sfatul meu este sa te opresti. O perioada. Te descurci. Ai mai facut-o. Eu nu mai pot. Daca gasesti pe cineva sa ne ajute, ai grija! Ai grija, te rog! Am acum nevoie mai multa ca niciodata! Dar daca nu gasesti, lasa-ne asa. O sa ne revenim. Ca de fiecare data. Ma cunosti. Stii ca oricate ar fi, mai pot duce. Dar acum, ma dor toate. Simti? 

Lasa pe cineva sa ne ajute, sau hai sa stam singuri.

Astazi s-a rupt ceva in mine. Vreau sa intelegi. Vreau sa ai grija. Sa nu ne stie nimeni. Stii ca noi nu facem diferente. EU nu am facut niciodata, nici o diferenta si am tras dupa altele ca mine. Si cand s-au intors le-am primit. Si asa o sa ramana. Pentru ca asta sunt eu. Proasta uneori. Dar mare si buna. Sa te mandresti cu mine! Da? 

O sa se gaseasca cineva care sa ne placa asa cum suntem. Ori o sa-si dea seama. Stii ca eu ofer mai multe sanse decat ma lasi tu. Dar fii tu! Ramai tu in continuare! Eu stiu ce poti tu sa faci, intr-un mod si cu o pasiune rara. Iar tu ma cunosti si stii cum pot iubi...cu o pasiune si un foc fara de limite!

Acum te las. Vreau sa ma linistesc.

Te rog, ai grija!
Te rog!

semnat

       Inima

Marea mea

Sunt femei carora le sade bine suparate din nimicuri, asteptand impacari si alintaturi de la barbatii lor, cei ce le stiu "tabietul" si le iubesc pentru cat de schimbatoare sunt...

Asa e marea azi. Frumoasa, dar rece. Calma, dar flirtrand cu norii si parfumandu-se cu stropi de ploaie. O singura raza de soare ii va fi de-ajuns ca sa-si schimbe starea...ca-n viata... Ca-n iubire.... 

...o zi frumoasa...pe mare...

Cine m-a facut om mare?!

Daca eu am invatat pe propria mea piele, si nu a avut cine sa ma sfatuiasca pana tarziu, mi-am jurat ca mereu, voi face tot posibilul sa-i ajut pe cei care au nevoie. Stiu cum e sa suferi din dragoste. Mai bine si mai indesat decat multi. Stiu ce gust amar are tristetea aceea cand te trezesti ca esti singur. Stiu ce gust au lacrimile.

 Nu m-am dat batut niciodata! Iubesc si acum ca un copil...intens, cu tot sufletul si cu bucurie, fara diferente si uitand durerea dinainte. Am incercat si am avut ocazia sa incerc multe lucruri, sa experimentez si mai multe trairi, sa pun in practica diferite metode si surprize, si daca unii simt nevoia sa impartaseasca cu mine si sa-mi ceara ajutorul, sunt acolo trup si suflet pentru ca iubesc sa vad oamenii fericiti!

In screen-urile de mai jos e o mica poveste. A unui suflet drag mie, pe care il iubesc si voi avea grija de el o viata! Un suflet pe care nu am ezitat niciodata sa-l ajut ori de cate ori mi-a cerut asta! Pentru ca nu vreau sa-l vad suferind ori trist! Chiar daca de multe ori e bine sa treci singur si prin rele, ca sa poti acumula experienta, si il las sa faca asta, in datile in care imi cere ajutorul, as face orice doar sa-l stiu fericit.

Scuzati-mi scrisul si greselile, dar ardoarea si viteza cu care am scris, sa-mi ajut baiatul, m-a facut sa nu mai tin cont de nimic. Sper si am mare incredere ca o sa rezolve si va fi bine!

 Asa ca iubiti! Oricand! Oriunde! Oricum! Si aratati asta oamenilor pe care ii iubiti! Daca vrei sa-i spui, spune-i! Du-te val vartej la ea, cu o floare sau cu un buchetel de flori salbatice ca iubirea voastra, sarut-o si intreab-o cum i-a fost ziua, intreab-o ce are pe suflet! Mai plezneste-o peste fund cateodata, in joaca, saruta-i fruntea, saruta-i mainile, ia-o in brate si strange-o la piept! Spune-i azi, spune-i acum „Floricico, te iubesc/mi-e dor de tine/te vreau in viata mea!”.

Iubiti ma, iubiti, ca de singuratate avem timp sa fugim!