Doar ce m-am intors din Bucuresti, unde am avut un weekend plin de peripetii si de momente frumoase. Am inceput acest weekend putin cu stangul datorita unui mic incident cu masina, dar incet incet am revenit pe fagasul cel bun.
Am petrecut aproape 4 zile alaturi de doi din cei mai buni prieteni ai mei, alaturi de care am nenumarate amintiri...fostul meu coleg de facultate si de camera din primii ani de facultate, si buna mea prietena si colega de apartament din anul pe care tocmai l-am incheiat. Am depanat amintiri, am ras, am cantat impreuna, pe scurt a fost un weekend placut. Ultimul weekend in Bucuresti pentru urmatoarea jumatate de an.
Fiind nevoit, mi-am strans lucrurile din camera in care am petrecut ultimile 8 luni. Cu bune, cu rele, cu muzica la maxim, cu lacrimi, cu rasete, cu nopti fierbinti si tarzii si dimineti insorite...a fost frumos. Am reusit sa transform impreuna cu a mea colega, acel apartament intr-un camin, intr-un loc calduros si frumos pe care noi il numeam "acasa". Ii voi duce lipsa, dar cum lucrurile bune se duc pentru a face loc altora mai bune, astept linistit.
S-a mai scurs un an de scoala, de facultate. Al patrulea an in Bucuresti, capitala vietii. A fost poate cel mai activ, cel mai frumos, cel mai distractiv. Una peste alta sunt impacat cu mine pentru aceasta perioada.
M-am plimbat din nou prin parcul meu preferat, de suflet, in care am mers in atatea zile sa alerg, sa mananc inghetata, sa stau pe o banca linistit, sau sa sufar dupa vreo prezenta feminina. Inverzit, plin de viata si plin de copii ca intotdeauna, de aceasta data am avut ocazia sa-i parcurg aleile alaturi de o persoana draga. Si uite asa pot trece in continuare pe lista mea, chicoteli, rasete, povestiri, ciocolata, maini reci, priviri pe furis care au dus la ceva "exhaustiv" de placut si de...nici nu gasesc cuvantul potrivit...hmmm, energic, momente in care ai incontinuu un zambet tamp pe chip. Pentru cei care inteleg mai greu, e o EA...care m-a facut sa rad si nu doar sa zambesc intr-un moment in care eram putin trist. Am impartit o ciocolata si s-a deschis si mi-a povestit despre ea ca si cum ne-am fi cunoscut de o viata si m-a imbratisat la plecare ca si cum ar urma sa plec o viata.
Mi-am luat la revedere de la Bucuresti, orasul meu adoptiv, care ma tine in priza si ma face sa nu cedez. Cu un ochi plang iar cu unul rad, dar ne vedem in toamna amice! Salutari! Si o imbratisare calda fetei cu mainile reci.
