Sincer, ar fi trebuit sa fiu la facultate acum, rezolvand unele lucruri, dar uite ca nu sunt. Stau in fata laptopului, in bucatarie, incercand sa fac fata psihic tipetelor de copii nazbatiosi de afara si scriind aceste randuri.
Asta sunt eu! Am 22 de ani si 8luni, sunt student in anul 1 la master, am ramas putin in urma cu facultatea, nu am nici un ban, stau in chirie iar facturile ma omoara (pur si simplu dupa ce vad ca se afiseaza intretinerea intru in casa si beau un pahar de alcool), sunt oarecum departe de casa si de prietenii mei fara de care nu pot sta, sunt singur in ciuda sanselor si posibilitatilor, am cateva mici datorii dar care ma preseaza si de care sper sa scap pana la sfarsitul lunii. Dar ce pot sa fac? Imi asum aceste lucruri, si nu ma plang despre ele, ci le spun cu un sarcasm, un umor si o autoironie iesita din tipar. Si da, stiu ca nu sunt singurul in situatia asta, si da, din aceasta cauza nu vreau sa fac un mare taraboi, pentru ca asta e viata de tanar, de student, de provincial...o viata pe care o iubesc de aproape 4 ani incoace. Sunt recunoscator ca nu am alte probleme mai grave de natura sociala, fizica, de sanatate sau de familie, si mereu ma gandesc ca nu ma pot plange pentru ca sunt multi altii care o duc si mai rau, sau au dus-o si mai rau si au scos-o la capat pana la urma.
Asa cum spunea candva, de mult, un mare caracter, recunosc si eu la randu-mi ca sunt prost...dar, dar cand ma uit in juru-mi, prind curaj. Nu am mari vise, dorinte absurde, vicii nesanatoase, prieteni ciudati sau probleme de familie de care sa pot abuza. Nu gasesc nimic interesant in a ma lauda cu orice achizitie de la chiloti, sosete pana la telefoane si alte lucruri. Nu ma avant in relatii puerile pe care sa le declar nemuritoare timp de, eu stiu, doua saptamani. Si cel mai mult, nu imi bat joc de cei mai slabi de inger ca mine sau cu mai putin noroc in viata. Am defectele mele, de care nu sunt tocmai mandru, dar incerc sa tin drumul cel bun.
Asta sunt! Imi asum toate lucrurile. Stiu ca nu sunt in masura sa dau cele mai pompoase si mai filosofice sau poate nici cele mai prostesti sfaturi, dar, sustin cu tarie un singur lucru. O viata avem de trait! Si cu bune, si cu rele, asta este, trebuie asumata. Te plangi ca a trecut ziua pe langa tine...nu mai dormi dupa-amiaza! Te plangi ca mereu paharul e gol...mai toarna-ti o vodka, si poate asa devii mai optimist! Ti-a murit capra,ok...dar de ce sa moara si cea a vecinului fara motiv cand iti poti cumpara una mult mai buna, sa crape capra vecinului in patru de ciuda. Te plangi ca nu iti ajunga banii...aminteste-ti ca erau zile in care iti calculai pe calculatorul telefonului sa te poti incadra in ultimii bani...si uite ca ai supravietuit! Spune orice vrei, dar zambeste...au fost si zile mai urate!
