Avand destul timp la dispozitie doar pentru mine in ultima vreme, am hotarat sa imi fac ordine putin in "varza" asta de ganduri si de idei, sa le aranjez pe toate cum sunt tricourile din dulap. Am ajuns la concluzia ca oricat ai depinde de o persoana, sau de altele, exista perioade in viata cand simti nevoia sa te detasezi, sa te pui inapoi pe roate.
Am momente cand ma plictisesc ingrozitor, si dupa cum oricine stie, plictiseala este un dusman destul de uracios, te face sa te gandesti la multe lucruri, la care de fapt nu te-ai gandi daca ai avea ocupatie. In acele momente ma gandesc la pasaje din trecut in care as vrea sa ma intorc. Unele momente as vrea sa le sterg, unele din ele as vrea sa le fi trait cu o intensitate mai mare, iar cele mai multe le-as trai din nou, la nesfarsit. Cu siguranta unul din ghinioanele omenirii este ca timpul nu poate fi dat inapoi, si de aceea recomandat ar fi sa traim fiecare clipa.
Sunt dimineti in care ma trezesc oarecum in ceata. Nu stiu daca sa ma bucur, sau sa fiu trist pentru ca pana acum nu am realizat aproape nimic ce ar putea fi luat in serioasa considerare. Dar in cele din urma aleg sa ma bucur. Aleg sa ma bucur pentru ca am vise, am speranta, am familie si prieteni care ma iubesc, am norocul sa am un acoperis deasupra capului si sa nu imi lipseasca prea multe lucruri. De ce as sta in fiecare zi, trist si posomorat, ca nu am facut aia, nu am spus acel lucru, sa ma mustrez, ca si cum totul ar fi pierdut. Nu! Si nu te las nici pe tine, nici pe tine sa ma descurajezi, ca ai tu gura mai mare, si ca esti rebel...dar fugi la mami cand n-ai bani in portofel.
Sunt tanar, stiu ca de acum ma asteapta lucruri mari, importante, complicate si grele. Nu traiesc in trecut, nu visez cu ochii deschisi la un viitor indepartat. Traiesc prezentul si stiu ca tot ce a trecut inapoi nu vine...de aia acum traiesc si ma simt bine, ca nu iau nimic cand mor cu mine! Cius!
