Ma adun incetul cu incetul, si ma reconstruiesc asemeni unui zid...caramida cu caramida. Caramizile care au rezistat caderii vor fi puse inapoi, iar cele ce nu, le faram in bucatele, cat se poate de mici, ca vantul sa le poata duce departe.
Poate toata lumea vorbeste ca 1 Septembrie semnifica prima zi de toamna...semnifica sfarsitul verii, sfarsitul zilelor lungi si toride, pline se zambete si iubire...Ei bine inceputul lunii Septembrie este intr-adevar un inceput de sfarsit, dar si o perioada in care toti dintre noi, in vietile noastre scurte, am trecut, incepand in fiecare an ceva nou...da, aici ma refer la anii de scoala, la anii de facultate si la anii cand concediul se termina, poate, odata cu inceputul lunii Septembrie.
Zile insorite de vara tarzie, ori zile de toamna cruda, sunt zile cu specific aparte...zile pline de inceputuri, de povesti de dragoste, de clipe frumoase...de copii cu bucle blonde ce alearga prin curtile scolilor...de miros de struguri...de indragostiti...de primele adieri alea vantului rece si primele frunze care se intind pe pamant...Zile in care te trezesti dimineata, iar soarele iti lumineaza chipul, te ridici din pat, iti bei cafeaua si iti faci planurile pentru acea zi...dar seara, la culcare, te gandesti ca ai facut cu totul altceva, dar zambesti...zambesti strengareste, multumit, pentru ca ziua nu a fost pierduta.
Pentru mine, Septembrie, este o luna plina de amintiri...o luna incarcata cu sentimente...o luna in care, mereu, am avut curajul sa o iau de la capat...sa pasesc cu dreptul si sa imi fac curaj pentru ce voi fi avut de infruntat...o luna in care m-am indragostit ca un nebun sau o luna in care am iubit nebuneste...o luna care m-a purtat pe culmile fericirii dar si in teribile momente de cumpana si stres.
Astazi, inceput de zi, inceput de luna...ma adun, si imi fac curajul pentru ce voi avea de infruntat...de astazi am si "dorinta si ambitia" asa cum spuneam unei persoane dragi mie...pentru care am numai cuvinte de lauda si respect...pe care sunt nerabdator sa o vad si sa o strang in brate.
Nu las aceasta astenie de toamna sa ma deruteze, ci sunt hotarat sa trec peste orice sa ma vad acolo unde imi e atat de bine cand inchid ochii si visez...Vreau sa fiu mandru de mine...vreau sa fie si altii mandri de mine...vreau sa nu mai plec capul in fata celor care au o viata a lor...vreau sa nu mai tac din gura,ne stiind despre ce e vorba, atunci cand unii vorbesc...vreau! Si stiu ca pot mai mult!
Vreau sa ma indragostesc incetul cu incetul...vreau sa ajung sa iubesc din nou asa cum numai eu stiu...vreau sa nu se mai consume totul atat de repede...Vreau ca acest Septembrie sa fie si el special...sa fie, poate, cel mai special. Vreau doar sa o gasesc pe EA...careia sa ii spun "pregateste-ti culorile...peretii mei sunt goi..."
Astazi se fac doua luni de cand o persoana foarte draga mie...nu mai este...O persoana de care ma leaga multe amintiri in Septembrie, alaturi de care culegeam fructe si stateam seara in curte la povesti...Am iubito si o voi iubi in continuare pentru ca mereu am vazut la ea puterea de a merge mai departe, chiar daca e greu. Stiu ca de acolo de sus, are grija de mine...
Nu voi mai spune "wake me up when September ends"...tura aceasta voi trai la intensitate maxima zi de zi si clipa de clipa...vreau doar din nou linistea de-atunci cand toamna incepea...
Pune-ti tenesii in picioare, trage-ti blugii pe tine si hai...spre un nou inceput.
