Stau in pat, tolanit, cred ca e cel mai bun cuvant de a ma descrie, cu o scobitoare intre buze si cu o usturime a ochilor cauzata de excesul de Internet intr-o duminica gri, friguroasa, plicticoasa in care nu iti vine sa faci nimic.
Nu vrei sa faci nimic, dar acel nimic se transforma in lucruri pe care de obicei nu le faci, sau le faci foarte rar, tot in astfel de zile. Incepi prin a rasfoi toate paginile de internet pe care le frecventezi des, incepi cu o piesa veche si sfarsesti prin a ajunge sa asculti melodii vechi de ani de zile, pe care ai anumite amintiri. Povestesti fel si fel de intamplari, depeni amintiri, deschizi foldere cu poze de pe cd-uri pe care le credeai inexistente.
Nici macar nu ai bunul simt sa te ridici din pat si sa te uiti pe geam sa vezi cum e afara, dar noroc de prietenii mei virtuali care imi dau de veste in nestire ca a inceput din nou sa ninga. Ajungi sa ti se faca vechea observatie "Nu mai sta atat cu ochii in laptopul ala!", de unul din parintii care nu te tot intreaba ce anume ai de stai in casa. Esti indiferent la ce se intampla, iti faci un ceai, si te afunzi iar in asternuturi, cu aceeasi usturime de ochi si cu aceeasi stare.
Te gandesti la orice, la tot ce iti trece prin cap. De la amintiri din copilarie sau liceu, pana la buze fierbinti, sani moi si momente in care ti se spunea ca insemni totul pentru cineva. Si oscilezi de la o stare de euforie, in momentul in care gasesti o melodie sau o poza care te bine-dispune, pana la stari complexe sau urate, cauzate cam tot de aceleasi motive.
Cand vezi telefonul ca suna ti se ridica parul in cap, pentru ca nu vrei sa auzi pe nimeni cu invitatii, cu oferte, cu plangeri, si il tii pe silent, dar raspunzi de nevoie uneori. Oricum, daca stau bine sa ma gandesc, nu-mi pare atat de rau dupa o zi pierduta in felul acesta, pentru ca dupa atata plictiseala, stiu ca vine o saptamana plina.
Inchei aici. Sper ca nu v-am plictisit cu plictiseala mea, pentru ca eu m-am plictisit.
