Las' ca pot si fara voi!

Un drum plicticos spre Bucuresti m-a facut sa ma gandesc la cateva lucruri pe care le dadusem uitarii de ceva timp, fara se le mai dau prea mare importanta, in ciuda faptului ca odata ma rodeau la culme si ma consumam mereu, acum vreau doar "sa inchei socotelile" daca as putea spune asa, dupa care sa-mi vad de ale mele.

Nu de mult, un prieten bun ma cataloga drept "o speranta, un potential si un spirit rar intalnit, dar care se lasa pe-o ureche si e pacar, trebuie sa fie mai ambitios". Intr-adevar, poate pana nu demult as fi fost putin ofensat de o afirmatie de gen, dar acum, cand am luat cateva suturi strasnice in fund, de am cazut, am hotarat sa ma ridic, sa ma sterg de praf si sa accept si critici, unele fiind constructive si spre binele meu la urma urmei. Revenind la afirmatia prietenului meu, da, asa este. Cel putin pana acum ceva timp m-am cam lasat pe-o ureche, am facut totul in ultimult minut si prefer sa schimb tactica.

Ma mananca o energie de cateva saptamani, o pofta e a face ceva cu viata mea, de a iesi din nimicnicia in care ma plafonez. Am ridicat jumatatea de cap din pamant si cealalta jumatate am adunat-o din nori si acum sunt pe pamant. Palma pe care am luat-o la prima admitere pentru master, situandu-ma printre primii sub lista m-a facut sa ma inraiesc si sa-mi doresc mai mult. Vreau sa fac ceva ce imi place in viata asta care e atat de scurta si pe care as pierde-o de pomana daca nu as face altceva decat sa ma plang. Mai am o admitere, spre care merg cu fruntea sus, mai increzator, iar daca nici aici nu va fi bine, voi incerca pana voi reusi.

Acum, in perioada de tranzitie prin care trec, o voi numi intr-un mod amuzant "perioada in care zbor din cuibul parintesc" mi-au fost aproape doar cei care intr-adevar ma astepta. Ok, recunosc, am tanjit si poate inca tanjesc dupa vorbele de duh ale bunicii, dupa unele vorbe ale tatei, dupa unii prieteni pe care i-am urcat prea repede pe acel piedestal destinat adevaratilor prieteni. Dar las' ca pot si fara voi.

Acum in tren ma gandeam la acele persoane pe care sigur si tu le ai in viata ta, acei amici sau prieteni care joaca la doua capete. Cand ai perioade si perioade, si vin la tine si iti spu sa faci, sa dregi, ca va fi bine, ca esti cel mai cel, ca nu stiu ce, ca nu stiu cine e prost si sa nu-l bagi in seama, iar in acelasi timp regasesti aceleasi vorbe la acel nu stiu cine, cu care tu nu vrei sa mai ai tangenta sau contact, pe care eviti. Si te simti tradat intr-o oarecare masura. Pentru ca i-ai rugat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat sa nu te tradeze, pentru ca ai sperat ca insemni ceva pentru ei, mai mult decat niste cunostinte facute prin tine, la urma urmei. Sa fiu mai concis cred ca ati dori acum. Ok, voi fi. Exemplu: ai un prieten/prietena, cu care vorbesti, te intelegi foarte bine, esti foarte apropiat, si mai ai un prieten/prietena cu care nu te mai intelegi, iar singura legatura dintre tine si cel cu care nu mai vrei sa ai contact este prietenul cel dintai...care, in ciuda unui respect ce ar fi trebuit sa il pastreze pentru tine si sa lase in punctul mort orice conversatie cu X, nu o face, si vin zile si zile in care descoperi ca cei doi au de fapt o prietenie care consta in afirmatii si declaratii siropoase de prietenie si de iubire. Ce faci? taci, inghiti, spui frumos...la inceput...dar de la un timp ti se rupe...si renunti la amandoi, si iti spui "Las' ca pot si fara voi!". Ah si sa nu uit ca, in acest amalgam includ, atat fetele cat si baietii pentru ca, si noi suntem uneori mai rai ca fetele la barfa.

Vreau sa mai impartasesc aici o mica-mare bucurie, acea de a reinventa o prietenie, lucru care pentru mine inseamna foarte mult. Ma bucur nespus de mult ca am consolidat o prietenie si am inlaturat toate lucrurile care nu ne faceau bine, si am pornit pe un nou drum, unul mai bun, cu mai multe zambete. Stiu ca am gresit si eu, si atunci cand gresesc in fata unor prieteni buni, merita sa plec capul, pentru ca nu rezolvam nimic daca nu stim sa lasam de la noi si sa acceptam unde nu avem dreptate.

Ca pentru final as vrea sa iau in considerare ultima tema de actualitat care ma cuprinde si pe mine. fac parte dintr-o generatie denigrata si facuta cu ou si cu otet, o generatie care cu greu reuseste sa ramana la suprafata, care tanjeste dupa locuri de munca, in ciuda vorbelor grele spuse, suntem doritori de munca, venim cu idei noi si vrem sa ne auda si pe noi cineva, dar sansele noastre sunt mici...aproape infime. Dar hai sa nu ne plafonam, hai sa tragem de noi si sa cautam sa facem ceva cu vietile noastre, sa lasam ceva de observat in urma noastra. Sa nu ne mai denigram tara din cauza sistemului si a conducatorilor nostri prea putin prieceputi pentru a ne oferi un viitor stralucit, hai sa ne luam noi cu mainile noastre ceea ce ne apartine si hai sa le spunem si lor "Las' ca putem si fara voi!"

Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

Je veux / Eu vreau

Face-ti va rog un singur click pe titlul postarii si ve-ti intra pe o super piesa, live...ZAZ - Je Veux

De mult nu am mai ascultat o melodie atat de reusita...o voce atat de speciala si diferita...si niste versuri atat de originale, pasionale, care ajung la inima oricui.

O ascult intr-una de cateva ore si de fiecare data mi se ridica parul pe maini :D...imi place la nebunie...e genul de piesa care iti da pofta de viata, te face sa canti, sa te ridici de pe scaun si sa dansezi prin casa...

Voi posta cateva versuri, care imi plac foarte mult, din aceasta melodie, doar ca traduse in romana...

"Eu vreau iubire, fericire, buna dispozitie
Nu aurul vostru imi aduce fericirea
Vreau sa mor cu mana pe inima.
Sa mergem impreuna sa-mi descoper libertatea
Asa ca uitati-va toate cliseele voastre,
Bine ati venit in realitatea mea!
Sunt satul de bunele si falsele voastre maniere, este prea mult pentru mine
Eu mananc cu mana, asta sunt eu
Vorbesc raspicat si sunt direct, scuzati-ma
Gata cu ipocrizia eu, m-am carat de aici
M-am saturat!
Orice ar fi nu va vreau, si asta-s eu!
Eu vreau iubire, fericire, buna dispozitie..."

Geniale versuri...exprima o rupere de realitatea comuna, de normal si banal...Genial!

Intelegere amiabila/ Feminism vs. Masculinitate

Port sau aud mereu discutii despre cum ar trebui sa te comporti cu o femeie...in societate, intre prieteni, in familie, pe strada sau in pat, si de ce trebuie sa ii oferi unei femei sa se simta in siguranta...sa se simta iubita...sa se simta femeie.

Multi spun ca pozitia sociala ar fi pe primul loc. Fie ca e referitor la tine, fie ca e referitor la ea, o familie instarita, imaginea in societate sau banii obtinuti conteaza cel mai mult. Sustin ideea ca o femeie trebuie oarecum intretinuta, dar nu in stilul in care se vor unele femei intretinute in ziua de astazi. Ganditi-va putin si comparati imaginea ce o are o femeie care traieste ca un parazit pe spatele barbatului, e tot timpul prin mall-uri, in cafenele, in cluburi, tot timpul spilcuita si aranjata, tot timpul cu tigara in varful degetelor si cu poseta ce scumpa sub brat...si imaginea ce o are o femeie de cariera, cu sau fara prea multa experienta,care se trezeste in fiecare dimineata si merge mandra la servici, castigand un ban cinstit intr-un mod demn de respect iar cand paseste intr-o incapere, are acea siguranta de sine. Ce parere aveti? Pe care a-ti alegeo? Primul model care ar fi 24/24 "Iubeeeeeee, stii...?" sau cea care nu vorbeste atat de mult incat sa iti doresti sa pleci cat mai repede de acasa, si care transforma acel "iubi" intr-un "iubitule", spus rar, dar la momentul potrivit, astfel incat sa te reindragostesti de ea de fiecare data cand o spune?

Conceptiile vechi, de a avea acel aer de "macho" s-a cam dus, iar femeile care sunt inca atrase de acest aspect, nu au multe lucruri interesante de spus. Siguranta, stabilitatea si carisma, sunt trasaturile care face orice femeie sa se simta femeie. Multe din femeile din ziua de azi, prefera un barbat sigur pe el, care stie ca nu este singur intr-o incapere, care stie sa faca un compliment, fie el cat de mic, dar sa vina din suflet si la momentul potrivit. Nu ezita sa te prostesti, sa faci glume pe seama ta, dar nu fa din lucrurile acestea o obisnuinta. Femeilor le place sa stie ca nu esti un infumurat, creaza-le un ambient placut, in care sa zambeasca permanent si sa se simta in siguranta, si te alegi cu o partenera, cine stie, poate de viata.

In pat nu fii egoist! Gandeste-te in primul rand la ea. Nu uita ca femeia este mult mai complicata decat tine, si are nevoie de mai multe lucruri sa se poata simti intradevar relaxata. Incearca sa fii cat mai sigur pe tine, dar nu fa un scop din a face totul perfect, deoarece de multe ori totul se poate transforma in dezastru. Atinge-o in cele mai diverse moduri si locuri, sopteste-i lucruri care stii ca o fac fericita si relaxata, si cel mai important, sedu-o si fa-o sa nu isi mai doreasca sa fie cu nimeni altul decat cu tine. Fa-o sa te doreasca mereu din ce in ce mai mult doar pe tine. Nu incerca sa pari cel mai feroce si mai viril mascul, fii linistit, increzator si poti avea rezultate excelente.

Ce folos daca le ai pe toate dar iti lipseste sarmul, carisma, siguranta de sine...acel ceva care te poate face irezistibil in fata oricarei femei. Nu trebuie sa ai nici patratele, nici conturi in banca, nici imobiliare, nici masini sau mai stiu eu ce alte bunuri sau accesorii. E de ajuns de cele mai multe ori sa fii curat la exterior, iar din interior sa emani o energie pozitiva si acel sentiment care ofera siguranta si placere unei femei, ca te are in preajma.

In fond, toti barbatii suntem la fel. Inalti, scunzi, grasi, slabi, bogati, saraci, si fiecare pornim cu sanse egale, fiecare avem sansa noastra. Toti barbatii pot fi romantici, increzatori, amuzanti, sensibili, dar depinde acum de ei daca stiu ca au aceste laturi, si daca stiu sa le puna in valoare, sa se foloseasca de ele. Depinde de fiecare daca stie sau nu sa isi scoata la lumina cele mai bune calitati, sau sa se ascunda in spatele unor "monumente"cu valoare materiala.

Ca toti barbatii sunt porci si ca toti se gandesc la sex? Intr-adevar, toti ne gandim la sex, pentru ca sa fim sinceri, si noi, si voi femeile, placerile trupesti sunt clasate printre primele lucruri importante pe aceasta lume, dar nu toti barbatii sunt porci, magari, sau nu stiu la ce va mai ganditi voi acum. Ca multe din voi sunteti deceptionate din cauza unora si asa vedeti toti barbatii, asta este problema voastra, dar sa stiti ca intr-un final, nu sunteti cu mult mai breze decat noi.

Nu cred ca ati vazut vreodata vreun barbat sa spuna "Imi bag picioarele, m-a lasat si asta cu ochii in soare si am suferit ca o proasta...ei lasa ca de acum voi fi si eu pe interes si voi face ce vreau din ei". Noi chiar daca suferim sau avem deceptii in dragoste, nu putem face decat sa dam inainte, la fel ca prima data, pentru ca doar prin a deschide in fata unei femei, o putem cuceri.

Inca un subiect pe care as vrea sa il punctez. Acei barbati care vor doar sex, intr-adevar poate sunt interesati doar de acest lucru, poate ei nu isi doresc relatie, sau familie, ce e rau in a avea parte doar de sex? La urma urmei isi vor gasi partenere care vor dori acelasi lucru, e ceva firesc. Valabil si pentru femei, daca schimbam locurile. Umbla acum ceva timp o mica descriere cum ca, o femeie care sta cu un barbat din interes, care ii toaca banii, nu munceste, si face sex cu acel barbat, poate fi considerata o curva, chiar daca sta cu acel barbat...in schimb, o femeie care face sex cu 1001 barbati, din pura placere, doar pentru ca ii place sexul, nu poate fi numita curva. Acum nu stiu cati imi veti da dreptate, dar prima are un tarif, in schimb ce a doua nu. Da de gandit, nu?

Aveti grija de ele, femeile...sunt intr-adevar o minunatie! Iar voi, aveti grija de noi, aveti rabdare si nu fi-ti increzute...ve-ti avea rezultate pe masura. Dar tineti cont de respect, de limite, de bun simt si de micile bucurii ale fiecarora. Ca voi fi criticat sau nu pentru aceasta postare, sincer, imi face placere, pentru ca stiu ca adevarul e undeva la mijloc, iar eu am scris aici o mica "intelegere amiabila"....o mica "mijlocire". Sunt Tipu' de la 10, pana data viitoare, ma inclin!

Septembrie...

Ma adun incetul cu incetul, si ma reconstruiesc asemeni unui zid...caramida cu caramida. Caramizile care au rezistat caderii vor fi puse inapoi, iar cele ce nu, le faram in bucatele, cat se poate de mici, ca vantul sa le poata duce departe.

Poate toata lumea vorbeste ca 1 Septembrie semnifica prima zi de toamna...semnifica sfarsitul verii, sfarsitul zilelor lungi si toride, pline se zambete si iubire...Ei bine inceputul lunii Septembrie este intr-adevar un inceput de sfarsit, dar si o perioada in care toti dintre noi, in vietile noastre scurte, am trecut, incepand in fiecare an ceva nou...da, aici ma refer la anii de scoala, la anii de facultate si la anii cand concediul se termina, poate, odata cu inceputul lunii Septembrie.

Zile insorite de vara tarzie, ori zile de toamna cruda, sunt zile cu specific aparte...zile pline de inceputuri, de povesti de dragoste, de clipe frumoase...de copii cu bucle blonde ce alearga prin curtile scolilor...de miros de struguri...de indragostiti...de primele adieri alea vantului rece si primele frunze care se intind pe pamant...Zile in care te trezesti dimineata, iar soarele iti lumineaza chipul, te ridici din pat, iti bei cafeaua si iti faci planurile pentru acea zi...dar seara, la culcare, te gandesti ca ai facut cu totul altceva, dar zambesti...zambesti strengareste, multumit, pentru ca ziua nu a fost pierduta.

Pentru mine, Septembrie, este o luna plina de amintiri...o luna incarcata cu sentimente...o luna in care, mereu, am avut curajul sa o iau de la capat...sa pasesc cu dreptul si sa imi fac curaj pentru ce voi fi avut de infruntat...o luna in care m-am indragostit ca un nebun sau o luna in care am iubit nebuneste...o luna care m-a purtat pe culmile fericirii dar si in teribile momente de cumpana si stres.

Astazi, inceput de zi, inceput de luna...ma adun, si imi fac curajul pentru ce voi avea de infruntat...de astazi am si "dorinta si ambitia" asa cum spuneam unei persoane dragi mie...pentru care am numai cuvinte de lauda si respect...pe care sunt nerabdator sa o vad si sa o strang in brate.

Nu las aceasta astenie de toamna sa ma deruteze, ci sunt hotarat sa trec peste orice sa ma vad acolo unde imi e atat de bine cand inchid ochii si visez...Vreau sa fiu mandru de mine...vreau sa fie si altii mandri de mine...vreau sa nu mai plec capul in fata celor care au o viata a lor...vreau sa nu mai tac din gura,ne stiind despre ce e vorba, atunci cand unii vorbesc...vreau! Si stiu ca pot mai mult!

Vreau sa ma indragostesc incetul cu incetul...vreau sa ajung sa iubesc din nou asa cum numai eu stiu...vreau sa nu se mai consume totul atat de repede...Vreau ca acest Septembrie sa fie si el special...sa fie, poate, cel mai special. Vreau doar sa o gasesc pe EA...careia sa ii spun "pregateste-ti culorile...peretii mei sunt goi..."

Astazi se fac doua luni de cand o persoana foarte draga mie...nu mai este...O persoana de care ma leaga multe amintiri in Septembrie, alaturi de care culegeam fructe si stateam seara in curte la povesti...Am iubito si o voi iubi in continuare pentru ca mereu am vazut la ea puterea de a merge mai departe, chiar daca e greu. Stiu ca de acolo de sus, are grija de mine...

Nu voi mai spune "wake me up when September ends"...tura aceasta voi trai la intensitate maxima zi de zi si clipa de clipa...vreau doar din nou linistea de-atunci cand toamna incepea...

Pune-ti tenesii in picioare, trage-ti blugii pe tine si hai...spre un nou inceput.

...gandurile unei dimineti tarzii de August

Iesind din apartamentul lui, trantind usa, izbucni in plans. Dupa cum se terminase totul, parea hotarata ca a fost ultima data cand avea de gand sa dea ochii cu el. In sfarsit parea ca isi face curaj sa il dea uitarii, dupa 3 ani de zile in care, dupa spusele ei, el ii fusese centrul Universului. A trebuit sa-l faca sa sufere intr-un final, ca ea sa poata trece mai departe...si era constienta ca nu a procedat corect, si plangea in hohote, stiind ca nu mai e nimeni ca el, si ca de acum va trebui sa uite lucrul acesta.

El ramasese inca pe scaunul de la birou...se invartea intr-un semicerc, cu un obraz in palma, si cu ochii in gol. Era nervos dar inca nu se putea manifesta...avea ceva care il facea sa aibe retineri...era ceva care il facea sa fie amortit...fusese transformat in prada. El care fusese o viata intreaga un pradator, acum, ea, l-a sedus cu sanii ei rotunzi si fierbinti, cu buzele sale carnoase, cu fundul ei bombat...cu picioarele ei lungi si cu tenul sau fin si parfumat discret...S-a ridicat de pe scaun, dupa cateva minute, trecand prin camerele luminoase ale apartamentului sau, ca un uragan. Nu-si gasea tigarile...pe care le vedea singurul aliat in acest moment. Era, parca turmentat...ii tremurau mainile si tragea cu sete dintr-o tigara, stand pe balcon si privind fara sa vrea spre patul in care i-a simtit parfumul, pielea fina si sanii fierbinti pentru prima data...si dandu-si seama la ce se gandea de fapt, intoarce spatele spre intrarea in camera, izbind cu pumnul in balustrada balconului.

Ea, incerca cu greu sa isi stapaneasca lacrimile care ii apareau destul de des in coltul ochilor. Renuntase intr-un final la el...la viata fericita pe care ar fi putut sa o aiba impreuna, acum cand el ii propusese sa se mute impreuna, sa dea totul uitarii si sa o ia de la inceput...sa scrie impreuna pagini noi, in cartea lor. Nu era ca de obicei, ravasita si debusolata, pentru ca acum aparuse deja de ceva timp un alt barbat in viata ei, care parea ca-i va asigura confortul si fericirea, sau cel putin asa o asigurase. Parea sa fie linistita de lucrurile acestea, parea sa vada in el o scapare si un nou inceput...desi, ar fi preferat ca ranile sangerii ale remuscarilor, sa fie facute de lanturi grele. Un lucru ii era clar...trebuia sa-l dea uitarii si sa nu aiba o viata plina de comparatii si sentimente de nepotrivire.

El nu contenea cu starea de agitatie si cu nervii. Era asemeni unui leu prins si inchis intr-o cusca, ce privea cum este dus departe de familia pentru care el si-ar fi dat si ultima suflare. Il apasau sentimente de ura, de razbunare...ii venea sa se urce pe pereti, de nervi, si...de durere. Tot ce avea acum in minte erau flash-uri cu momentele perfecte si cu noptile de dragoste...si ura...Acum o ura la sigur. Acum avea de gand sa dea cu piciorul la tot ce a fost, avea de gand sa uite de orgoliu, stia sigur ca gura lumii nu il va putea face sa renunte...acum, pentru intaia oara, a avut intr-adevar nevoie de ea. Si acum se pare ca dragostea ce ia purtato lui, atata vreme, nu s-a dovedit a fi decat o amintire prea vie si un sentiment slab...minciuni.

Se pare ca sunt momente in care "niciodata" este prea tarziu...Se pare ca sunt momente in care iti trebuie mult timp sa te pregatesti in a face un pas, pentru a nu-i face pe cei de langa tine sa sufere. Se pare ca iubirea unora, este o mare confuzie. Se pare ca unii nu stiu ce inseamna sacrificiu. Se pare ca unii nu stiu sa valorifice o sansa, atunci cand intr-adevar au ocazia.

Vis, scenariu de film sau realitate? Nici eu nu stiu prea bine ce ar putea fi. Tot ce stiu e ca, randurile acestea sunt singurele lucruri pe care le aveam in cap cand m-am trezit, in urma cu o ora jumatate. Va las sa decideti singuri ce s-ar potrivi mai bine acestor randuri. Salut!

...motive

Stii, ma tot gandeam in ultima vreme ca am un dor...iar din cate am vazut, nu sunt singurul...ma bucur si nu prea, pentru ca e placut sa stii ca mai sunt oameni ca tine, dar e neplacut sa duci dorul a rosti poate cele mai importante doua cuvinte de nedespartit din limba noastra...te iubesc!

Ei bine, da, imi este dor sa spun "te iubesc!"...de ce mi-ar fi rusine sa recunosc? Din cauza celor care m-ar clasifica simplu in categoria celor singuri, care nu au pe nimeni, sau mai stiu eu? Ah, nu, nicidecum!

Ma pierdusem pe ganduri acum cateva minute, si ma gandeam la cateva motive pentru care imi e dor sa spun "te iubesc!" si pentru care merita sa spun "te iubesc!"...sau pentru care am spus "te iubesc!"...las totul in prisma imaginatie voastre

...pentru ca dimineata cand deschid ochii te vad pe tine, privindu-ma, fara respiratie...atat pot face decat sa-ti spun "buna dimineata, te iubesc!"

...pentru ca am avut momente in care te privesc si atat imi ramane de spus...te iubesc!

...pentru ca atunci cand sunt cel mai uracios si cel mai antipatic, ma asculti, ma privesti, ma mangai si ma intelegi, iti spun...te iubesc!

...pentru ca o spun foarte greu, iar dupa destul de rar, dar atunci cand o spun, o spun cu toata inima si cu toata fiinta...

...pentru ca am adunat in mine energie si afectiune, sentimente si trairi care merita impartasite cu cineva...caruia probabil ii voi spune "te iubesc pentru ca m-ai ascultat!"

...pentru ca ma surprinzi, nu ma toci la cap si nu ma privezi de micile mele bucurii...te iubesc!

...pentru ca ma admiri, ma respecti si pentru ca imi spui ca nu mai este altul ca mine...te iubesc!

...pentru ca ma trezesti in miez de noapte sa facem dragoste si imi soptesti pe urma...te iubesc!

...pentru ca imi esti aproape si ma suporti...te iubesc!

...pentru ca ai merge cu mine oricand si la orice ora...te iubesc!

...de fapt, te-as iubi...

...mi-e dor sa iubesc...sa iubesc sa fiu iubit...sa iubesc iubind....sa fiu iubit pentru ca iubesc sau pentru felul in care iubesc...mi-e dor sa spun "te iubesc!"...dar, nu ma grabesc!

Apusul verii / Tratat cu mine

Constientizez incet incet ca a trecut si vara aceasta...intr-o saptamana si ceva, incepe toamna, vine luna septembrie, si stiu ca voi fi din nou setat si voi asculta in fiecare dimineata aceeasi melodie...wake me up when september ends...si parca ma incearca sentimentul acela de septembrie, pe care il am in fiecare an din clasa a 12a...multe lucruri frumoase mi s-au intamplat in aceasta luna in care se imbina doua anotimpuri...trairi diferite si inceputuri de drum

Inca nu trag linie, pentru ca mai sper inca la cateva zile insorite de vacanta, dar daca privesc inapoi, nu sunt prea incantat de aceasta vara...Am inceput cu dreptul, apoi am mers cum merge o moneda internationala pe un grafic din salile imense ale brokerilor...am urcat si am coborat...am fost la pamant dar am fost si in culmea fericiri...Hmm, tocmai s-a terminat melodia de la Green Day, si parca mi-a schimbat dispozitia de a scrie...

22 de ani...frumoasa varsta, frumos numar...si daca s-ar putea sa se repete toate lucrurile bune si frumoase de doua ori, asa cum se repeta cifra 2, ar insemna sa fie un an superb. Parca incep sa ma simt putin diferit, parca ma simt altfel, parca varsta asta de 22, vrea sa scoata de la mine de 2 x mai mult de cat am fost in stare pana acum. Foarte bine, imi spun, pentru ca este timpul, iar ambitia, care se pierduse pe drum acum ceva timp, a revenit.

De azi fac un pact cu mine insumi, prin care pun la punct cateva rafuieli de care nu am fost tocmai mandru...Mi-am facut o lista pe care o voi vedea in fata ochilor de acum inainte, seara la culcare si dimineata cand voi pasi din pat. Mi-am propus sa-mi fructific potentialul la maxim, iar pentru inceput, indepartez tot ce ma tine in loc...vicii care ce-i drept sunt placute, dar...parca imi este dor de mine....lipsa de activitate fizica, sau psihica, deoarece simt ca intr-un repaos total si nu-mi place...amoruri inutile...nu mai sunt baiat finut, si nu-mi mai fac inima precum covorul rosu de la Oscar, in fata oricarei fete...ambitie si cat mai multe teluri care trebuiesc atinse, ma asteapta, si ma fac sa trag de mine, pentru ca imi plac locurile in care ma vad atunci cand inchid ochii...

In weekend am profitat pentru ultima data de vicii, iar saptamana asta mi-o rezerv pentru incheiera tuturor "socotelilor" cu mine, cu tine, cu ei, cu voi si cu orice altceva care m-ar putea distrage.

Si voi, cei care o sa cititi si postare asta, destinata mie, acelui Alexandru Mocanu pe care il stiu prea bine, sa luati aminte ca o schimbare, mai ales in bine, merita eforturi si chiar sacrificii. Vreau sa stiti ca nu vorbesc despre lucruri marete si nu vreau lucruri marete ci doar...lucruri simple sunt de-ajuns...nu-mi doresc nimic in plus, dar vreau si maine, acelasi cer senin.

Alex, tu, adica eu :)), e inceputul care va avea ca imn piesa "Tot mai sus", asa ca nu ma dezamagi, pe mine si pe cei din jurul nostru...fa-ne mandri!