Dupa atatia ani de
“domnie” in fruntea oamenilor cu buzunarele burdusite de pesches, fara a trece
o zi ca dumneata sa apari la televizor, iar cand nu apareai cu totii ne miram,
tie credinciosul, tie voievodule, tie patroane, ti-a venit sorocul! Si cel mai
rau imi pare, in cazul dumitale, nea’ Gigi, e ca ai capul destept, dar pacat ca a nimerit la un nerod!
Te radeai cu toti si mai
ales de toti, si cum gura sloboda cere
botnita, uite ca “hingherii’ te-au prins si te-au inchis. Persoana dumneata
a impartit lumea in doua tabere, cei pro si cei contra. Bisericile tale, si
“verzisorii” care zburau peste nevoiasi si sinistrati te-au facut un personaj
demn de mila unei parti din populatie care, sunt mai mult sau mai putin
vinovati de imaginea Romaniei din ziua de azi.
Mereu am fost de parere ca
esti un om bun, un roman facut pe o structura traditional-taranista, dar cand
te vedeam cum te dai in stamba pe la televiziuni sau ziare imi pierdeam din
animozitate.
Nici un strain care nu stia cine e nea’ Gigi
nu trebuia sa-ntrebe cine e pentru ca se
vedea dupa vorba. Domnule, taci, sau
zi ceva mai bun decat tacerea! Dar se pare ca pentru dumneata, aceasta
procedura nu a fost niciodata valabila, pentru ca sfidai toata tara, sfidai
pana si legile gravitatiei si pe Dumnezeu, caruia ii ofereai ofrande si-I
trimiteai calugari eleniti sau valahi sa te “mantuiasca” si sa-ti lumineze
drumul spre “Pohta ce-ai pohtit-o!”
Ai avut o viata cum numai in filmele
lui Scorsese vezi, cand jucai poker cu trabucu-n gura, cu alt cioban, de data
asta moldovan, caruia Dumnezeu ia scurtat suferinta, si foloseati pe post de
jetoane, jucatori de fotbal.
Cu un simt antreprenorial innascut, ai vandut terenuri cu
aceeasi usurinta cu care vindeai cas si branza. Mai toti intelectualii erau de accord ca ai capul plin de minte, doar ca ai
pierdut cheia, si in ochii lor nu erai decat un biet “gainar”, nu cioban,
pentru ca pe ciobani e construita Romania
Dar uite ca cei de care ai
ras si-au aratat coltii, iar cei cu care ai ras ti-au pregatit “surpriza”
intr-o tacere mortuara, in timp ce te lasau sa-ti faci cartile in continuare pentru
urmatoarele jocuri. Iar daca pana si fosti ministri ai “Inaltei Aparari de
Stat” au intrat, e clar ca in momentul acesta, ce scriu judecatorii cu condeiul, nu se taie cu toporul lui Becali
sau cu baioneta lui Babiuc.
Aparatorii tai ar spune
ca ai vorbit adevarat si-ai venit cu capul spart, legat la maini, cu
lacrimi in ochi si cu maicuta batrana pe
varful buzelor pentru a castiga inimile
suporterilor care cred in “steaua” dumitale.
Nu ma bucur, dar nici
nu-mi pare rau de tine nea’ Gigi, pentru ca stii si dumneata o vorba a
romanului “mila imi e de tine, dar mai mila imi e de mine”. Sper ca de acum
incolo vei intelege ca trebuie sa
cioplesti mai intai cuvantul si fapta, dupa care sa le arati, pentru ca
uite unde te-a adus inconstienta si trufia.
Mai pune-ti “pohta-n cui”
nea’ Gigi, ca uite cum ai ajuns!
*Acest articol este un pamflet, parte a unui proiect pentru sesiune.
