Un subiect tabu pentru multi, dar omniprezent in vietile tuturor mai mult sau mai putin la suprafata, chiar daca este vorbit intre barbati sau fie ca vorbesc femeile in grupuri mici de cate doua/trei sau "haite" de cate 10/20, ceea ce fac barbatii in raport cu femeile de care sunt atrasi ori in raport cu realitatea ce ii inconjoara ramane un subiect deschis cu o arie destul de larg interpretabila.
Cand poti sa spui ca nu mai esti un pustan, un baiat sau baiatul mamei si te poti, sau te pot numi altii barbat? Teoriile sunt impartite in extrem de multe posibilitati. Unii spun ca devii barbat dupa ce iubesti o femeie in toate modurile posibile. Unii spun ca devii barbat dupa ce iti iei viata in maini si pleci de acasa. Unii spun ca devii barbat dupa ce iti gasesti o slujba si te intretii. Altii spun ca devii barbat atunci cand ai fost calcat in picioare si te-ai ridicat si scuturat de fiecare data. Altii ar spune ca devii barbat dupa o anumita varsta, in speta dupa 30 de ani.
Eu as spune ca simti ca esti barbat atunci cand ai trecut cate putin prin fiecare experienta de mai sus, atunci cand stii sa lupti, stii sa cedezi, stii sa iubesti si sstii sa respecti, stii sa recunosti cand esti slab sau cand esti puternic si ori de cate ori esti provocat iti pastrezi calmul fara sa fluturi avutii, conexiuni sau amenintari.
Esti barbat atunci cand stii ca altii depind de tine, ca isi pun increderea in tine si cu orice pret vei face in asa fel incat sa nu dezamagesti. Esti barbat atunci cand iti intretii familia, iar femeia careia i-ai jurat iubire este singura pe care o vezi in fata ochilor. Esti barbat atunci cand toti iti spun sa o lasi balta dar tu te incapatanezi sa lupti. Esti barbat cand nu trebuie sa iesi in haita sa poti arata asta. Esti barbat cand taci si inghiti cand stii prea bine ca totul s-ar rezolva mai usor daca ai imparti cativa pumni. Esti barbat cand esti fidel si stii sa refuzi orice femeie care ti se pune pe tava.
Barbatii adevarati, de alta data, luptau pentru tara, pentru idealuri, pentru nevestele si copiii lor, intorcandu-se acasa impacati cu faptul ca sunt inca vii si si-au facut datoria, neasteptand nici cea mai mica gratiere. Ei sunt de fapt adevaratii barbati! Dar vremurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat pentru ca barbatii s-au schimbat.Un barbat adevarat stie si anticipeaza totul cu mult timp inainte. E mereu pregatit atat pentru el cat si pentru cei apropiati care se bazeaza pe el. Are mereu o vorba buna de spus, nu vorbeste decat daca stie despre ce este vorba, nu critica, nu judeca pe nimeni decat atunci cand nu are de ales, e de partea dreptatii si stie sa isi recunoasca greselile.
Un barbat adevarat isi venereaza femeia iubita si e in stare sa urce munti doar pentru a-i culege ei o floare. Stie sa o surprinda si sa ii tina mereu treaz interesul, stie sa o asculte si sa ii vorbeasca, stie sa faca dragoste cu ea si ii stie fiecare particica din corp si le iubeste in egala masura. Ii accepta defectele, parintii, prietenii, trecutul si o incurajeaza in legatura cu viitorul. Ii spune cat de des poate ca e frumoasa, o face sa se simta frumoasa si se simte frumos si iubit alaturi de ea. Nu ii este rusine sa isi recunoasca defectele in fata ei, sa ii povesteasca intamplari rusinoase, sa isi deschida paginile lasand-o sa-l citeasca iar unde paginile raman goale, ii lasa ei posibilitatea sa le umple. Stie cand sa o faca sa rada si cand sa se faca de ras in fata ei stiind ca o va face sa zambeasca. Stie cand trebuie sa fie autoritar si sa ia decizii, dar in aceeasi masura stie sa ii lase si ei responsabilitati. O va face mereu sa se simta in largul ei, feminina si trebuincioasa. Ii va arata mereu ca nu are nimic de ascuns si ca fara ea nimic nu ar mai fi la fel. Va sti ce inseamna iubirea, va sti sa ii poarte iubire, sa ii ofere iubire, va sti sa ii primeasca iubirea dar in acelasi timp va sti sa se retrafa atunci cand iubirea lor s-a stins. Nu isi va spala rufele in public si isi va pastra o farama de orgoliu, ca doar e barbat...dar asta, doar dupa ce va sti ca a luptat cu toate fortele.
Un barbat adevarat stie ca sunt si alti barbati mai buni decat el, dar nu copiaza pe nimeni pentru ca si-a facut propria carare pe care vrea sa lase cateva urme. Stie sa se lase moale cand se fac glume pe seama lui pentru ca are simtul umorului dezvoltat si stie de gluma, incat foloseste autoironia ca pe o arma, stiind ca il face sarmant si inofensiv, lasandu-i pe ceilalti sa se apropie de el.
Un barbat adevarat va sti ca igiena e importanta, ca exercitiile fizice sunt cruciale, nu clemfane cand mananca, nu soarbe din ciorba, va fi citit destule carti, va sti cat, cum si cu cine sa bea, va sti sa isi dea ceasul jos in momentele in care ar vrea ca timpul sa nu mai treaca, va sti sa accepte critici si nu isi va lua nasul la purtare cand primeste laude, va sti intotdeauna de unde a plecat si cine i-a fost aproape.
Eu, mai am de invatat! Cand am plecat intaia oara de acasa pe termen indelungat, aveam doar o geaca de piele si stiam putina bataie...ca doar mai luasem :) Dar cu ajutorul educatiei primite acasa, pentru faptul ca am avut mereu ochii cat cepele, pentru ca m-am fript si cu ciorba si cu iaurt, am invatat. Am fost impotriva curentului, am mers pe contrasens fata de turma si am gandit inafara cutiei...si tot mai am de invatat! Tu?
Lumea e satula de baietei! Fii barbat!
