Dincolo de aparente, de vorbe si de alte insusiri, il cunosc de ceva timp. As putea spune ca il cunosc de o viata intreaga, dar inca nu stiu daca ma pot pronunta in felul acesta, pentru ca asemeni unui munte, care a luat parte la nasterea lumii, a suferit multe si diferite modelari. Doar ca in cazul lui, nu au fost ploaia, vantul sau soarele, ci au fost sentimente, oameni si trairi.
E un baiat cam ca toti ceilalti. Cu o copilarie plina de nebunii, de zambete si de lacrimi provocate de cazaturi,batai cu alti prieteni sau mici dezamagiri, e dintotdeauna plin de viata. Imi place, chiar daca nu a fost intotdeauna un baiat de nota 10, a stiut mereu ca trebuie sa persevereze, sa isi faca mandrii parintii, sa isi tina prietenii aproape si sa incerce sa se faca placut prin felul sau de a fi, nu prin aparente.
Veti crede probabil ca despre asta e vorba, ca sunt un fel de memorii sau un fel de caracterizare, dar nu e asa. Capitolul la care vreau eu sa ajung este legat de inima si de suflet. Stiu ca el tine mult la capitolul acesta pentru ca are un suflet mare si o inima peticita. Si stiu ca nu e ceva rau sa ai o inima peticita, atat timp cat ea nu e peticita la propriu. Stiu ca nu i-a fost frica niciodata sa isi lase inima in mainile altora, si stiu ca asta inseamna a trai, a simti, a iubi, caci daca ai o inima normala, nu prea are farmec, trebuie sa ii faci o poveste, trebuie sa o lasi sa umble.
Am avut un timp in care il incadrasem intr-un tipar. In tiparul "baiatului ce sta intr-un balon de sticla", dar acest tipar a fost pana acum cativa ani, pentru ca, dupa cum il stiu, nu ar fi putut trai o viata intraga inchis intr-un balon de sticla. Asa ca incet incet a spart sticla, a calcat usor cioburile in picioare si a inceput sa respire aerul de afara, sa simta razele de soare, iar inima a inceput sa ii bata. A inceput sa traiasca.
Pana cand in viata lui a aparut femeia, nu s-au intamplat prea multe, iar toate ce veneau, treceau cu prea mare usurinta. A descoperit in femeie o renastere, un refugiu, un fel de a trai cat mai frumos cu putinta. A strans in sufletul sau, fara sa isi dea seama, lucruri ce erau predestinate daruirii. Si asa a inceput sa daruiasca, sa iubeasca, sa inteleaga, sa compatimeasca, sa asculte si sa sufere.
La inceput a fost un pueril. Era mult prea stangaci sa faca ceva gresit, asa ca s-a lasat purtat dus de val, iar prima femeie pe care a intalnito, parea sa fie si dragostea cea mare. Din pacate a durat aproape un an, dupa care, fara sa se fi gandit la ce urmeaza dupa o prima dragoste, a suferit. A suferit ca un copil, nestiind ce e de facut, nestiind ca mereu trebuie sa strangi din dinti si sa nu te opresti din cautari si din mers. A indurat rautati, si gesturi necugetate, pentru ca stim cu totii cat de dureros este sentimentul de a fi dat la o parte si inlocuit cu altcineva, doar pentru a face rau. A fost prima lui experienta, si trecand de gustul amar al despartirii, a ramas cu gustul dulce al iubirii, al sentimentelor, al clipelor de neuitat. De atunci a stiu ca asta ii va colora viata.
In perioada aceea il analizasem si mi-am spus ca va trebui sa se maturizeze sa poata intelege cu adevarat ce e dragostea. A urmat o noua dragoste. O dragoste pura, alaturi de o copila ce il facea sa fie fericit si sa ii sticleasca ochii. Toti ii spusesera sa aibe grija, nu pentru ca va suferi, ci pentru ca urma o perioada dificila in viata lui si avea nevoie de concentrare. A reusit sa imbine utilul cu placutul si a trecut cu bine peste ce era de trecut, lasand in urma clipe de neuitat si amintiri mai mult decat frumoase. Dar si de data aceasta a fost aruncat la gunoi. Nu imi pot da seama cum, dar in cel mai neasteptat mod. A ramas cu gura cascata si cu ochii in soare. Deja in mintea lui era intrebarea "De ce eu, din nou?". Am fost in umbra lui si atunci, si asemeni unui bebelus, il vedeam cum creste si se maturizeaza. Ce e drept a fost prea din scurt sa poata suferi in adevaratul sens al cuvantului, si nu a avut timp sa se adanceasca rana ca prima data. Si-a spus calm si linistit "Dragoste cu sila nu se poate face!" si de atunci a mers pe principiul acesta.
Timpul era prietenul lui pe vremea aceea. Nu ducea lipsa nici de parinti ingaduitori nici de prieteni apropiati. Putini ce-i drept, dar aproape de inima lui. A urmat o perioada in care a descoperit ce inseamna sa fii libertin, sa te distrezi, sa cunosti multa lume. O noua imagine despre viata aparuse in fata lui. Dar o noua viata a inceput pentru el cand a plecat din sanul familiei, si in acelasi timp si-a gasit o noua dragoste, care pe urma, s-a dovedit sa fie intr-adevar, prima lui dragoste. A fost femeia careia ii daruise tot ce avusese el mai de pret. Trup, suflet si inima. Incepuse sa iubeasca cu adevarat. Incepuse sa cunoasca foarte bine placerile trupesti si micile bucurii care veneau din lucruri simple. Dar asemenea unui drum, presarat cu gropi, asa a fost si aceasta dragoste a lui. Abia aici incepea adevarata suferinta, abia aici incepuse sa guste lacrimile sarate ale ochilor sai albastri. Cu un ochi radea si cu un ochi plangea, pana cand intr-o zi a ales. Si a ales sa rada. A pus capat unei iubiri tumultuase, luand o decizie care nu numai ca a socat pe cei din jur, ci si pe el. Stia ca acum, ca de acum, poate gandi lucrurile asa cum trebuie.
A urmat poate cea mai plina de nebunii perioada a vietii lui. Simtea ca traieste. Se bucura de fiecare clipa pe care o traia, cunoscuse multi oameni, isi facuse noi prieteni si se apropiase foarte mult de faptura ce ii daduse viata. Nu ii mai pasa de dragoste. Atunci incepusem sa ma mir de el, pentru ca nu il cunosteam asa. Dar eram convins ca inauntrul sau, a ramas acelasi om cu multe de oferit si la fel de multe de primit. A cunoscut multe prezente feminine, dar nu avea inca rabdarea de le cunoaste intra-devar. Si atunci cand se astepta mai putin, a aparut in viata lui o alta femeie. Parca il vrajise. Era din nou acel om pe care il stiam, iubea, radea, traia, si avea din nou aerul cu care toata lumea se obisnuise. Nu stia insa ca ce avea sa il astepte peste ceva timp, era lucrul ce ura cel mai mult pe lumea aceasta...infidelitatea. Nu l-am mai vazut atat de furios de cand il cunosteam. Era o traiere noua pentru el, si nimeni nu stia cum va reactiona, dar spre uimirea toturor, si a mea, s-a comportat ca un om matur in gandire, si a trecut peste aceasta etapa cu brio, exceptand un gest pe care il va regreta intreaga viata...Nu vi-l spun, pentru ca mi-e rusine mie de rusinea lui, asa ca trec mai departe.
Ma obisnuisem sa ma surprinda de la o femeie la alta, de la o cucerire la alta, dar tin sa precizez ca acum, in ochii mei, a fost apogeul tineretii lui. Era student, iubise ce e drept, cu toata inima, trecuse prin tot felul de intamplari, si reusea mereu, asemenea unei feline, sa cada in picioare. Stiu ca nu se crede un Fat Frumos, o stie asta prea bine, dar are ascunsa in inima lui o mandrie. Mandria de a fi el, de a fi diferit de ceilalti, mandria ca are el "ceva" care il face special si diferit. Acum pe mine nu ma luati prea mult in seama cu laudele, sau o puteti face, pentru ca din gura lui n-o sa le auziti niciodata. E genul de om care isi vede de ale lui, nu doreste moarte caprei vecinului, si stie ca lauda de sine nu miroase a bine.
Acum probabil ca ati prins firul si asteptati urmatoarea intamplare. Ei bine ea a venit mai repede decat se astepta oricine, mai ales el. Femeia pe care incepuse sa o iubeasca parea ca este sufletul sau pereche. Se completau, gandeau la fel, si de cele mai multe ori scoteau aceleasi fraze pe gura. A fost diferita prin faptul ca l-a lasat sa-i ofere tot ce a avut el, fara sa il grabeasca, fara sa aibe obiectii, si fara sa uite ca si el are nevoie de aceleasi lucruri. Totul a fost ca o poveste frumoasa desprinsa din romanele de dragoste. Roman de dragoste, care din pacate, a fost inchis parca fara a afla sfarsitul povestii. Soarele sub care au fost in tot acest timp a disparut fara a da o explicatie cat de cat normala, iar el ramanand din nou un singuratic.
Din cate il studiasem si il urmarisem, mi-a parut ca intrerupse povestea de mai sus pentru ca simtea lipsa unor lucruri dupa care incepuse sa tanjeasca. Iar aceasta lipsa l-a indrumat spre o alta prezenta feminina, care parca il aprinsese ca la inceputuri. Dupa cum l-am urmarit, a dat-o dintr-o extrema in alta cu aceasta femeie, pentru ca pe cat de fericit si entuziat a fost la inceputuri, pe atat de mohorat si de scarbit a fost in final, pentru ca s-a dovedit a fi o dezamagire, o pierdere de timp si o irosire de sentimente. Si pentru ca voia sa se gandeasca si la el,macar odata, a pus capat fara sa mai stea pe ganduri. A stins inca din fasa ceea ce parea a urma un mare circ, care ar fi patat inima lui, si l-am admirat ca nu si-a murdarit mainile, si inca odata nu si-a spalat rufele in public.
Am facut o recenzie, si sper sa nu fiu plictisitor, dar ce e drept, ce scriu acum, scriu ca intr-o buna zi sa vada si el. Din umbra il urmaresc in continuare, si nu l-am scapat o clipa din ochi. Este schimbat. Foarte schimbat as putea spune, dar pe mine nu ma poate pacali. Pe dinautru stiu ca are acelasi suflet mare, aceeasi inima buna, si aceeasi pofta de a oferi dragoste. Ah, si mai stiu ca acum, are nevoie de dragoste, are nevoie sa fie ingrijit ca un copil. Acum vrea sa se lase iubit. Dar nu va asteptati sa se lase pe tanjeala, pentru ca eu stiu sigur ca nu va avea taria sa faca asta, ci va rasplati inzecit poate, femeia care isi fa vace curaj sa il iubeasca de acum. Si stiu ca este din nou la un inceput de drum. Mai stiu ca a pasit cu dreptul, iar femeia ce il are acum, arata ca ar avea potential si ca poate sa-i asigure ce are nevoie.
Putini il stiu asa cum il stiu eu...foarte putini. Reclama nu ii fac, ca nu are nevoie. Cine il cunoaste, cred ca stie despre cine vorbesc. Tot ce as vrea sa ii transmit este sa tina ochii deschisi, sa aibe inima pregatita si mintea limpede.
