Nici nu stiu cum sa incep. Cred ca e aproximativ jumatate de an de cand nu am mai trecut pe aici. Ultimile dati cand trecusem, eram intr-o perioada de tranzitie, timp in care mi s-au intamplat destule lucruri incat sa ma faca sa constientizez ca viata mea s-a schimbat si va fi intr-o continua schimbare ceva ani de acum inainte.
Ceea ce voi asterne in urmatoarele randuri e o retrospectiva a celui mai plin, frumos si ocupat an de pana acum.
2016 a fost pentru mine anul schimbarilor. Schimbari care s-au produs in primul si in primul rand in mine, iar mai apoi in jurul meu. Un an care parea sa nu imi ofere nimic deosebit s-a dovedit a fi unul plin de surprize.
In prima parte a anului am inceput cu aceleasi planuri cu care pornisem la drum din 2013, planuri ale caror numitor comun era intoarcerea mea acasa. Iar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am invatat ca cele mai frumoase lucruri se intampla exact atunci cand te astepti mai putin. Pe toate planurile.
In 2016
...am pierdut...am pierdut increderea in mine pe care mi-am recuperat-o mai apoi, intr-o masura covarsitor de mare....am pierdut increderea in oameni, intr-o oare care masura mai mare fata de cat o facusem pana la acel moment...am pierdut timp facand lucruri care nu mi-au adus nimic folositor, nici macar farmecul de a le povesti.
...am fost dezamagit...in primul rand de mine, dar mai apoi am fost atat de mandru incat dadusem putin in aroganta(nu face nimic, sunt obisnuit ca cei din jurul meu sa-mi confunde seriozitatea mea, cu aroganta universala...am fost dezamagit de sistemul care conduce in continuare din pacate aceasta tara frumoasa.
...am format prietenii noi...am cunoscut oameni noi si am trait momente de neuitat, alaturi de oameni frumosi, in locuri extraordinare.
...am fost pentru prima data in Vama Veche
...am vazut pentru prima data un copil facut din dragoste neconditionata, un copil frumos, cu parinti deosebiti...un copil pe care abia astept sa il revad
...am facut o excursie de un weekend in care am condus peste 1000km singur
...am vazut din nou rasaritul in Mamaia
...am fost la nuntile a doi dintre prietenii mei de suflet
...am aflat ca una din cele mai bune prietene va deveni mamica
...am trait una din cele mai frumoase povesti de dragoste
...am trecut de la agonie la extaz, de la zambet la lacrimi in ochi, de la hohote de ras la tipete
...am plecat din Bucuresti...orasul in care mi-am petrecut cei mai frumosi 8 ani din viata...iar sentimentul pe care l-am avut atunci cand am iesit din oras...imi face pielea de gaina si acum
...m-am despartit pentru moment de oameni...de prieteni pe care am ajuns sa ii iubesc, alaturi de care am petrecut mult timp, oameni carora vor sa le multumesc din suflet
...m-am intors acasa...in Bacau
...am primit un job foarte bun, la o firma foarte buna, alaturi de oameni foarte priceputi
...am invatat sa am rabdare ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare
...mi-am intarit convingerea ca aparentele inseala
...mi-am dovedit ca daca muncesti pe branci, poti sa ai ceea ce vrei si fara compromisuri
...am continuat sa pun caramizi rezistente in consolidarea relatiilor cu parintii si prietenii
...am reusit sa fac ceea ce mi-am propus
In 2016 am pornit motoarele pentru ceea ce mi-am propus pe acest 2017 care se preconizeaza a fi plin...de munca...emotie...bucurie...satisfactie...calatorii...realizari...afaceri.
In 2017 imi doresc doar sa fiu sanatos, sa am putere de munca si sa raman in continuare acelasi om in esenta.
Multumesc celor care mi-au fost aproape in 2016. Ii respect pe cei care au ramas langa mine si vor ramane langa mine si in 2017.
Acum, cu parere de rau...pun "stiloul in toc"...pentru ca aceasta este ultima mea postare. Sper ca pe parcursul anilor in care am scris aici...8 la numar...sa fi transmis emotiile pe care le-am asternut. Multumesc persoanelor care m-au citit de-alungul anilor, celor care m-au incurajat sa scriu in continuare atatia ani, celor care m-au criticat constructiv. Iar celor carora au ras probabil sau au luat in deradere acest blog, va spun ca eu macar am avut o pasiune, un colt al meu, si probabil, de fapt sigur, si fara modestie acum, daca il promovam inca de la inceput si ma vindeam, ajungeam mult mai cunoscut decat...bloggerii nostri feministi (ii conoasteti si stiti ca am o afinitate fata de toti, nu ii mai mentionez :) ) Dar gata cu gluma...e vremea sa inchei.
Am fost, sunt si voi ramane in continuare, intr-un coltisor din suflet Tipu' de la 10...acum sunt chipurile manager, "boss" sau "sef"...am responsabilitati...trebuie sa port camasi curate...trebuie sa platesc lumina si gazul...sa ma trezesc dimineata cu alarma...am oameni care depind de mine...sunt unul din oamenii in tricou si blugi pentru care lucreaza oameni la costum...dar e frumos...foarte frumos!
Ma inclin!
