Poveste in rime...cu final, sau fara?

 

Mi s-a intamplat sa cunosc o femeie de ceva timp, dar dupa o vreme sa o VAD! Am iubit-o, stii ce zic? Inc-o iubesc, nu pot sa te-amagesc! Am ras si am dansato doar in sosete! Bam Bam! Asa si ce daca am stat la coada pentru fericire? Acum imi spui ca nu ma mai cunosti, ca tot ce-a fost s-a dus si-acuma suntem niste fosti, doi prosti? Ma cunosti de undeva, ai in minte vocea mea! Dar cum orice poveste prea frumoasa, are un final prea urat, uite ca mi-a venit momentul, cand s-a dat jos pansamentul, stii ce zic? Dar orice s-ar intampla, ramai in mintea mea, acolo undeva, tine minte ca ai fost in dreapta mea!

   Am fost si Eminem si Eminescu, am ras, am plans, dar am prieteni care, mereu ma cred in stare, ca pot sa merg  inainte, sa fiu tare. Am unul care-mi spune "Da-ti doua palme si nu mai fura curent!", mi-e drag de el, dar e cam impertinent! Unul mi-a spus "Daca va fi, va fi" si sunt de-acord cu el sa stii! Una din fete m-a vegheat si m-a incurajat, sa pot sa strang din dinti atunci cand am luptat! Iar celelalte care imi sunt dragi, m-au sfatuit sa nu ma lepad de nadragi, ca sunt probabil alte zile, care vor fi mult mai senine! Doi frati de-ai mei mi-au spus sa fac ce simt, si am facut, nu-mi pare rau, nu mint! Si cum e piesa noastra de la Revelion, Cenusareasa cea cu papion, cum spune piesa cu mult patos si cu foc "Te-am iubit sa moara mama n-am avut noroc!"

   Si uite-acum cand eram prins in transa, doar ce-am aflat ca nu am nici o sansa! Dar ma tin bine, nu regret nimic, daca va fi sa fie, tot va fii, tu stii cum zic? Si nu zic nu, si nu ma dau cocos, fiindca orice cocos ajunge-ntr-un final in bors! M-am potolit si-acuma stau pe bara, pe Soare il astept s-apara! Poate mai sper putin, nu mint si nu vreau sa va minciunesc, dar cu jumatate de masura nu-mi place sa traiesc!

   Dac-as putea le-as retrai pe toate inc-odata, dar stii tu vorba rotii cea patrata!?Acum te las, va las, va multumesc...vreau sa va fac sa radeti, sa nu va plictisesc...iar pentru tine P.S. ... "Sunt bine, multumesc!"

De 3X barbat

Sa vorbim despre barbati! Despre ce fac barbatii, cum fac, cand fac, cu cine fac. Despre barbatii cu suflet de copil, barbatii gentleman, barbatii porci si barbatii fara limite.

Un subiect tabu pentru multi, dar omniprezent in vietile tuturor mai mult sau mai putin la suprafata, chiar daca este vorbit intre barbati sau fie ca vorbesc femeile in grupuri mici de cate doua/trei sau "haite" de cate 10/20, ceea ce fac barbatii in raport cu femeile de care sunt atrasi ori in raport cu realitatea ce ii inconjoara ramane un subiect deschis cu o arie destul de larg interpretabila.

Cand poti sa spui ca nu mai esti un pustan, un baiat sau baiatul mamei si te poti, sau te pot numi altii barbat? Teoriile sunt impartite in extrem de multe posibilitati. Unii spun ca devii barbat dupa ce iubesti o femeie in toate modurile posibile. Unii spun ca devii barbat dupa ce iti iei viata in maini si pleci de acasa. Unii spun ca devii barbat dupa ce iti gasesti o slujba si te intretii. Altii spun ca devii barbat atunci cand ai fost calcat in picioare si te-ai ridicat si scuturat de fiecare data. Altii ar spune ca devii barbat dupa o anumita varsta, in speta dupa 30 de ani.

Eu as spune ca simti ca esti barbat atunci cand ai trecut cate putin prin fiecare experienta de mai sus, atunci cand stii sa lupti, stii sa cedezi, stii sa iubesti si sstii sa respecti, stii sa recunosti cand esti slab sau cand esti puternic si ori de cate ori esti provocat iti pastrezi calmul fara sa fluturi avutii, conexiuni sau amenintari.

Esti barbat atunci cand stii ca altii depind de tine, ca isi pun increderea in tine si cu orice pret vei face in asa fel incat sa nu dezamagesti. Esti barbat atunci cand iti intretii familia, iar femeia careia i-ai jurat iubire este singura pe care o vezi in fata ochilor. Esti barbat atunci cand toti iti spun sa o lasi balta dar tu te incapatanezi sa lupti. Esti barbat cand nu trebuie sa iesi in haita sa poti arata asta. Esti barbat cand taci si inghiti cand stii prea bine ca totul s-ar rezolva mai usor daca ai imparti cativa pumni. Esti barbat cand esti fidel si stii sa refuzi orice femeie care ti se pune pe tava.

Barbatii adevarati, de alta data, luptau pentru tara, pentru idealuri, pentru nevestele si copiii lor, intorcandu-se acasa impacati cu faptul ca sunt inca vii si si-au facut datoria, neasteptand nici cea mai mica gratiere. Ei sunt de fapt adevaratii barbati! Dar vremurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat pentru ca barbatii s-au schimbat.

Un barbat adevarat stie si anticipeaza totul cu mult timp inainte. E mereu pregatit atat pentru el cat si pentru cei apropiati care se bazeaza pe el. Are mereu o vorba buna de spus, nu vorbeste decat daca stie despre ce este vorba, nu critica, nu judeca pe nimeni decat atunci cand nu are de ales, e de partea dreptatii si stie sa isi recunoasca greselile.

Un barbat adevarat isi venereaza femeia iubita si e in stare sa urce munti doar pentru a-i culege ei o floare. Stie sa o surprinda si sa ii tina mereu treaz interesul, stie sa o asculte si sa ii vorbeasca, stie sa faca dragoste cu ea si ii stie fiecare particica din corp si le iubeste in egala masura. Ii accepta defectele, parintii, prietenii, trecutul si o incurajeaza in legatura cu viitorul. Ii spune cat de des poate ca e frumoasa, o face sa se simta frumoasa si se simte frumos si iubit alaturi de ea. Nu ii este rusine sa isi recunoasca defectele in fata ei, sa ii povesteasca intamplari rusinoase, sa isi deschida paginile lasand-o sa-l citeasca iar unde paginile raman goale, ii lasa ei posibilitatea sa le umple. Stie cand sa o faca sa rada si cand sa se faca de ras in fata ei stiind ca o va face sa zambeasca. Stie cand trebuie sa fie autoritar si sa ia decizii, dar in aceeasi masura stie sa ii lase si ei responsabilitati. O va face mereu sa se simta in largul ei, feminina si trebuincioasa. Ii va arata mereu ca nu are nimic de ascuns si ca fara ea nimic nu ar mai fi la fel. Va sti ce inseamna iubirea, va sti sa ii poarte iubire, sa ii ofere iubire, va sti sa ii primeasca iubirea dar in acelasi timp va sti sa se retrafa atunci cand iubirea lor s-a stins. Nu isi va spala rufele in public si isi va pastra o farama de orgoliu, ca doar e barbat...dar asta, doar dupa ce va sti ca a luptat cu toate fortele.

Un barbat adevarat stie ca sunt si alti barbati mai buni decat el, dar nu copiaza pe nimeni pentru ca si-a facut propria carare pe care vrea sa lase cateva urme. Stie sa se lase moale cand se fac glume pe seama lui pentru ca are simtul umorului dezvoltat si stie de gluma, incat foloseste autoironia ca pe o arma, stiind ca il face sarmant si inofensiv, lasandu-i pe ceilalti sa se apropie de el.

Un barbat adevarat va avea cel putin un costum in garderoba lui si va sti ca nu totul se face in blugi si in tricou asa cum era in adolescenta. Va avea pantofii curati si lustruiti in acelasi loc cu tenesii vechi si ponositi cu care a cutreierat atatea locuri. Va avea un parfum care il reprezinta, va avea mereu lenjerie curata si va sti cand sa poarte sosete negre si cand pe cele albe. Va pastra puloverul de la bunica si geaca de piele imprimata cu parfumurile pe care le-a intalnit de-a lungul anilor, in acelasi dulap in care va avea paltonul si esarfele.

Un barbat adevarat va sti ca igiena e importanta, ca exercitiile fizice sunt cruciale, nu clemfane cand mananca, nu soarbe din ciorba, va fi citit destule carti, va sti cat, cum si cu cine sa bea, va sti sa isi dea ceasul jos in momentele in care ar vrea ca timpul sa nu mai treaca, va sti sa accepte critici si nu isi va lua nasul la purtare cand primeste laude, va sti intotdeauna de unde a plecat si cine i-a fost aproape.

Eu, mai am de invatat! Cand am plecat intaia oara de acasa pe termen indelungat, aveam doar o geaca de piele si stiam putina bataie...ca doar mai luasem :) Dar cu ajutorul educatiei primite acasa, pentru faptul ca am avut mereu ochii cat cepele, pentru ca m-am fript si cu ciorba si cu iaurt, am invatat. Am fost impotriva curentului, am mers pe contrasens fata de turma si am gandit inafara cutiei...si tot mai am de invatat! Tu?

Lumea e satula de baietei! Fii barbat!

2014 si cu mine

M-am tot gandit si m-am hotarat sa astern aici cele mai importante dorinte si ambitii pentru anul care vine. Nu le pot spune planuri pentru ca nu pot, pentru ca ori nu vor iesi, ori mai stiu eu ce se va intampla. Asa ca le vor spune dorinte si ambitii, si le voi scrie aici sa le am tot timpul sub nas.

Asadar 2014 si cu mine vom face tot posibilul sa reusesc urmatoarele:

1. Sa fiu mai ambitios
2. Sa-mi incep o cariera serioasa
3. Sa citesc mai mult
4. Sa dau burta jos
5. Sa zambesc mai mult
6. Sa fiu mai bun

7. Sa iubesc mai mult
8. Sa-mi fac familia si prietenii fericiti
9. Sa daruiesc mai mult
10. Sa gasesc o EA si sa nu-i mai dau drumul...

P.S. Ordinea nu trebuie respectata.

Sper ca fiecare din voi sa va faceti o lista, sa stiti ce vreti, sa va incarcati cu ambitie si la finalul anului sa trageti linie si sa fie totul asa cum vreti!

Va pup si ne revedem la anul!

Daruieste un zambet...zambeste!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand intru in luna Decembrie, incep incet incet sa ma las coplesit de starea specifica acestei perioade din an, poate ca cea mai frumoasa si mai incarcata luna din an. Sper sa nu pic in melancolii prea adanc sau sa deviez de la subiect, pentru ca as vrea sa impartasesc starea pe care o am cu cat mai multi. Aseara vorbeam cu doi prieteni dragi si depanam amintiri din copilarie, asa cum erau sarbatorile odata, cu datini de Craciun si Anul Nou, si va spun sincer, mi se facuse pielea de gaina...

Imi este frica de faptul ca in urmatorii 10-20 de ani, nu va mai ramane mult din atmosfera sarbatorilor de iarna. Totul a inceput sa fie o imagine, o afacere profitabila, o luna a cadourilor si un Craciun care inca mai atarna cu un fir de ata de imaginea trecutului. Intrebarea mea ar fi urmatoarea: de ce e speciala aceasta luna pentru voi si de ce anume ar fi nevoie pentru un Craciun perfect? De fapt sunt doua intrebari, dar pentru ca sunt inglobate de acelasi tematica, am spus ca e doar una.

Pot sa raspund eu primul? Pot? Pot? De ce e luna Decembrie una speciala pentru mine? Pentru ca...sentimente, familie si miros de brad! Inca de pe 1 Decembrie mereu am inceput luna intr-un stil festiv, celebrand inca de mic Ziua Nationala a Romaniei, cu emotie si o stare implentata de la tatal meu. De pe 1 pana pe 6 nu e nici macar o saptamana si uite ca soseste primul Mos. Pentru mine, a ramas acelasi mister si aceeasi stare pe care o aveam si acum multi ani. Doar amintirile care navalesc, povestile din copilarie si o rememorare a jucariilor pe care le primeam an de an, imi ofera starea necesara pentru a ma bucura de aceasta zi, chiar daca in ghete am gasit, sau nu, o ciocolata sau o nuielusa. De ce ati facut dintr-o zi de sarbatoare incarcata cu amintiri si cu miros de portocale, o competitie? De ce unii din voi, cu vesnica "scarba" de tot ce e romanesc, numesc si aceasta sarbatoare una "trecuta" ? De ce nu poti sa-ti imbraci macar pentru o zi, haina si gandirea de copil, si sa te bucuri de atmosfera? Crezi ca acum 10-15-20 de ani ne pozam cadourile si ghetele, dupa care le urcam rapid pe net? Eu unul imi amintesc doar ca ma bucuram dimineata de ceea ce gaseam in ghete, dupa care ieseam la joaca, impartaseam cu prieteniii ceea ce am primit fiecare, faceam schimb de jucarii si zburdam o zi intreaga!

Dar voi trece mai departe, la partea mea preferata din an, si anume Craciunul. De pe data de 24 si pana pe data de 27 se instaleaza in casa si in sufletul meu o stare pe care nu o pot exprima in cuvinte. Tot ce pot sa spun e ca neschimbata de 24 de ani! E aceeasi stare! Cum si de ce? Cum am pastrat spiritul Craciunului viu? Cu grija, cu dragoste, cu atentie, cu pasiune, cu daruire si plin de speranta! Daca in copilarie saream in sus de bucrie caci "peste o saptamana vine Mosu'" pot sa spun ca si acum am aceesi stare de bucurie, dar nu pentru ca vine Mosu', ci pentru ca merg eu acasa...pentru ca imi strang familia cat mai aproape de mine...pentru ca incerc sa-mi imbunez prietenii si sa le transmit din starea mea...pentru ca a darui ma face mult mai fericit decat atunci cand primesc...pentru ca atunci cand vad oameni care pastreaza traditiile devin si mai fericit...pentru ca iubesc sa vad copiii imbujorati care vin din usa in usa sa colinde(da, mai sunt astfel de copii)...pentru ca acum pot darui din putinul meu si altora...pentru starea pe care mi-o ofera camera mea decorata din care se aud incet colinde...pentru momentele cand ma opresc in loc sa admir luminitele si orasul imbracat in haine de iarna in timp ce fulgii se aseaza pe nasul meu rosu si inghetat. Si as putea sa continui cu motive pentru care abia astept Craciunul, dar nu as vrea...nu as vrea pentru ca din unele motive ma intristez, pentru ca sunt persoane pe care le-am iubit si acum nu mai sunt printre noi si pentru ca in continuare, sunt romani care denigreaza aceste sarbatori, si tot ce se aude din gura lor este "Romania tara de c***!" si "E mai bine afara" sau "Politicienii au furat tot!". De ce unii nu respecta traditiile? Cu bradul facut de pe 1 Decembrie nu il grabesti pe Mos si nu cred ca iti asterni in casa atmosfera de sarbatoare! Puteti sa imi spuneti ca sunt expirat, dar dragilor, bradul se face in Ajun, pentru ca asa e traditia...asta e tot farmecul...

Nu vrei sa lasi totul macar pentru o saptamana, sau doua, acum in luna aceasta a lui Decemvre si sa te bucuri de atmosfera, de mirosul de brad si de cozonac, asa cum o faceai cand erai copil? Hai sa nu mai facem dintr-o sarbatoare sfanta, si cu o imensa incarcatura emotionala, ceva mult prea banal, trecut, comercial sau competitiv. Incearca sa iti imbraci pentru cateva clipe haina de copil, si ramai putin pe ganduri. Incearca sa daruiesti, si prin a darui, nu ma refer la lucruri materiale, ci la lucruri cu valoare sentimentala, la stari sufletesti, la trairi, la zambete, la imbratisari, la saruturi, la dragoste si la voie buna! Stiu ca poti!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu de Craciun merg acasa! Pentru ca acolo e cel mai bine! Pentru ca acolo am tot ce imi doresc! Pentru ca acolo sunt iubit! Pentru ca acolo sunt fericit! Pentru ca astept ca un copil sa ma las purtat de aceasta sarbatoare si sa traiesc fiecare clipa! De Craciun, mergi acolo unde te simti iubit, fericit si implinit!

Sa fim cuminti, Mosu' ne priveste pe toti din coltul ferestrelor!

Daca barbatii sunt porci, femeile ce sunt?

Citisem acum cateva zile un post al lui Cabral, in care vorbea despre asteptarile prea mari ale barbatilor de la femeile pe care si le aleg total nepotrivit pentru caracterul si felor lor de a fi. Cum ca, daca ai vrea sa nu fii dezamagit de o femeie, ar trebui sa o cauti in aria ta de acoperire si de potential, si sa nu iti dai cu parerea sau cu presupusul atunci cand nu iti ies pasentele, asa cum spune si vulpea despre struguri ca sunt acri, atunci cand nu ajunge la ei. Sunt total de acord!

Dar ce se intampla cu femeile care s-ar putea incadra in acelasi tipar? Sunt ele mai de neglijat decat barbatii? Sunt ele mai demne de compasiune si de confesiune decat barbatii? Ba din contra! Din ce in ce mai des aud atat in media cat si in viata de zi cu zi, doamne sau domnisoare singure, care pun aceasta povara pe seama neispravitilor, porcilor si nesimtitilor reprezentanti ai sexului tare.

Marcela spre exemplu(un nume la intamplare, sa ma ierte purtatoarele acestui nume, se poate inlocui cu oricare altul_ este foarte revoltata pentru ca "toti barbatii sunt niste porci, vor doar sex, schimba femeile ca pe sosete si nu poti avea incredere in nici unul". Marcela in schimb, are un anumit tipar de barbat, si anume unul cu bani, cu afacere, cu BeEmVeu', ravnit de toate femeile, cunoscut de toata lumea. Unde mai pui ca e frumos din cale-afara si destept, putand avea in orice moment, orice femeie, pe merit. Ii place Marcela pentru ca e botoxata, bronzata, tunata, fashionata si tot ce se poate termina in -ata sau -lata. Dar pentru el, e ceva trecator, e doar o bucurie pentru ochi, pentru ca el viseaza la fata frumoasa, si atat. El are grija de restul. Si uite asa Marcela il ademeneste, printul o "loveste", povestea se sfarseste iar Marcela jeleste.

Punctul meu de vedere, si nu cred ca doar al meu, draga Marcela, Cornelia, Maria, Ioana ori Sanziana, este urmatorul: NU tintiti mai sus decat iti permite intelectul sau persoana, pentru ca o sa ramai cu buzele umflate...cu toate buzele umflate. Ori daca o faci, nu te mironosi dupa aceea, pentru ca stim cu totii ca asa iti place, asta e stilul tau de viata. Daca vrei barbatul inteligent, cauta-l la biblioteca. Il vrei pe cel frumos, invata sa il seduci. Il vrei pe cel bogat, arata-i ca ai putea sa ii fii partenera si ca nu reprezinti un risc. Si tot asa. Dar cel mai important, Marcela, nu cauta persoanele in habitaturile nepotrivite. Cu siguranta nu vei gasi un intelectual frumos, sarmant si cu un bussiness prosper, in BOA sau in Princess, cum nu poti gasi savarine intr-un service auto. Ca esista si exceptii de la regula vei spune. Draga mea, multe sunt filme, iti voi raspunde.
Bineinteles ca Marcela va fi mereu mironosita revoltata. Pentru ea si sotul se va incadra in categoria "las' ca toti sunteti la fel" , asta in caz ca vreun biet exemplar masculin va sfarsi cu ea de gat.

Pai draga mea, la ce te astepti tu sa se intample cand tu de la prima discutie in intrebi cat castiga si ce masina conduce? Daca tu scrii mesaje in care "abea" astepti sa il vezi "k" sa mergeti prin oras?! Normal ca un baiat cu toate "doagele", cu scoala si cu o mama care a avut grija sa-l articuleze cand se lua de fete in copilarie si adolescenta, te considera, draga Marcela, drept o optiune, o aventura, o pasenta. Pentru ca deja te-a mirosit si stie ca nu poti mai mult, ca tu de fapt il vei avea ca pe un trofeu, o unealta, un sofer. Nu iti plac cei din acelasi tipar cu tine, pentru ca aia sunt adevaratii porci.

Barbatii, in majoritate, nu pot ascunde ceea ce doresc, mai ales de la o femeie, si mai ales daca se ajuta si de ce au in spate, in buzunar sau in garaj. O spun pe sleau, iar pe tine asta te deranjeaza, dar totodata asta te si atrage, doar ca nu vrei sa ti se spuna in fata.

Nu toate femeile sunt tiparul Marcelei, in aceeasi masura in care nu toti barbatii sunt la fel. Culegi ceea ce semeni, si e foarte adevarat spus. Doar ca Marcela este una din multele exceptii de la regula.

Va pup! Pe data viitoare!

 Dedicatie pentru Marcela! Sper sa nu se supere, oricare ar fi ea!

Acasa

Bacau - video by Stelian Popa

Un weekend intreg, dar unde mai pui ca si putin prelungit pe deasupra, petrecut acasa...Aaaaaah, acasa! Este unul din putinele cuvinte care imi umplu inima atunci cand il rostesc sau ma gandesc la el. Sa nu mai spun de orasul meu nataul...batranul Bacau, e atat de frumos toamna, incat poti trece lejer cu vedere peste gropile neasfaltate, locurile parasite sau figurile exagerate.

N-am uitat niciodata sa ma intorc acasa, si de fiecare data cand am ocazia, o fac, si incerc sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta acolo. Fie ca ma odihnesc in camera mea plina de amintiri, fie ca stau cu dragii mei parinti, fie ca sunt cu dragii mei prieteni, fie ca ma plim singur pe strazile copilariei mele, acoperite de frunze si mere cazute, fie ca admir femeile frumoase, ma simt in elementul meu...ma simt bine, ma simt ca acasa.

Acum insa, m-am simtit parca mai bine ca niciodata. Ori ca a fost o conspiratie divina si toate au mers in favoarea mea, ori a venit si timpul meu, in care ma pot bucura de fiecare lucru in parte, chiar si de lucruri carora uneori nu le dadeam prea mare atentie. Ca de fiecare data cand ajung acasa, nimic nu imi poate face sederea mai placuta decat ai mei dragi parinti, pe care ii simt mai aproape ca niciodata, lucru de care ma bucur enorm, si am uneori un zambet tamp pe chip. Unde mai pui ca o caldura si un miros tomnatic se asternuse in camera mea, in care razele soarelui patrundeau printre jaluzele. - Timp de calitate petrecut cu familia - Check!

Ori ca navaleste asupra-mi un val din maturizarea inevitabila din vietile noastre, ori poate ca imi place mie sa vad lucrurile cu ochi buni si optimisti, m-a impresionat tabloul de toamna din oras. Ignorand cele spuse la inceput, nu pot trece peste miile de culori vii, parfumul de mar si de gutuie, vinul care fierbe in butoaie, mirosul de foc facut cu lemne in soba si fumul care iese prin hornurile imbatranite ale caselor de pe strada bunicilor, padurile care din fericire inca mai exista si razele soarelui care ma gadilau dimineata alene pe obraji. Poezie! - Revederea si conservarea in memorie a locurilor de suflet - Check!

Si voia buna...cat incape! Alaturi de prieteni buni, prieteni vechi, din copilarie, e imposibil sa te plictisesti si sa nu zambesti incontinuu. Povesti, amintiri, umor, planuri, cateva sticle de vin, muzica si atmosfera, au mai incalzit putin serile friguroase. - Timp petrecut cu prietenii - Check!

Femei frumoase - Check!

Arogante si figuri pe stomacul gol - Dublu Check!

Gropi si soferi catastrofa - Check!

Mi-am incarcat bateriile pot spune, cand aveam mare nevoie si sper sa ma tina pana cand voi reveni acasa. Le-am imbinat pe toate si chiar daca nu spun des lucrul asta, am simtit ceva care ma face sa fiu fericit, plin de viata si de speranta, increzator si plin de dorinta de a tine capul sus si lucrurile pe fagasul cel bun!

Cu bune, cu rele, viata e frumoasa!

Ne vedem data viitoare! Ma inclin!

                              Smiley - Acasa

Cuvinte...

Imi spuneai ca nu iti scriu. Sau ca nu ti-am scris mai mult. Sau poate gandeai ca nu ti-am scris la fel de mult ca celorlalte. Nu ti-am spus niciodata de ce. O fac acum. Iti raspund la intrebari la care nu ai avut poate raspuns.

Nu ti-am scris, de fapt nu am scris aici despre tine atat de mult precum poate iti doreai pentru ca tu ai fost altfel. Noi am fost altfel. Lor le scriam pentru ca erau departe si pe atunci era felul meu de a-mi exprima dragostea. Tu ai fost aici, mereu, si am preferat in loc sa scriu, sa iti spun...mai simplu, nu?

M-am priceput mereu la cuvinte. Sau cel putin asa cred eu. Imi plac cuvintele, imi placea sa ma joc cu ele, pana cand am observat ca uneori pot sa doara mai mult decat orice rana.

Acum ca am facut introducerea, pot sa dau drumul la cuvinte. Nu stiu ce va iesi, pentru ca am un univers de cuvinte inchis in creierul meu de ceva vreme, dar voi incerca sa le folosesc pe cele mai potrivite.

Stii ca nu prea pot sa vorbesc despre tot ce simt, nu stiu de ce, dar mi-am pierdut abilitatea asta de a ma destainui. Tin in mine. Tin in mine cum am tinut si zbuciumul pe care l-am trait timp de aproximativ 3 luni, daca nu si mai mult. Chiar daca ti-am mai spus, o mai fac odata, pentru ca vreau sa stii, sau poate stii deja, ca uneori cele mai dure lupte pe care le duci, sunt cele cu tine. Si am dus un adevarat razboi cu mine insumi incercand sa raspund la nenumarate intrebari. Incercand sa imi dau seama ce am, ce imi lipseste, ce am avut, ce mi-ar mai trebui. Nu am reusit sa imi raspund. Stiu intr-adevar ce vreau. Stiu unde vreau sa ajung. Stiu perfect drumul pe care vreau sa merg. Doar ca acum imi este al naibii de greu sa incep acel drum.

Stiu ca ai nevoie de raspunsuri. Nu stiu in schimb cat de multe iti pot da eu. Sper doar ca intr-o buna zi, iti vei da seama ca am luat decizia potrivita, la momentul potrivit. Sper ca in acea zi, sa iti dai seama de aceste lucruri in timp ce unul mai bun ca mine te va tine de mana si iti va da parul dupa ureche.

Ceea ce nimeni nu a inteles, este de ce? Imi iau inima in dinti si iti spun tie, de ce?! Pentru ca nu te puteam minti. Pentru ca nu ma mai puteam minti. Pentru ca nu pot purta doua masti, din care sa o aleg mereu pe cea potrivita. Pentru ca niciodata nu e bine sa pleci la un drum lung cand stii ca nu e totul in regula. Pentru ca uitandu-ma in jur, nu as fi putut sa ma prefac ca sunt bine. Pentru ca tu facusei tot ce tine de tine. Pentru ca nu mai putea sta asa. Pentru ca simteam ca nu iti mai pot oferi dragostea si pasiunea cu care te obisnuisem si de care tu devenisei dependenta. Pentru ca, nu mai suportam sa te vad trista sau abatuta. Pentru ca fiecare lacrima pe care o varsai din cauza noastra, era ca picatura chinezeasca pe inima mea. Pentru ca te-am iubit atat de mult incat m-am gandit mai mult la tine. Pentru ca nu am vrut sa imi bat joc de tine, de mine si de noi. Pentru ca nu am vrut sa se ajunga undeva unde ne-ar fi parut rau daca s-ar fi ajuns.

Chiar daca stii, chiar daca nu, langa tine m-am gandit pentru prima data, in mod serios, la mult mai mult decat o relatie. Daca m-ai acuzat ca am fost las, recunosc! Si mereu voi recunoaste si imi voi asuma faptele. Dar nu am putut sa te privesc in ochi si sa iti spun ca despartirea a devenit inevitabila pentru mine.

Vreau sa stii ca mai mult respect pentru tine si tot ceea ce tine de tine, foarte rar am purtat. Ai fost si esti in continuare un model pentru mine. Un model de forta, ambitie si incapatanare. Iar daca ti-a trecut macar odata prin gand ca daca s-a terminat, inseamna ca nici nu s-a intamplat, vreau sa iti spun ca nu e adevarat. Un colt de suflet e al tau. Asa cum fiecare om important din viata mea are, asa ai si tu. Si poate nu un colt de suflet, eu cred ca doua.

Sunt mandru ca am intalnit o femeie ca tine! Am si de ce! Am invatat multe de la tine si alaturi de tine, si pentru asta iti multumesc. De fapt, nu iti multumesc doar pentru asta, iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine. Absolut pentru tot! Nu uit si nu am uitat nimic! Pentru multe lucruri poate nu mi-am aratat aprecierea si imi cer acum scuze, dar vreau sa stii ca am apreciat orice lucru venind din partea ta.

Sa nu te inchizi in tine! Sa nu te demoralizezi! Tu, esti unica! Urmeaza-ti fiecare vis si indeplineste-l! Eu de la tine am invatat. Stiu ca sunt abia la inceput, dar macar am inceput. Iti multumesc pentru simplul fapt ca ai avut onoarea si demnitatea de a incheia ce a fost al nostru in liniste. Am trait alaturi de tine unele din cele mai frumoase si importante momente din viata, si pentru asta iti multumesc inca odata.

Asemeni unui actor, grabit, ma inclin in fata ta, dar nu iti spun adio! Iti spun la revedere, pentru ca mi-ar face mare placere sa te revad...candva...fie prin geamul masinii , fie pe trotuarul celalalt, fie la un ceai cu miere...

...la revedere!