Un drum plicticos spre Bucuresti m-a facut sa ma gandesc la cateva lucruri pe care le dadusem uitarii de ceva timp, fara se le mai dau prea mare importanta, in ciuda faptului ca odata ma rodeau la culme si ma consumam mereu, acum vreau doar "sa inchei socotelile" daca as putea spune asa, dupa care sa-mi vad de ale mele.
Nu de mult, un prieten bun ma cataloga drept "o speranta, un potential si un spirit rar intalnit, dar care se lasa pe-o ureche si e pacar, trebuie sa fie mai ambitios". Intr-adevar, poate pana nu demult as fi fost putin ofensat de o afirmatie de gen, dar acum, cand am luat cateva suturi strasnice in fund, de am cazut, am hotarat sa ma ridic, sa ma sterg de praf si sa accept si critici, unele fiind constructive si spre binele meu la urma urmei. Revenind la afirmatia prietenului meu, da, asa este. Cel putin pana acum ceva timp m-am cam lasat pe-o ureche, am facut totul in ultimult minut si prefer sa schimb tactica.
Ma mananca o energie de cateva saptamani, o pofta e a face ceva cu viata mea, de a iesi din nimicnicia in care ma plafonez. Am ridicat jumatatea de cap din pamant si cealalta jumatate am adunat-o din nori si acum sunt pe pamant. Palma pe care am luat-o la prima admitere pentru master, situandu-ma printre primii sub lista m-a facut sa ma inraiesc si sa-mi doresc mai mult. Vreau sa fac ceva ce imi place in viata asta care e atat de scurta si pe care as pierde-o de pomana daca nu as face altceva decat sa ma plang. Mai am o admitere, spre care merg cu fruntea sus, mai increzator, iar daca nici aici nu va fi bine, voi incerca pana voi reusi.
Acum, in perioada de tranzitie prin care trec, o voi numi intr-un mod amuzant "perioada in care zbor din cuibul parintesc" mi-au fost aproape doar cei care intr-adevar ma astepta. Ok, recunosc, am tanjit si poate inca tanjesc dupa vorbele de duh ale bunicii, dupa unele vorbe ale tatei, dupa unii prieteni pe care i-am urcat prea repede pe acel piedestal destinat adevaratilor prieteni. Dar las' ca pot si fara voi.
Acum in tren ma gandeam la acele persoane pe care sigur si tu le ai in viata ta, acei amici sau prieteni care joaca la doua capete. Cand ai perioade si perioade, si vin la tine si iti spu sa faci, sa dregi, ca va fi bine, ca esti cel mai cel, ca nu stiu ce, ca nu stiu cine e prost si sa nu-l bagi in seama, iar in acelasi timp regasesti aceleasi vorbe la acel nu stiu cine, cu care tu nu vrei sa mai ai tangenta sau contact, pe care eviti. Si te simti tradat intr-o oarecare masura. Pentru ca i-ai rugat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat ca insemni ceva pentru ei, mai mult decat niste cunostinte facute prin tine, la urma urmei. Sa fiu mai concis cred ca ati dori acum. Ok, voi fi. Exemplu: ai un prieten/prietena, cu care vorbesti, te intelegi foarte bine, esti foarte apropiat, si mai ai un prieten/prietena cu care nu te mai intelegi, iar singura legatura dintre tine si cel cu care nu mai vrei sa ai contact este prietenul cel dintai...care, in ciuda unui respect ce ar fi trebuit sa il pastreze pentru tine si sa lase in punctul mort orice conversatie cu X, nu o face, si vin zile si zile in care descoperi ca cei doi au de fapt o prietenie care consta in afirmatii si declaratii siropoase de prietenie si de iubire. Ce faci? taci, inghiti, spui frumos...la inceput...dar de la un timp ti se rupe...si renunti la amandoi, si iti spui "Las' ca pot si fara voi!". Ah si sa nu uit ca, in acest amalgam includ, atat fetele cat si baietii pentru ca, si noi suntem uneori mai rai ca fetele la barfa.
Vreau sa mai impartasesc aici o mica-mare bucurie, acea de a reinventa o prietenie, lucru care pentru mine inseamna foarte mult. Ma bucur nespus de mult ca am consolidat o prietenie si am inlaturat toate lucrurile care nu ne faceau bine, si am pornit pe un nou drum, unul mai bun, cu mai multe zambete. Stiu ca am gresit si eu, si atunci cand gresesc in fata unor prieteni buni, merita sa plec capul, pentru ca nu rezolvam nimic daca nu stim sa lasam de la noi si sa acceptam unde nu avem dreptate.
Ca pentru final as vrea sa iau in considerare ultima tema de actualitat care ma cuprinde si pe mine. fac parte dintr-o generatie denigrata si facuta cu ou si cu otet, o generatie care cu greu reuseste sa ramana la suprafata, care tanjeste dupa locuri de munca, in ciuda vorbelor grele spuse, suntem doritori de munca, venim cu idei noi si vrem sa ne auda si pe noi cineva, dar sansele noastre sunt mici...aproape infime. Dar hai sa nu ne plafonam, hai sa tragem de noi si sa cautam sa facem ceva cu vietile noastre, sa lasam ceva de observat in urma noastra. Sa nu ne mai denigram tara din cauza sistemului si a conducatorilor nostri prea putin prieceputi pentru a ne oferi un viitor stralucit, hai sa ne luam noi cu mainile noastre ceea ce ne apartine si hai sa le spunem si lor "Las' ca putem si fara voi!"
Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!
