Dar iata ca am reusit intr-un final. Pffff, mult a fost, putin mai este. Asa cum am fost intampinat la inceput "Wellcome to Hell!", asa s-a dovedit sa fie. Am nimerit dupa cum am mai spus, in cel mai prost an posibil, si la cel mai complicat si plin de probleme hotel. Nu am mai avut zi libera de acum o luna de zile si din cate aud, luna asta si prima saptamana din septembrie va continua in acelasi ritm. Banii de luna aceasta intarzie, aproximativ o saptamana si ceva din cate ne-au instiintat, pentru ca marea firma Atlantica Hotels & Resorts are "mici" probleme. Trec cu greu, incet, dar sigur peste fiecare problema, dar sunt doborat fizic si psihic. Cerintele sunt extrem de mari si de extenuante, si de la a nu face nimic, la a duce in spate un hotel de "5 stele"cazatoare, cu 700 de clienti in varf de sezon, in 10-11 ospatari, este destul de greu. Fara asa zisa pauza de jumatate de ora din programul de 8 ore jumatate, fara permisiunea de a merge la toaleta sau a bea apa in intervalul 18:15 - 21:00 , fara timp de a manca regulat si destul, fara off, fara posibilitatea de a-ti spune parerea sau a te face ascultat, fara a-i pasa nimanui de tine, trebuie sa merg inainte. Am avut nenumarate discutii cu Bogdan, si cu ceilalti colegi, sa facem ceva, sa ne unim si sa vorbim cu managerii legat de aceasta situatie, dar totul a ramas la stadiul de discutie, pentru ca nimeni nu are curaj si stim de altfel ca nici o masura nu va fi luata.
Trecand peste toate astea, lasand la oparte stand-by-ul fizic si psihic in care sunt de 3 saptamani si ceva, incerc sa adun in urmatoarele randuri, cateva ganduri si lucruri bune si pozitive ce mi-au mai pus cate un zambet pe fata in acest timp. Mi-am facut prieteni noi, din Grecia, Cehia, Suedia, Finlanda, Danemarca si bineinteles din draga mea tarisoara. Cu totii ne-am adunat in formatie, si iesim cat de des ne permite timpul si conditia fizica, pentru a mai uita de stresul si de problemele de la hotel. Nu conteaza ce job ai, nu conteaza tara de unde vii, culoarea pielii, religia sau limba vorbita, cu totii suntem prieteni. Am ajuns chiar sa fim indragiti pentru felul nostru de a trata situatiile critice dar si pentru celebrul mod de a petrece in stil romanesc. In tot acest timp, am reusit sa evadez o singura data, pentru cateva ore in Rodos, doar pentru ceva cumparaturi, am reusit sa ies in cateva nopti si sa beau cate un pahar si sa ma mai binedispun, am reusit sa invatam prietenii nostri limba dulce romaneasca, incepand bineinteles cu vulgaritatile, ca deh, sunt cele mai simplu de retinut si am reusit sa strang cativa prieteni aproape, de ziua mea, la un mini beach party, care zic eu, si-a atins scopul, de a evada din lumea managementului si serviciului hotelier.
Am trecut bineinteles si peste cateva perioade scurte de dor de casa, de prietena, de familie si de prieteni, dar am reusit sa nu ma blochez pe lucrul acesta, constientizand ca mi-as fi facut rau. Sunt mandru ca imi sunt alaturi mereu, cu totii, si ma sustine fiecare in felul lui, si promit ca nu-i voi dezamagi, nu voi renunta, ii voi rasplati si ma voi intoarce acasa cu fruntea sus!
In ceea ce priveste fiecare zi, ma mai linistesc si mai zambesc atunci cand vad cate un copil mic fugind prin hotel, fugind de stropii de apa aruncati de parinti, de copii care incearca sa te ajute, aducandu-ti farfurii sau pahare, de copii care au curajul de a se urca pe scena pentru a canta si a dansa. Ma bucur cand vad cate o familie fericita, fie ca a mea, fie de tineri proaspat intrati intr-o familie ori de cupluri de peste 70 de ani care se alinta, isi poarta de grija si iti multumesc la fiecare gest. Astazi, am vorbit cu familia de romani care e stabilita in Suedia, si sincer, am fost placut surprins ca am fost incurajat si ca mi-au impartasit si ei in mare, aceeasi parere despre Grecia si despre felul de a fi a grecilor.
Inchei aici pentru ca nu-mi mai permite timpul, dar nu inainte de a va spune ca, va multumesc pentru ca v-ati amintit de mine pe 12 august, si ca imi lipsiti...imi lipseste EA, imi lipsesc ai mei, imi lipsiti voi...dar mult a fost, putin mai este. Va salut, si ma inclin!
