Salutari din Rhodos!
Dupa multe probleme, incercari esuate, stres si alergatura am reusit in final sa semnez un contract de munca pe o perioada de 6 luni, sa lucrez pentru un hotel din Rhodos-Grecia. In urma cu aproape o saptamana am pus piciorul intr-un autocare rapciugos care urma sa ma duca undeva departe. Un proverb romanesc spunea ca "Socoteala de acasa nu corespunde cu cea din targ" si uite asa a fost. Mari asteptari pentru o realitate care te pune imediat cu picioarele pe pamant. Dupa cum va spuneam de autocarul minune, am avut noroc de faptul ca l-am schimbat la Bucuresti, pentru ca in Focsani, au urcat vreo 10 veri de-ai lui 6 cai frumosh, care au inceput sa polueze fonic si olfactiv atmosfera. Cand am aflat ca voi schimba autocarul in Bucuresti, m-am rugat sa nu am "norocul" sa nimeresc in acelasi autocar cu indienii mei, pentru ca nu i-as fi putut suporta pana in Grecia. Am avut intr-adevar noroc, am schimbat autocarele si am pornit la drum.
Fiind prima mea iesire din tara, si da, nu va mirati, este prima, pentru ca mi-am propus cu cativa ani in urma, sa imi cunosc si sa imi vizitez tara ca sa pot spune ca vreau sa merg si in afara. Prima oprire, Bulgaria. Dupa cum am tot auzit de la cei "anti-nationalisti", acei oameni care arata cu degetul spre propria tara "Ce? La noi e varza! In afara e civilizatie, e smecher!", drept sa va spun ca nu este asa. Vecinii nostri bulgari, drept sa va spun, nu sunt cu nimic mai presus. Au si ei intr-adevar o tara frumoasa, dar cu nimic mai presus. Peisaje frumoase, case saracioase care se imbina cu arhitectura moderna, rable si masini de lux, etc. Capitolul la care suntem sub ei, sunt drumurile, si faptul ca sunt mai ambitiosi si mai patrioti decat noi. Asadar, nimic special in Bulgaria, nici un lucru care ar putea sa iti fure privirea si sa exclami "Oau!"
Cu pasi repezi si cu manele in autocar, am ajuns in Grecia. O tara despre care auzisem multe si marunte. Criza financiara, revolutie lucruri care contrasteaza cu peisajele si cu traditia de mii de ani. Aici ai ce vedea, pentru ca, norocul lor, au relicve la tot pasul. Turismul e in floare, si as putea spune ca turismul e inima care inca pulseasa venituri serioase in batrana Grecie. Sfarsitul calatoriei cu autocarul a luat sfarsit in Atena, in portul Pireu. Mizerie pe strazi ca la noi, doar ca la ei in loc de corcodusi sunt portocali sau lamai care cresc pe marginea bordurilor. Oameni de toate natiile, majoritatea de speta joasa, ca in fiecare port...marochini, cersetori, tigani, homosexuali, negustori, de toate. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca la o taraba se vindeau steaguri cu drapelul Greciei. Frumos mi-am spus, bravo! Sper ca si la noi voi gasi cate o taraba, chiar daca e vai mama ei, dar in statiunile turistice ar trebui sa fie.
In Pireu am stat ca un homeless o zi intreaga, de cand am ajuns, dis-de-dimineata, pana seara la 7 cand a plecat ferry boat-ul din port spre Rhodos. De pe ferry nu am ce sa povestesc, doar ca am facut aproape 12 ore, si nu am facut nimic decat sa radem si sa ne cunoastem intre noi, ma refer la mine si la ceilalti romani care mergeam spre diferite insule.
Odata ajunsi in Rhodos, agitatia a inceput. Inca odata socoteala de acasa nu a corespuns cu cea din targ, pentru ca nu a fost tocmai cum ni s-a spus de la firma, dar fiind baieti descurcareti, am reusit sa ajungem la hotel. Rhodosul, un oras tipic grecesc, plin de turisti, masini inchiriate, agitatie si caldura mare. Ochii imi fugeau peste tot din taxiul al carui sofer a incercat sa ne fie un fel de ghid, stangaci si cu o engleza stalcita...dar oricum, frumos din partea lui.
Dar gata, am ajuns la destinatie! Hotel Aegean Park, Kolymbia, Rhodos. Am fost intampinati de manager, care s-a dovedit a fi un om de treaba, care tine la staff-ul lui, ii incureajeaza si ii intelege. Am fost cazati, ne-a fost facut un instructaj scurt si am fost liberi. Timp de 3 zile am avut liber, sa umblam, sa cunoastem, sa mergem la plaja, si restul. Abia aici am luat contact cu grecii. Oameni duri la prima vedere, dar foarte politicosi, zambitori si saritori. Peste tot esti salutat, ti se raspunde la salut, ti se spune multumesc sau cu placere. Negustorii, vanzatorii sau patronii de terase si localuri iti zambesc, te poftesc inauntru si chiar unii din ei iti stiu si limba si te invita la ei. Unul din ei, vazandu-ne ca chicotim si ne uitam la portocalii din cutea terasei lui, a disparut pentru cateva minute, si s-a intors cu bratele pline de portocale proaspat culese de sub ochii nostri. Frumos, inca o bulina alba. Aici ce as mai putea sa spun, sunt preturile. Eu spun ca putin mari pentru nivelul de trai din Romania, dar relativ ok pentru ei, si foarte bune pentru turisti.
De 3 zile am inceput munca. Nu e nici usor si nici foarte greu. Ca intr-un hotel de 5 stele, cu pretentii, managerii vor intotdeauna ca totul sa fie struna, sa mearga totul repede iar clientii sa fie multumiti, sa le zambesti si sa stii sa te vinzi. Atmosfera din cadrul staff-ului e foarte ok...toata lumea comunica cu toata lumea, nimeni nu are nimic cu nimeni, toti isi urmaresc treburile, pentru ca vin la munca, isi castiga banii si pleaca acasa, atat! Cand e de munca se munceste...pe rupte, in viteza si in echipa. Cand e de gluma, se rade, se face misto, se fac schimburi de cuvinte si de expresii dintr-o limba in alta.
No, cam atat pana acum. Sper sa fie bine si in continuare, sa fac fata la efort si sa rezist stresului, dar spun ca am inceput cu dreptul. Ah, am uitat sa spun ca marea la ei, e fix ca in carti, la tv sau in vederi...minunata! Plajele sunt de vis iar muntii ce le inconjoara le fac si mai frumoase. Pot sa spun ca am avut ceva timp si pentru plaja si am apucat sa ma bronzez putin. Pana la toamna am timp!
Pana data viitoare "stay safe"! Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!
Sunt 3 lucruri in viata ce nu se pot intoarce:
