Veni...vidi...vici

    Nici nu stiu cum sa incep. Cred ca e aproximativ jumatate de an de cand nu am mai trecut pe aici. Ultimile dati cand trecusem, eram intr-o perioada de tranzitie, timp in care mi s-au intamplat destule lucruri incat sa ma faca sa constientizez ca viata mea s-a schimbat si va fi intr-o continua schimbare ceva ani de acum inainte.
    Ceea ce voi asterne in urmatoarele randuri e o retrospectiva a celui mai plin, frumos si ocupat an de pana acum.
    2016 a fost pentru mine anul schimbarilor. Schimbari care s-au produs in primul si in primul rand in mine, iar mai apoi in jurul meu. Un an care parea sa nu imi ofere nimic deosebit s-a dovedit a fi unul plin de surprize.
    In prima parte a anului am inceput cu aceleasi planuri cu care pornisem la drum din 2013, planuri ale caror numitor comun era intoarcerea mea acasa. Iar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am invatat ca cele mai frumoase lucruri se intampla exact atunci cand te astepti mai putin. Pe toate planurile.
    In 2016
...am pierdut...am pierdut increderea in mine pe care mi-am recuperat-o mai apoi, intr-o masura covarsitor de mare....am pierdut increderea in oameni, intr-o oare care masura mai mare fata de cat o facusem pana la acel moment...am pierdut timp facand lucruri care nu mi-au adus nimic folositor, nici macar farmecul de a le povesti.
...am fost dezamagit...in primul rand de mine, dar mai apoi am fost atat de mandru incat dadusem putin in aroganta(nu face nimic, sunt obisnuit ca cei din jurul meu sa-mi confunde seriozitatea mea, cu aroganta universala...am fost dezamagit de sistemul care conduce in continuare din pacate aceasta tara frumoasa.
...am format prietenii noi...am cunoscut oameni noi si am trait momente de neuitat, alaturi de oameni frumosi, in locuri extraordinare.
...am fost pentru prima data in Vama Veche
...am vazut pentru prima data un copil facut din dragoste neconditionata, un copil frumos, cu parinti deosebiti...un copil pe care abia astept sa il revad
...am facut o excursie de un weekend in care am condus peste 1000km singur
...am vazut din nou rasaritul in Mamaia
...am fost la nuntile a doi dintre prietenii mei de suflet
...am aflat ca una din cele mai bune prietene va deveni mamica
...am trait una din cele mai frumoase povesti de dragoste
...am trecut de la agonie la extaz, de la zambet la lacrimi in ochi, de la hohote de ras la tipete
...am plecat din Bucuresti...orasul in care mi-am petrecut cei mai frumosi 8 ani din viata...iar sentimentul pe care l-am avut atunci cand am iesit din oras...imi face pielea de gaina si acum
...m-am despartit pentru moment de oameni...de prieteni pe care am ajuns sa ii iubesc, alaturi de care am petrecut mult timp, oameni carora vor sa le multumesc din suflet
...m-am intors acasa...in Bacau
...am primit un job foarte bun, la o firma foarte buna, alaturi de oameni foarte priceputi
...am invatat sa am rabdare ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare
...mi-am intarit convingerea ca aparentele inseala
...mi-am dovedit ca daca muncesti pe branci, poti sa ai ceea ce vrei si fara compromisuri
...am continuat sa pun caramizi rezistente in consolidarea relatiilor cu parintii si prietenii
...am reusit sa fac ceea ce mi-am propus
    In 2016 am pornit motoarele pentru ceea ce mi-am propus pe acest 2017 care se preconizeaza a fi plin...de munca...emotie...bucurie...satisfactie...calatorii...realizari...afaceri.
    In 2017 imi doresc doar sa fiu sanatos, sa am putere de munca si sa raman in continuare acelasi om in esenta.
    Multumesc celor care mi-au fost aproape in 2016. Ii respect pe cei care au ramas langa mine si vor ramane langa mine si in 2017.
    Acum, cu parere de rau...pun "stiloul in toc"...pentru ca aceasta este ultima mea postare. Sper ca pe parcursul anilor in care am scris aici...8 la numar...sa fi transmis emotiile pe care le-am asternut. Multumesc persoanelor care m-au citit de-alungul anilor, celor care m-au incurajat sa scriu in continuare atatia ani, celor care m-au criticat constructiv. Iar celor carora au ras probabil sau au luat in deradere acest blog, va spun ca eu macar am avut o pasiune, un colt al meu, si probabil, de fapt sigur, si fara modestie acum, daca il promovam inca de la inceput si ma vindeam, ajungeam mult mai cunoscut decat...bloggerii nostri feministi (ii conoasteti si stiti ca am o afinitate fata de toti, nu ii mai mentionez :) ) Dar gata cu gluma...e vremea sa inchei.
   Am fost, sunt si voi ramane in continuare, intr-un coltisor din suflet Tipu' de la 10...acum sunt chipurile manager, "boss" sau "sef"...am responsabilitati...trebuie sa port camasi curate...trebuie sa platesc lumina si gazul...sa ma trezesc dimineata cu alarma...am oameni care depind de mine...sunt unul din oamenii in tricou si blugi pentru care lucreaza oameni la costum...dar e frumos...foarte frumos!
   Ma inclin!

Poveste cu morala

Mereu scriu cate ceva, din trairi, din amintiri, din povestiri, dar mi se intampla de foarte multe ori sa ma regasesc ori sa am foarte mult de invatat din povestile de viata pe care le ascult de la cei din jurul meu. Asa ca las mai jos o poveste care mi-a placut foarte mult si in care m-am regasit.

"Cand eram copil, stiu ca ora mesei era intotdeauna respectata in familia noastra; mamei ii placea foarte mult sa gateasca pentru noi. Intr-o seara, ea a intarziat cu cina deoarece a avut cateva probleme la munca. Insa noi am asteptat-o. Cand a venit acasa ne-a servit gem de capsuni cu paine prajita arsa... foarte arsa.

Mama a pus in mijlocul mesei castronelul cu gem si o farfurie cu paine extrem de arsa. Am asteptat sa vad daca zice cineva ceva. Tata a zambit si s-a apucat de mancat; intre timp ma intreba cum a fost ziua mea la scoala.

Nu imi mai amintesc ce i-am spus, insa tin foarte bine minte momentul in care mama si-a cerut scuze pentru ca ne serveste cu paine arsa si gem. Si niciodata nu voi uita ce a spus tata:

“Draga mea, glumesti? Ador painea mai crocanta”

Mai tarziu, dupa masa, m-am dus sa le zic noapte buna parintilor mei. Mama era tot in bucatarie, iar tata era singur, in dormitorul lor. Am prins momentul, asa ca l-am intrebat daca ii place cu adevarat painea arsa. M-a luat in brate si mi-a spus:

“Mama ta a avut o zi foarte dificila astazi si este foarte obosita. Iar putina paine arsa nu raneste pe nimeni, insa niste cuvinte urate da.”

Viata este plina de lucruri imperfecte si de oameni imperfecti. Ce am invatat eu este ca trebuie sa fii alaturi de partenerul tau atunci cand trece prin momente dificile, sa ii oferi sprijin si ajutor. Iubeste persoana de langa tine la bine si la rau; o relatie adevarata inseamna fericire, compromis si multa iubire."

Aceleasi invataturi le-am primit si eu de la tatal meu, si au fost momente cand aceasta poveste se potriveste manusa, chiar si in mai multe circumstante. faptul ca incurajezi si esti aproape de persoanele pe care le iubesti si care te iubesc, chiar daca lucrurile nu merg tot timpul ca pe roate, important este sa fii acolo!

Cornisa 9

Si ma intorc iar acasa
Amintiri la fereastra
Oamenii mei tot acolo in cartier
Strazile visele au ramas la fel
Si ma intorc acasa

Cornisa 9 e la fel
Anii au trecut ma intorc acelasi cartier
Aceleasi blocuri aceleasi strazi acelasi parc
Noi doar am mai crescut nu ne-am schimbat
Aici noi le-am vazut pe toate
Am invatat ca tre`sa stragi sa nu ramai in spate
Din scoala 10 pana Zimbru jos
Cartierul meu era cel mai frumos
Si fratii mei imprastiati prin lume
Alearga dupa sume unii sa-si faca un nume
Ne auzim mai rar, mai rar stim de glume
Mai rar si pantalonii largi mai nou costume
Vad poze in albume mai ieri eram copii
Sa nu uiti cine esti si de unde vi
Ca nu conteaza ce-ai sau n-ai in portofel
Yee Cornisa 9 e la fel

Si-am plecat din fata blocului
Unii spuneau n-as vrea sa fiu in locul lui
Asta printre straini, ac de cojocul lui
Ca el nu stie toate regulile jocului
Uuu Bacau via Bucale
Micul Paris nu-i chiar asa cum pare
Cine sunt eu in lumea asta mare
O voce imi spune : Tre`sa mai ai rabdare
Si au urmat ani prin tren si maxi-taxi
Nu mai aveam bani nici de troleu ce sa mai zic de taxi
Sa vezi adrenalina, viata era de vina
Meniul zilnic paine si margarina
Yee da astea m-au facut de piatra
Am invatat sa nu ma ratacesc pe harta
Si ajung acasa vad acelasi cartier
Yee Cornisa 9 e la fel

Si ma intorc iar acasa
Amintiri la fereastra
Oamenii mei tot acolo in cartier
Strazile visele au ramas la fel
Si ma intorc acasa

Aceste versuri apartin melodiei de mai jos Shift feat Adda - Tiglina 1, fiind adaptate pentru sufletul si cartierul meu, Cornisa 9.

Zbor

    

    Stii…daca ma intrebai acum o luna si ceva ce e in sufletul meu, nu as fi putut sa raspund. Pentru ca era o mare varza. Nici acum nu e totul pus la punct dar macar totul a intrat pe fagasul pentru care am tras atatia ani. Si totul s-a intamplat cand ma asteptam si speram mai putin.

    Am ales sa las in urma ce ma tinea in loc. Am ales cu incapatanare sa merg inainte pe drumul meu, cu planurile mele. M-am abatut ce e drept uneori dar nu am renuntat niciodata la ele. Am avut un noroc. Un singur noroc. Norocul sa am oameni deosebiti langa mine. Familie si prieteni.De fapt o familie mai mare! Fara ei nu as fi reusit sa ma adun de fiecare data. Uneori cred ca doar de dragul lor o faceam. Dar toate s-au legat si m-au adus in punctul in care sunt acum.

    Las in urma 8 ani plini. 8 ani frumosi. 8 ani in urma carora am devenit omul care asterne acum aceste randuri aici. De fapt nu ii las in urma, ii iau cu mine. Cu mandrie! Las in urma in schimb un oras cu ale carui locuri, persoane si intamplari m-au calit, m-au spalat, mi-au pus zambete pe buze ori tristete. Imi desfac aripile din nou sa zbor. De fapt renasc din propria mea cenusa ca un Phoenix si dau din aripi cu rapiditatea unui Colibri, avand ambitia si vitejia unui vultur. Ma intorc acasa...la cuib. Acum am aripile mai mari. Peticite ce e drept pe alocuri, cu pene smulse, acoperind si protejand multe fiinte de-a lungul timpului. Cu simturile ascutite. Cu cicatrici. Dar cu o dorinta mai arzatoare ca niciodata. Ma intorc la cuib. Dar acum ma intorc sa-mi fac propriul meu cuib. Sa pun caramida pe caramida si zambet peste zambet. Ma-ntorc asemeni unui vultur, cu pieptul inainte!

   

Am in schimb aceeasi inima de porumbel! Mare, sensibila si plina de iubire. Peticita si ea ce e drept dar fara frica! Gata de a o oferi din nou! De a-i porni motoarele la capacitate maxima! Si uite asa, tot pe neasteptate, am gasit si-o porumbita. In cel mai neasteptat moment, cel mai neasteptat loc si in cele mai neasteptate circumstante. Frumoasa cum nu e nici una! Au mai fost si altele. Dar ea Blanda si ochioasa! Dulce si firava! Ambitioasa si bataioasa! A venit langa mine pe creanga. Pentru ca asta mi-a placut la ea! E pe-aceeasi “creanga” cu mine. Imi intelege nebunia. Imi admira ambitia si felul de a fi. Ma accepta asa cum sunt. Nu se fereste cu mine. Si-a sters trecutul de pe buze. Si imparte aceleasi planuri pentru cuib cu mine. E diferit cu ea. Si asta e doar inceputul! Si am din nou un inceput! Cat de mult imi doream un inceput frumos ca in carti! Fara ascunzisuri! Fara sa-ti cantaresti fiecare cuvant si fiecare mutare! Si cat imi e de draga! Si ce daca mai gresim? In loc sa ne numaram greselile, mai bine ne numaram zambetele pe care ni le punem pe fata!

    Am fost mereu un vultur in caracter, un porumbel in inima, dar am fost si-un uliu si-o pasare de noapte! Le las in urma! Pasarile de noapte le-am lasat in urma acum ceva timp! Raman cu experientele, trairile, bucuriile si cicatricile aduse. Si le port cu mandrie! Ele ma reprezinta! Fara ele nu as fi ajuns ce sunt acum!

    Si uite-asa, am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea! Nu e mult de spus! Dar e exorbitant de mult de simtit! Si nici nu ma pot desfasura! Pentru ca inca zbor si ma pregatesc s-aterizez la cuib. Insa, dupa ce voi ateriza, si voi avea o aterizare cu success, chiar daca vor fi ele si turbulente, nu-mi pasa, dar dupa, imi voi intinde aripile catre un nou zbor! Cel mai lung! Cel mai ambitios de pana acum! Zborul vietii mele! Si-o voi lua si pe ea-n zbor cu mine! Eu ii voi da aripi, asa cum si ea a venit sa-mi sarute si sa mi aline aripilie trudite.

    Sunt un cautator de fericire! Caut mereu fericirea in mine si in oamenii din jurul meu! Si-am inceput sa o vad! Dar nu vreau sa o spun! O voi lasa sa vorbeasca in fiecare dimineata cand ma voi uita in oglinda…in fiecare seara cand voi pune capul langa ea pe perna…si in fiecare dimineata cand ma voi trezi sii voi vedea zambetul si ii voi saruta buzele!

    Inchei aici. Pentru moment. Ma pregatesc sa aterizez.

    Cu drag,

          doi ochi albastri si-o fatuca zambareata

Telegrama

Alex, 

Azi s-a rupt ceva in mine. Nu stiu exact ce, cum, de unde, de cand. S-a strans prea mult.

Cert este ca astazi s-a rupt. Ma gandesc sa nu fi ajuns la limita mea. Nu stiu!
Si mai cert e ca n-am mai simtit niciodata asta. Nici aici nu stiu de ce.

Sfatul meu este sa te opresti. O perioada. Te descurci. Ai mai facut-o. Eu nu mai pot. Daca gasesti pe cineva sa ne ajute, ai grija! Ai grija, te rog! Am acum nevoie mai multa ca niciodata! Dar daca nu gasesti, lasa-ne asa. O sa ne revenim. Ca de fiecare data. Ma cunosti. Stii ca oricate ar fi, mai pot duce. Dar acum, ma dor toate. Simti? 

Lasa pe cineva sa ne ajute, sau hai sa stam singuri.

Astazi s-a rupt ceva in mine. Vreau sa intelegi. Vreau sa ai grija. Sa nu ne stie nimeni. Stii ca noi nu facem diferente. EU nu am facut niciodata, nici o diferenta si am tras dupa altele ca mine. Si cand s-au intors le-am primit. Si asa o sa ramana. Pentru ca asta sunt eu. Proasta uneori. Dar mare si buna. Sa te mandresti cu mine! Da? 

O sa se gaseasca cineva care sa ne placa asa cum suntem. Ori o sa-si dea seama. Stii ca eu ofer mai multe sanse decat ma lasi tu. Dar fii tu! Ramai tu in continuare! Eu stiu ce poti tu sa faci, intr-un mod si cu o pasiune rara. Iar tu ma cunosti si stii cum pot iubi...cu o pasiune si un foc fara de limite!

Acum te las. Vreau sa ma linistesc.

Te rog, ai grija!
Te rog!

semnat

       Inima

Marea mea

Sunt femei carora le sade bine suparate din nimicuri, asteptand impacari si alintaturi de la barbatii lor, cei ce le stiu "tabietul" si le iubesc pentru cat de schimbatoare sunt...

Asa e marea azi. Frumoasa, dar rece. Calma, dar flirtrand cu norii si parfumandu-se cu stropi de ploaie. O singura raza de soare ii va fi de-ajuns ca sa-si schimbe starea...ca-n viata... Ca-n iubire.... 

...o zi frumoasa...pe mare...

Cine m-a facut om mare?!

Daca eu am invatat pe propria mea piele, si nu a avut cine sa ma sfatuiasca pana tarziu, mi-am jurat ca mereu, voi face tot posibilul sa-i ajut pe cei care au nevoie. Stiu cum e sa suferi din dragoste. Mai bine si mai indesat decat multi. Stiu ce gust amar are tristetea aceea cand te trezesti ca esti singur. Stiu ce gust au lacrimile.

 Nu m-am dat batut niciodata! Iubesc si acum ca un copil...intens, cu tot sufletul si cu bucurie, fara diferente si uitand durerea dinainte. Am incercat si am avut ocazia sa incerc multe lucruri, sa experimentez si mai multe trairi, sa pun in practica diferite metode si surprize, si daca unii simt nevoia sa impartaseasca cu mine si sa-mi ceara ajutorul, sunt acolo trup si suflet pentru ca iubesc sa vad oamenii fericiti!

In screen-urile de mai jos e o mica poveste. A unui suflet drag mie, pe care il iubesc si voi avea grija de el o viata! Un suflet pe care nu am ezitat niciodata sa-l ajut ori de cate ori mi-a cerut asta! Pentru ca nu vreau sa-l vad suferind ori trist! Chiar daca de multe ori e bine sa treci singur si prin rele, ca sa poti acumula experienta, si il las sa faca asta, in datile in care imi cere ajutorul, as face orice doar sa-l stiu fericit.

Scuzati-mi scrisul si greselile, dar ardoarea si viteza cu care am scris, sa-mi ajut baiatul, m-a facut sa nu mai tin cont de nimic. Sper si am mare incredere ca o sa rezolve si va fi bine!

 Asa ca iubiti! Oricand! Oriunde! Oricum! Si aratati asta oamenilor pe care ii iubiti! Daca vrei sa-i spui, spune-i! Du-te val vartej la ea, cu o floare sau cu un buchetel de flori salbatice ca iubirea voastra, sarut-o si intreab-o cum i-a fost ziua, intreab-o ce are pe suflet! Mai plezneste-o peste fund cateodata, in joaca, saruta-i fruntea, saruta-i mainile, ia-o in brate si strange-o la piept! Spune-i azi, spune-i acum „Floricico, te iubesc/mi-e dor de tine/te vreau in viata mea!”.

Iubiti ma, iubiti, ca de singuratate avem timp sa fugim!

Blog din blog...dar nu monolog

Astazi am intalnit un om frumos. Am fost sincer si-am spus ce gandesc, si pentru ca oamenii buni se gasesc indiferent de colturile in care se afla, sentimentul a fost reciproc.

Si nu trebuie sa vorbesti mult cu un om ca sa-ti poti da seama de felul sau...e la fel ca si cu acea sclipire si click din dragoste, e de la inceput sau nu e.

Ce ne apropie pe noi sunt cuvintele asternute la vedere, expunerea aceasta in fata unui public, mai mic sau mai numeros. Amandoi scriem. Ea e cunoscuta. Eu nu am pretentii, pentru ca n-am atins acel nivel. Doar ca amandoi scriem cu un motiv. Si acela de a motiva pe cei din jur, de a deschide perechi de ochi sau suflete, de a preveni pe altii sau de a pune zambete pe fata. Si o data ce iti intra asta in sange, devii dependent. Dependent de zambete, dependent de reactii, dependent de cunoastere, dependent de sentimentul in care impartasesti stiind ca nu esti singurul.

Noi nu scriem pentru faima, nu scriem pentru like-uri, nu o facem pentru publicitate si nici ca nu avem de treaba. Noi nu avem poze cu citatele noastre, noi nu scriem carti in care sa ne exprimam frustrarile sau sa ne scriem experientele sexuale ori sa propovaduim doar in favoarea unui singur sex.

Am spus si mai sus, noi scriem pentru zambete, pentru a impartasi, pentru a deschide ochi si suflete. Noi, genul acesta de oameni, ne deschidem si ne dezgolim de secrete in fata celor care ne impartasesc simtirile dar nu au, fie curajul, fie talentul, fie timpul de a scrie.

Noi ne bucuram ca niste copii atunci. cand gasim oameni frumosi, care ne incurajeaza, care ne spun ca au pielea de gaina cand ne citesc pentru ca stiu cum e. Pentru ca noi scriem din popor. Nu "sefeuri" sau "wannabeuri". Pe intelesul tuturor celor care au ceva creti pe creierasul acela al lor.

Noi nu judecam si nu aratam cu degetul chiar daca patosul si focul nostru poate fi interpretat altfel. Si chiar daca suntem pusi la zid de multe ori de mintile incuiate, chiar daca suntem considerati aroganti, curve sau misogini pentru ca ne despuiem in fata lor, chiar daca nu suntem in trend si nu pupam in cur, avem ochii nostri care ne citesc si ne transmit energii pozitive si ne incurajeaza sa continuam cu ceea ce facem.

Nu facem parte nici din liga dreptatii, nici din bransa frustratilor, nici din haita feministelor si nici nu suntem incuiati la minte. Noi vrem sa facem putina ordine prin randurile noastre si sa bucuram. Si uneori lansam un strigat cand turma se aglomereaza.

Si vom continua sa facem lucrurile astea...asa mici cum sunt, la fel ca noi oamenii care le scriem, cantitatea aceea infima care nu si-a pierdut speranta, acei oameni care scriu indiferent de vremuri, de stare sau de locatie. Doar ca noi avem curaj. Avem coloana vertebrala. Avem cate ceva folositor de spus.

Si tot noi, va multumim!

Inspiratiile acestei postari sunt:

*Ioana Duda singurul blogger cunoscut si pe gustul meu, din toti care au rasarit in ultimii ani si singura femeie blogger cu oO, cu perspectiva si cu abilitatea de a scrie impartial. Curaj, om frumos! Si multumiri!

*Fostul meu profesor si unul din cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc, domnul Ailenei Sorin, pe care eu il consider "un altfel de blogger", care are de asemeni un curaj nemarginit sa scrie cu o gandire deschisa despre lucruri mai mult sau mai putin sfinte. Chiar daca nu v-am spus, va citesc de mult! Multumiri!

Dragii mei, aici inchei!

Ma inclin!

Trecutul

Trecutul...ce este el, cine este el si ce cauta in vietile noastre? Nu voi incepe cu etimologia cuvantului ci voi sari direct la subiect pentru ca in ziua de astazi timpul inseamna bani si sentimente.

Venim din trecut. Asadar fiecare dintre noi avem trecutul nostru. In cea mai mare parte cu totii avem un trecut comun pana la un anumit punct pentru ca exista un tipar...ne nastem, crestem si ne transformam. De la acest ultim pas incepe diferentierea iar trecuturile incep sa se personalizeze.

Scriu aici de 7 ani si unele din primele litere asternute aici se afla in mottoul meu si al acestui blog: Unii oameni traiesc in trecut, altii viseaza prea mult la viitor...uitand sa traiasca prezentul. Trist dar adevarat. Si inevitabil de cele mai multe ori, fie ca ne urmareste trecutul, fie ca nu vrem noi sa renuntam la el, fie ca avem rani din trecut ori fie ca ajunge sa ne afecteze si in viitor cautand mereu ceva mai bun ca in trecut, sau comparand la nesfarsit.

De multe ori facem lucruri involutar sau din subconstient avand deja stabilite unele tipare pentru fiecare situatie dar vine o vreme cand treci de toate pasele si ratiunea preia cuvantul. Moment in care uitam tot ce a fost si nu ne mai arde de ce va fi pentru ca vrem acum, in prezent!

Suntem oameni si nu suntem perfecti, nu suntem genii, nu suntem pe deplin fericiti si impliniti nici cand. Asa ca gresim si vom gresi. Si vom avea de suportat consecinte si repercusiuni, important e sa fim constienti si rationali si sa nu negam ceea ce suntem.

Sa nu negam ca ceea ce suntem in ziua de astazi suntem datorita trecutului. Sa nu negam ca ceea ce s a dus, este bun dus. Si sa nu ne ascundem dupa deget atunci cand, uneori, altii ne dau cate o palma dupa cap si ne arata indicatoarele drumului nostru pe care, uneori, nu le vedem de blegi ce suntem.
Nimeni nu merita sa sufere pentru trecut. Oricat de dureros ar fi, trebuie sa ne agatam de lucruri si de oameni care sa ne arate un drum mai bun.

Tiparele si tipologiile? Ei bine ele sunt folositoare doar in situatiile standard de analiza stiintifica si tipologica in rest trebuie sa fie desfiintate. De ce sa nu ne bucuram de azi? De ce sa traim cu regretul zilei de ieri si cu teama zilei de maine?

Am mai spus ca suntem ceea ce suntem datorita trecutului...datorita intamplarilor, momentelor, zilelor, persoanelor si trairilor care ne-au modelat in tot acest timp de pana ieri. Bine ar fi sa invatam doar din tot ce a fost. Acum stim ce a fost bine, ce a fost rau, ce a fost amar si ce dulce, ce doare si ce provoaca fericire, ce provoaca lacrimi de durere si ce provoaca lacrimi de fericire. Bucatica cu bucatica, sa ne construim un fel de a fi si un subconstient care sa trigger-uiasca fiecare conexiune din trecut, urmarita de o scurta analiza si de abilitatea de a trece la fapte. Acum suntem mai buni, mai intelepti, mai rationali...acum stim cum e bataia, ca doar am mai luat...stim cum e fuga, ca doar am mai fugit...stim cum miroase o cafea buna, o persoana frumoasa, o dimineata de primavara...vom sti ce e aceea libertate pentru ca am fost prizonieri...si cel mai important, acum stim sa pretuim fericirea, pentru ca am suferit, si niciodata nu vei sti ce e fericirea adevarata fara suferinta amara.

Inchei aici, dar acum, pe final, vreau sa trec de la pluralul general la persoana I singular. Vreau sa multumesc trecutului meu si persoanelor care fac parte din el. Datorita lor am invatat si voi continua sa invat. Sunt mandru de trecutul meu. Sunt impacat cu trecutul meu. Il povestesc cu zambetul pe buze asemeni lui Ion Creanga, pentru ca "iaca sunt si eu pe lumea asta, un bot cu ochi"...chiar daca mereu am avut de tras din cauza trecuturilor...fie ale mele, fie ale altora.

"Ce frumosi suntem la inceput de drum
Ceru-i tanar si clar
Nici un vis nu-i prea mare acum
Pe a lumii cantar
La-nceput de drum, toti visam o stea
S-o atingem in zori
Merita sa-ncerci...chiar de nu vei fi
Printre invingatori
Unii vad mereu soarele pe cer
Vesnic la polul plus
Altii dau doar de-un vis pasager
Steaua lor...e prea sus...
Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi
Prejudecata omeneasca,
Arunce-n cale-ti cu noroi
In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii. nu cersesc
La fel cu tine, gandul nu mi-i,
Nici sa urasc nici sa iubesc..."  asta e pentru voi

"Daca ai ghici,
Tot ce-ti pot dori
Eu ti-as prinde-n par cununa de sori...
Stropita cu flori
Incearca sa zambesti,
Far' sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor...
Fiindca-i trecator
Daca iei un strop de ploaie-n palma ai sa vezi
Ca nu e atat de greu sa speri
Fur' o raza de lumina, 'ncerca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea-n spre cer..."       iar asta e pentru tine

Conditia si situatia femeii zilei de astazi

In primul si in primul rand vreau sa lamuresc un lucru inca din fasa. Cei ce ma cunosc stiu asta deja dar vreau sa inchid gurile rele fara sa apuce sa ma critice. Sustin cu vehementa faptul ca orice asalt asupra femeii sa fie pedepsit asa cum se cuvine in functie de gradul severitatii! Condamn violul, maltratarea femeii si violenta domestica! Am cei 7 ani de acasa, loc in care nu am vazut sa zboare nici o palma si nici un cuvant ne la locul lui, am fost crescut de doi oameni care-mi sunt model ca si cuplu. Ca imi ajunge uneori si nu mai pot, da, dar pentru mine, un cuvant spus cu cap, doare mai mult decat orice.

Dupa cum vuieste toata tara, in ultima luna ies la lumina din ce in ce mai multe agresiuni de naturi diferite la adresa femeilor si fiecare comenteaza lucrurile astea dupa bunul plac. In general comentariile vin din 3 tabere: cea feminista, tabara in care "pai ca asa e in Romania" si oamenii de rand.

Mai devreme am auzit un grup de feministe cum sustineau clar si tare ca legea domnule, legea e singura vinovata ca nu face nimic, ca nu stiu ce si nu stiu cum.

Pai dragele mele, uite cum sta treaba. Excluzand tipul ala de barbat monstru, femeia e singura si principala vinovata! In primul si in primul rand, femeia isi alege. Femeia este cea care are N prioritati. La femeie e cuvantul la inceput. Asa e din natura, orice specie face asa. Barbatul iti aduce ofranda, betele, frunzele, carnea, cuvinte, fapte, iar tu ca femeie alegi. Pentru ca ai de unde. In functie de ce alegi, aia primesti. O FEMEIE CU SCAUN LA CAP, pleaca de la prima injuratura, ce sa mai spun prima palma. O FEMEIE NORMALA LA CAP stie ca UN BARBAT NORMAL LA CAP nu are apucaturi de acest fel.

Fata mea! TOTUL, dar absolut TOTUL pleaca de la tine ca femeie! Numai eu cate cazuri stiu in care sunt femei care stau sa fie injurate si lovite din diferite motive. Uite si cateva motive, si care neaga lucrurile astea, sunteti ultima speta de feministe:
- "Da' lasa ca si eu merit!"
- "Da' lasa ca era beat!"
- "Da' lasa ca mi-a promis ca nu mai face. E si el om, l-am provocat!"
- "Pai si daca plec ce fac? Am tot ce-mi trebuie langa el!"
Si ar mai fi dar nu vreau sa continui. Cert e ca daca nu vrei, si nu-ti place, NU STAI! Pleci, fugi, chemi pe cineva, strigi, dai un telefon, suni la politie, mergi la politie. Nu exista doar legea si autoritatile in tara asta, suntem si alte douazeci de milioane care am putea face diferenta.

Si acum fac haz de necaz pentru ca asa vreau si asa am chef! Cate din voi nu sunteti atrase de barbatii rai? De cate ori n-ati spus sau n-am auzit eu replica "Femeilor le plac barbatii rai!" genul ala de bad boy! Pai da, dar sa fie bad boy cu baietii lui, nu cu tine acasa, faierelor!

Ah, si mai nou, vad ca dau pe TV cazuri cu poze deocheate. Frate, nu-ti trimite daca nu te simti tu bine. Daca nu-l ai tu la mana cu ceva intai sa fii tu sigura, daca nu esti sigura pe tine, nu-i trimite nici o poza in pijamale daramite goala! NU! Ca ala e prost si te ameninta ca face nu stiu ce cu pozele, asta e problema lui. La urma urmei sunt niste poze in care esti tu asa cum ma-ta te-a nascut, nu e vorba despre altceva. El cade de prost! Ia atitudine si denunta-l ca te santajeaza, nu-i face pe plac ca o fraiera!

Si uite asa, din cauza vesnicelor tabere, cea a feministelor care isi merita soarta si cea a badaranilor tarani care nu stiu sa se poarte cu o femeie, mereu se naste o generalizare. Si uite asa multi dintre noi isi merita soarta. Doar ca ce nu imi place mie e ca generalizarea asta afecteaza si oamenii normali. Femei si barbati care au cei 7 ani de acasa, care au o coloana vertebrala, care au un respect deosebit pentru frumos, care stiu sa se comporte unii cu altii, sunt cei care au cel mai mult de pierdut. Aici nu sunt de acord! Pentru ca, personal, eu, ca si barbat, cu cei 7 ani de acasa, bla bla, nu ma mai laud, cu toate ca in ziua de astazi, as putea pentru ca am un caracter exemplar, si n-are rost sa ma c*c pe mine, eu personal, mereu am avut de pierdut si de suferit din cauza taranilor si badaranilor. Ca vrei sau ca nu vrei, ajungi intr-o anumita proportie sa simti unele repercusiuni.

Nu trebuie sa va fac eu educatie, dar uite ca o fac. Nu mai stati dupa toti prostii, daca nu va place cum se comporta cu voi. Punct! Nu iti place, pleci! Punct! Simplu si de la capat! Ai gura, ai maini, ai picioare, mergi si faci ceva. Nu ai nici o scuza, absolut nici o scuza! Oricine te ajuta ca si femeie, trebuie sa vrei! Nu te-ajuta nimeni, vino la mine si te ajut eu, poftim!

Barbatii normali si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa, cu bun simt, stiu ca femeia nu e un obiect! Asa cum femeile normale si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa si cu parinti grijulii, stiu ca nu toti barbatii sunt badarani si stiu sa faca diferenta, stiu ce vor!

Nu ma mai intind la vorba, pentru ca ar fi o multime de chestii de spus, dar e revoltator ca multi vorbesc fara sa aibe habar si impart zvonuri in stanga si in dreapta, in timp ce acei care au facut rau se plimba liberi pe strada! Comportati-va si actionati ca atare!

Scrisoare catre fata care a lasat baiatul bun sa plece

     Am vazut povestea asta intamplandu-se de prea multe ori: Baiatul bun pierde fata din cauza felului sau de a fi.
     Ce e si mai rau e ca daca e intr-adevar baiatul bun, o va pierde fara sa spuna nimic. Va accepta aces lucru ca fiind ceea ce isi doreste ea cu adevarat, urandu-i doar de bine in timp ce pleaca, fiind poate, ceea ce el si-ar fi dorit vreodata.
     Din partea tuturor baietilor buni care exista, aceasta scrisoare este pentru fata care a plecat exact cand avea parte de tot ce i se putea intampla mai bun.

Draga domnisoara,

     Nu e ca si cum nu ai fi stiut in ce te bagi. El ti-a dat de inteles de la inceput ca e genul de barbat cumsecade. I-ai capatat increderea foarte usor si ti-a oferit tot ce a putut cand a putut.
     Baiatul bun crede ca lucrurile trebuie facute mereu ca la carte. Era mereu acolo cand aveai nevoie de el si s-a neglijat ca sa fie sigur ca intelegi cat de mult poti sa insemni pentru cineva.
     In zilele noastre, cu totii purtam masti si jucam anumite roluri sa putem reusi macar catusi de putin pe frontul intalnirilor amoroase ale secolului 21. Nimeni nu se ofera pe tava! Niciodata!
     Ne plac citatele de pe Facebook si postam diverse lucruri, de la cele mai masochiste astazi pana la cele mai romantice, maine. Jucam aceste jocuri, ramanand disponibili foarte rar, iar atunci jucam cartea in care ne lasam greu de cucerit si de impresionat. De ce?
     Eu cred ca telul nostru final e sa ne asezam la casa noastra, sau intr-o relatie serioasa si stabila. In fond, de ce ne mai dam intalniri si de ce mai flirtram daca nu avem dorinta de a continua cu ceva serios? Daca o aventura de o noapte este tot ceea ce cauti, lasa baietii buni deoparte si joaca-te cu cei care sunt la acest nivel!
     Fa-ti o favoare si nu mai pierde timp si energie, pentru ca baiatul bun nu va pleca atat de usor. Baiatului bun ii pasa, asa ca va incerca sa auda orice explicatie ii dai, chiar daca e constient ca sunt doar mizerii.
     Fiecare fata, a avut sau are un moment in care spune ca ii plac  golanii pentru ca aceia sunt adevarata provocare- pe care va incerca sa ii linisteasca, sa ii iubeasca si sa ii transforme in baieti buni. Dar tu, oare, te-ai gandit vreodata, ca esti singura care ai nevoie de aceasta schimbare ca sa poti simti din nou?
     Ok, ai trecut prin intamplari nefericite, cu totii am trecut, doar ca tu te-ai schimbat din cauza asta. E normal oarecum, pentru ca se intampla si e firesc, doar ca urmatorul golan nu a reparat nimic din ce porcul dinaintea lui stricase, ci doar a lasat lucrurile asa, sau din contra, le-a irautatit. Tu nu ai fost niciodata prioritatea lui. Iar acum uite cum ai ajuns, o acritura frustrata, inchisa la minte.
     Nu voi nega ca un golan nu iti poate oferi timp de neuitat, doar ca odata ce se termina acel timp, mai ramane sau mai urmeaza ceva? Nu prea cred...
     Are si acest golan sarmul sau. E acel sarm pe care tu il justifici ca fiind "acel ceva care te-a dat peste cap si nu te poti stapani". Dar te-ai gandit ca din cauza acestui lucru ai suferit si inainte?
     Asadar ai incercat sa inalturi baiatul bun, doar ca atunci cand el nu voia sa plece, l-ai indepartat si mai tare, doar ca nici atunci nu a renuntat, doar ca de fiecare data cand tu il indepartai si il impingeai cat mai departe de tine, el se atasa din ce in ce mai mult.
     El este cel care ti-a ignorat defectele si fricile si te-a invatat mereu doar de bine. El a luptat mereu pentru dorintele si pentru pasiunile tale cand tu erai prea ocupata cu alte lucruri. El a ignorat toate nazurile tale si s-a concentrat doar pe ceea ce ai nevoie si ce te facea fericita. Si atunci ai plecat. Pentru ca era prea bun. Probabil spunandu-i "Esti prea bun pentru mine, nu te merit!"
     Ti-a oferit mult din tot ce ti-ai dorit vreodata, iar viata ta devenise prea simpla. Tu iti doreai certuri, despartiri, dificultati, lucruri care ar fi luat intorsaturi rele. Si uite aici ai gresit cel mai mult!
     Nu te gandi ca baiatul bun nu a fost ranit niciodata! A fost ranit si a suferit si el la randul lui, doar ca el a ales sa ramana in continuare baiatul bun, invatant ca diferentele de caracter ale oamenilor il vor ajuta sa invete cat mai multe in viata. Si tot baiatul bun a decis ca nimic din ce l-a facut sa sufere nu il va afecta in viitor si nu va lua decizii in numele lui.
     Asa ca, te-a lasat sa pleci si s-a resemnat. Toata lumea spune intotdeauna ca are balta peste si probabil ca de aceea te-a lasat sa pleci, chiar daca l-a durut destul de mult.
     Ceea ce probabil ca tu nu stii, este faptul ca, acolo, undeva, este o alta fata care nu va fi atat de fraiera pe cat ai fost tu. Iar atunci cand vei realiza ca tot ceea ce iti doresti si tot ceea ce ai nevoie este acel baiat bun, va fi prea tarziu, iar alta fata, acolo, undeva, va profita de el fara sa iroseasca nici o fractiune de secunda.
     Ca o comparatie pentru cunoscatorii serialului "How i met your mother", as putea spune ca tu ai fost Robin, iar el e Ted Mosby, pe care tu l-ai pierdut. Baietii buni sunt ca o gura de aer proaspat, ca o lumina in tunelul negru al tristetilor tale, ceva diferit fata de jocurile zilelor noastre.
     Poate ca te-a iubit mult prea mult, prea nebuneste si prea devreme, dar acest fel de baiat bun, nu il gasesti la fiecare colt de strada...de fapt nu prea cred ca mai sunt strazi pe care l-ai gasi. Poate ca ti-a adus in dar cel mai stupid lucru, si te-a facut sa simti dragostea si iubirea fix atunci cand dragostea si iubirea nu mai erau in vocabularul tau. Acum ti-ai dori sa-ti spuna ca te iubeste.
     El a fost baiatul alaturi de care tu ar fi trebuit sa ai un viitor. Baiatul bun care iti schimba intreaga lume in bine. Mi-as fi dorit sa-l fi vazut mai bine dinainte. Mi-as fi dorit sa-l fi remarcat inainte ca o alta fata se bucura de el.
     Dupa ce ti-am spus atatea, inchei cu un lucru care poate te va consola si iti va deschide ochii...te va face sa constientizezi si sa actionezi. Intotdeauna, chiar si acel baiat bun pe care tu nu-l meriti, te vrea doar pe tine.

      Cu sinceritate, unul dintre baietii buni


Acest articol este preluat, tradus si adaptat de pe siteul www.elitedaily.com. Ceea ce m-a facut sa il traduc? Faptul ca m-am regasit in totalitate.

Dominare-sub-jugare

      Nu sunt, nu am fost si nici nu voi fi, NICIODATA, un barbat care sa se lase dominat. Nu e misoginism in nici un fel si nu e cu nici o directie. Vorbesc despre ceea ce sunt, ceea ce sunt de la natura.

     Niciodata nu voi fi subjugat, criticat si pus la zid pentru lucruri pe care nu le-am facut. Nici macar pentru cele pe care le-am facut, pentru ca voi accepta o judecata corespunzatoare cu fruntea sus.

Nu voi accepta niciodata sfaturi, idei, moduri de gandire sau corectii din partea unui om, sau mai rau, unei femei cu o experienta de viata cu mult sub a mea.

     Sunt genul de barbat care produce, ofera, vaneaza, protejeaza, vorbeste, imparte cunostinte, invata pe altii. Niciodata genul de barbat care DOAR va asculta si va executa doar pentru a fi pe plac, doar pentru a intra in gratii.

     Genul meu de barbat e greu de cap si greu de imblanzit. Doar ca odata ce ajungi sa faci acest lucru, te voi marca si vei fi mereu in raza mea de acoperire, mereu vei fi in prim plan, mereu voi avea grija de tine sub orice forma si sub orice posibilitate.

     Celor care vor sa ma subjuge, in special femeilor care vor sa ma domine, sau sa domine un BARBAT, le spun ca nu se poate. Nu  ma voi lasa niciodata dominat daca motivul nu va fi unul intemeiat. Daca intr-adevar femeia mea va fi mai desteapta decat mine voi recunoaste. Daca va fi mai experimentata decat mine voi recunoaste. Daca va sti sa vada lucrurile dintr-o perspectiva mai clara decat mine, voi urma acei pasi. Dar doar in aceste cazuri.

     In caz ca, esti sub nivelul meu, dar vii cu gandul de a domina, deja nu doar eu, ci orice minte creata, va putea urmari urmele de nerusinare, de orgoliu si de frustrare de care dai dovada.

Un om puternic si capabil, constient de fortele lui, nu se va lasa niciodata dominat! Clar!

Daca oricine citeste aceste randuri si vede din ele un mod de exprimare arogant se inseala amarnic! E un mod de exprimare a faptului ca vreau sa se respecte o ierarhie. Pe cei ce ma respecta, ii voi respecta si voi avea grija de ei. Din cei ce vin cu gand de dominare dar sunt tabula rasa, voi musca cu nesat!

Sa nu preacurvesti

"Femeia, ca și evreul, e un produs secundar al evoluției umane. Ca și țiganul, iubește muzica, dar numai în măsura în care acea muzică îi permite să danseze. Creierul femeii, ca și al negrilor, este cu cel puțin o treime mai mic decât al bărbatului. Femeia nu este la fel de puternică, de înaltă, de abilă ca bărbatul. Femeile nu vor putea practica niciodată anumite meserii, ele nu vor putea fi niciodată mineri, piloți de avioane, șoferi de curse, nici măcar bucătari profesioniști. Oricât de bine ar găti o femeie, bărbații sunt cei mai mari bucătari, asta se știe. Femeile nu au ce căuta în artă. Femeile nu știu nici să scrie, nici să picteze, nici să compună muzică, decât la nivelul lejer al întreținerii unui mediu plăcut în casele lor.Femeile ar trebui ținute în casa. Ele sa-și vadă de educația copiilor lor, deși cei mai mari educatori, tot bărbații au fost. Femeile sunt incapabile de abstractizare. 
             Femeia este făcută numai pentru procreare, asta se vede clar din dispoziția anumitor organe în trupul ei. De aceea, femeile sunt stăpânite de sentimente, pe când bărbații – de rațiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lăsate să exagereze. Femeile, ca și câinii,trebuie ținute la respect cu mână forte. Ca și ei, ele trebuie dresate de mici. Fetițele, mai ales, sunt niște animale foarte periculoase. Nu vă lăsați fermecați de drăgălășenia lor. Se vor transforma în niște mutanți, cârcotașe, rele de gură, cicălitoare, se vor îngrășa și le va crește păr pe fața lor cea astăzi atât de dulce, sânii le vor cădea și vor face varice. Trebuie să vedeți în orice fetiță, femeia care va deveni nu peste mult timp. 
            Din păcate însă, statistic vorbind, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Asta mai ales fiindcă femeile nu se sinucid aproape niciodată. Ele nu sunt capabile să asimileze valoarea,nu știu ce înseamnă curajul, demnitatea, onoarea, discreția, modestia, controlul, fermitatea, munca, suferința. Femeile nu suferă, ele mimează suferința. De aceea, spre deosebire de bărbați, știu foarte bine să plângă.
            Femeile ar trebui închise în rezervații. Ar trebui hrănite, ajutate să se dezvolte, aduse în condiții bune până la o anumită vârstă, ideală procreării. Pe urmă, pe la 40-45 de ani, odată ce și-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu blândețe. Orice bărbat ar merita sa aibă în patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30 de ani. Cele peste 30 ar fi date bărbaților care nu mai pot procrea, ca să se mai distreze și ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merită sa mai trăiască. Ele nu aduc decât nefericire bărbaților lor și îi împiedică să trăiască lângă exemplare tinere ale speciei.

            Femeile nu se deosebesc între ele. Nu contează ce alegi, până la urmă tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvești."

              fragment din "Decalogul dupa Hess" monodrama de Alina Nelega Cadariu

Femei, femei, e plina lumea de nebune

     Vorbeam in seara asta cu cativa prieteni, despre prezente feminine, asa cum imi place mie sa le spun, si dintr-una intr-alta am ajuns la un subiect caree destul de prezent in viata mea. Primesc mereu in ultima vreme intrebarea “De ce esti singur?”. Initial primul raspuns este ca nu sunt, uite cata lume am in jurul meu! Dar de fiecare data ma gandesc si imi vin in minte tot felul de explicatii care mai de care mai interesante, mai amuzante, mai misogine, from time to time, ori raspunsuri simple cum ar fi “Sunt complicat!” sau “Din principii” sau oricat de cliseic ar suna, am folosit pe buna dreptate replica “Ma concentrez pe cariera!”

     In seara asta voi fi deschis si voi  asterne aici cateva motive reale pe care de cele mai multe ori sunt prea finut sa le afirm sau sa le fac publice, nu ca mi-ar fi mie rusine, doar ca sunt multi incuiati (ca in Harry Potter daca ma-ntelegi) si putini oameni sunt in aceeasi barca cu mine sa ma inteleaga si sa gaseasca uneori atragator poate, cee ace spun…preferintele sau gusturile mele.

Ei bine, aceste preferinte si aceste gusuturi in materie de femei, au fost si probabil ca sunt inca in modelare si formare, de acum un deceniu (ca sa nu ma umflu in pene si sa fiu absurd spunand ca am fost mare Don Juan dinainte sa am buletin). Am aflat cum vine piesa langa piesa pe ambele cai, atat pe cea buna cat si pe cea dificila, dar macar am un tipar acum. Pentru mine nu tot ce zboara se si mananca.

     Unul din principalele motive este faptul ca vreau neaparat sa vad un click, o sclipire, o conexiune. Sa fie reciprocitate frate! Ca nu merge cu lalaiala! Daca nu coincide ceva de la inceput, nu merge! Ce rost are sa facem sa mearga doar pentru ca eu am ochi frumosi si ea sani ca doua portocale cu miros de scortisoara? Nu! Ei uite aici, uneori, catalogarea vine ca si aroganta, ca si “vezi Doamne are figure si vrea nu stiu ce” cand de fapt eu incerc in cel mai politicos si scurt timp sa tai din fasa orice chestier neplacuta.

     Ar mai fi faptul ca nu-mi plac mucoasele. Bine hai, nu spun mucosae ca poate unele or sa se simta si nu vor mai vorbi cu mine, dar le spun frustrate. Pot fi simpatice, dragute, pot arata bine, cam degeaba. Cand stiu ca am dus bataliile si razboaiele mele si sunt mandru de mine si de inima mea, care a fost peticita, calcata in picioare, rupta, pusa inapoi, dar inca e acolo si bate mai tare ca niciodata, nu accept sa-mi vina o mucoasa – na ca nu ma pot abtine – sa vina sa-mi spuna ca sunt rau, ca sunt arogant, ca am nasul pes us, ca sunt ogolios, ca sunt serios, ca sunt mult prea prea cam din tot ce nu-i face ei bine la ego. Pai normal tati ca n-o sa-ti suflu tie-n cur, ca asa ti-o fi placand tie, si tu normal ca o sa ma vezi omul negru.

      Ah, ar mai fi miorlaiala aia “Imi e cam dor de tine dar nu stiu cum sa fac sa ne vedem, ca eu nu pot!”  Si dau cu ras, si ma amuz.

     Mai sunt singur pentru ca ma uit imprejur si cunosc prezente feminine care au dupa ele baieti nu ca buni, foarte buni, dar ii calca in picioare si isi bat joc de ei. Bine aici e si vina camarazilor mei. Blegilor! Daca nu sunteti prosti, nici strambi, aveti un job, de ce s ava limitati? Tu ca barbat daca esti placut si stii sa vorbesti, stii ce vorbesti si cand sa vorbesti, poti avea aproximativ orice femeie vrei! Think about it!

     Ar mai fi din cauza grupurilor de femei care stau cu _)_-n gura toata ziua. La figurat din pacate pentru ca pe partea practica fie ca sunt mimoze, fie ca nu se pricep fie ca se pastreaza pentru Dumnezeu.

     Comasat, ca sa nu ma mai lalai cu alineate si punctulete, sunt singur pentru ca femeile care-mi plac mie sunt foarte rare. Un om complex va vrea mereu un alt om complex langa el, cu care sa poata comunica, cu care sa isi poata satisface si pofta de cunoastere si de socializare nu doar pofta carnala si cea de ciorba. Iar un om incapabil sa-ti ofere ceea ce ai nevoie chiar daca cerintele si standardele tale nu sunt iesite din comun, va cauta mereu sa dea vina pe tine. De aceea sunt singur pentru ca nu ma grabesc. Mi-ar placea intr-adevar sa cunosc o femeie care sa-si cunoasca adevaratul potential, sa nu viseze la cai verzi pe pereti, sa si ofere nu doar sa primeasca si cel mai important lucru, sa nu uite ca un barbat are nevoie sa fie si sa se simta barbat! Aici in schimb voi fi criticat de catre pseudo feministe, dar…uite cat imi pasa! J Femeia potrivita pentru mine ar trebui sa-mi inteleaga simtul umorului. Asta e primul semn si cel mai usor mod. Ar trebui sa-mi dea mesaj seara cand vin acasa si sa-mi spuna “Esti obosit, nu? Dar sa nu-ti treaca prin cap ca ajungi acasa sit e bagi la somn!” As indragi-o instant! Si daca as cunoaste-o de mai multa vreme nici n-ar mai fi nevoita sa-mi ceara ea acest lucru.

     In incheiere, ca un sfat, decat intr-o relatie doar de dragul de a fi, cu persoana nepotrivita, mai bine singur. Stiu de ce sunt in stare si ce pot oferi atunci cand imi pica o femeie cu tronc, doar ca n-o voi face cu oricine.

     PS. Nu sunteti toate la fel :) asta e clar! Eu am rabdare. Imi e dor, dar am rabdare!

This War of mine

       
         Loving you was like going to war...I never came back the same...

Rocket man

Draga mea,

Ma gandeam la noi, la povestea noastra. Cum naiba sa o rezum? A fost perfect? Nici macar. Orice poveste care ma include pe mine ca personaj principal nu va fi niciodata decat un dezastru cu zambetul pe buze. Dar uite ce stiu sigur - timpul nostru petrecut impreuna are o frumusete al naibii de absoluta. Certurile, iesirile, sexul si lacrimile. Momentele frumoase in care orasul era singurul confident. Acest oras in care ani de zile, am dat-o in bara, am spus "Iarta-ma!", m-am imbatat si am luat-o mereu de la capat. Ca un mic scriitor si om al cuvintelor, nu ma pricep deloc la finaluri fericite. Barbatul care cucereste femeia, il salveaza de propriul sau ego si dispar impreuna in asfintit. Ca barbat care iubeste o femeie, mi-am dat seama ca nu exista asa ceva. Nu exista apus. Exista doar acum, si existam doar noi...lucruri care pot fi al naibii de infricosatoare uneori. Dar daca inchizi ochii si iti asculti inima, daca incerci la nesfarsit si nu te opresti niciodata, nu conteaza de cate ori dai gresi, atat timp cat intr-un final, rasaritul si apusul se unesc intr-un loc in care ne reintalnim amandoi...atat.


Nu am gasit un final pentru aceasta scrisoare pentru ca inca nu s-a terminat. Nu se va termina niciodata, atat timp cat tu existi, cat eu exist, cat timp exista speranta si maretia.

Al tau, cu adevarat sincer

Sfarsit de autograf

...Te urăsc

pentru că ai ştiut

să îmi dăruieşti

cele mai fericite clipe,

dar şi cele mai triste.

Te caut mereu,

ştiind că acum te-ai cazat în alte suflete,

căutându-mă...

Nu vei găsi acolo

decât uşoare plagieri

şi ieftine imitări.

De când te-am pierdut,

cioburi de mine sunt peste tot...

Dacă te mulţumeşti cu ele,

rişti să fii urmărit de amintiri

care nu te vor lăsa să uiţi.

Dacă găseşti cumva

o bucată de suflet,

la tine,

adumi-o înapoi..

poate are altcineva nevoie de ea...

Dar până atunci...

Nu mă căuta...

nici eu încă nu m-am găsit!...

Sfarsit de autograf

A.P.

Somnoroase bloggerite

Am citit in ultima vreme o multime de bloguri apartinand multor feministe convinse, activiste daca pot spune asa. Niste frustrate varule! Mai pe romaneste! Ca uite asa se intampla. Didina afla de la Cecilia, Cecilia ii povesteste Mirabelei, si asa se strang cu toatele si pun tara la cale si se incurajeaza una pe cealalta ca merita mult, ca trebuia sa ceara mult, ca sunt niste regine, etc etc.

Cate din mimozele care sunt in ziua de astazi blogerite si fondatori de opinie sau asa-zise “trendsetter-iste” au trait pe pielea lor exact ce le iese din varfurile degetelor? Cate? Ca tare as fi curios! Ce ma amuza in ultima perioada, este aceasta unitate stearpa si fada dintre femei impotriva TUTUROR barbatilor. Imi e rau, lesin, mor si-mi dau si ochii peste cap! Jur! Parol! Pentru ca mai nou, absolut totul se transmite prin viu grai si prin sfaturi a caror fapte practice exista doar in mintile paranoice si “ultra-feministe”.

Citeam mai devreme domnule, tine-ti aproape va rog “Nu te multumi cu un barbat care te doreste…”. Nu! Multumeste-te cu unul care are 3 oO! “Lasă-te cucerită greu și luptă să-i arăți că ești diferită.”…pffffai sa ma bata Dumnezeu, si nu singur ci impreuna cu Maicuta Domnului!

Si uite asa toate printesitele si toate infumuratele, si toate uratele si toate pitipoancele si tot ce mai sunteti voi, orice inafara de FEMEI, ajung sa creada ca lor le este cuvenit orice de la betisoare parfumate pana la luna de pe cer, doar pentru ca ce? Pentru ca au …ceva? Pai cum Doamne iarta-ma, si nu singur, ci dimpreuna cu Maicuta Lui, sa ceri mereu fara sa oferi nimic? Unele sunt atat de convinse incat spui ca sunt member fondatoare a sectelor acelea “tata”, care au o credinta oarba in…ceva! Nimic! Nu oferiti nimic! Dar vi se cuvine totul! Sau macar vreti barbatii sa se tarasca prin noroi, sarma ghimpata si alte bazaconii, sa aibe totusi freza si imbracamintea impecabile, sa se urce intr-o masina faina unde are de alfel portofelul, un anturaj bine inchegat si o familie frumoasa. Sa-l visezi cum iti aduce tot cee ace vrei tu de la imense buchete de trandafiri, la care eu nu vad rostul pentru ca, cu 3/400 de lei cat ar face un hiper-extra-mega buchet din acela de trandafiri cum tot postati pe Facebook poze DE PE GOOGLE, pana la inele sau inima scoasa din piept intr-o cutie sub forma de inimioara. Iar tu, sa nu oferi nimic! Pentru ca esti o Elena din Troia si astepti sa se poarte razboaie pentru tine, iar tu, tu sa nu oferi nimic pentru ca esti femeie! Da domnle, o simpla femeie, care este formata doar din idei preconcepute si modelate de la televizor sau din diferite carti anonime sau de pe bloguri feministe.

Pentru ca o frustrata a furat-o si a plans ca vita din cauza unui bou, ca alti boi care ne fac regnul masculin de ras(fi-v-ar mutra de maimutoi sa va fie) se apuca sa scrie n si n de tampenii despre cum sunt toate femeile niste zeite si li se cuvine totul iar toti barbatii “e porci”, uite asa, fetitele, domnisoarele, mandrele acestea de o varsta mai frageda pana la dame, doamne, domnite, pitipoance si mimoze, ajung sa nu aibe gram de experienta si de cultura, sa fie niste frigide plangacioase si smiorcaite, dar cu pretentii pe deasupra si sa isi construiasca singure ziduri impotriva barbatilor. Ziduri care vor fi daramate de slabiciuni, ridicate inapoi mult mai solid nepermitand unor oameni cu suflet bun sa patrunda. Si tot ele sunt victimile plangacioase. Saracutelor.

Dar voi…voi…stimate doamne, domnisoare, fete, mandre si frumoase, care aveti ceva mai multi creti pe creierasul Acela al vostru decat cele enumerate mai sus, si putin mai multa experienta, si stiti de la scoala ca generalizarea si comparatia nu se aplica in fiecare propozitie sau in fiecare intamplare, voi prezente feminine care desi sunteti si lasati sa se vada forta si incredere in priviri si in fapte, care pretuiti actiuni si vorbe spuse dintr-un cap care e vascularizat tot timpul, pentru voi, cel mai mult respect! Pe voi va admir si in voi nu mi-am pierdut speranta! In fata voastra, ma inclin!

Cand rasare soarele, vi se scurge "frumusetea" pe fata

Hai sa lamurim  cum sta treaba si diferenta dintre mimoze si doamne sau domnisoare. Parerea mea despre doamne si domnisoare o stiti deja. E veche! Dar e neschimbata! In schimb mimozele, le-as atrage pe toate cu ruj, tocuri, huse de iPhone, posete si bani, pe o insula pustie pe care as boteza-o “Botoxland".

De ce va fac mimoze? Pentru ca asta sunteti! Sau ma rog, daca e sa traducem mot-a-mot, asta va credeti, niste mimoze, frumoase si gentile, care se ofenseaza atunci cand va sunt apasate butoanele acelea pe care voi vreti sa le ascundeti.

Pentru ca va place sa primiti sute de like-uri la poze in care se vede caaaaaaaat mai multa piele, eventual de pe posterior sau sani. Pentru ca va place sa primiti comentarii de genul “oh, frumoas-o”, care in traducere libera ar insemna “Ce viol ti-as oferi!”.

Pentru ca pe fata voastra nu se poate citi niciodata nici o expresie din cauza fardurilor, fondului de ten, , pudrei, rimelului sau altor instrumente care va ajuta la pseudo-infrumusetare. Doua sau chiar trei randuri de ruj, gene, mese, solar cat cuprinde, tocuri cat mai inalte, unghii de prost gust si o garderoba care ar putea prinde actorilor de la cele mai kitchsoase circuri.

Voi nu faceti niciodata sex oral, dar stati cu p**a-n gura toata ziua din trafic pana in dicutiile cu celelalte prietene mimoze! Voi nu stiti ce e aia dragoste pentru ca nimeni nu v-a impartasit acest sentiment pentru ca nu ati oferit aceasta ocazie, iar celui care a incercat, i-ati oferit doar mistouri sau batai de joc.

Voi mimozelor nu stiti sa faceti dragoste, sau cel mult sex! Voi sunteti fu**te si atat! Va dezbracati, va intindeti pe spate, despartiti picioarele si procesul incepe. Pe voi nu va saruta nimeni dupa si nu va tine nimeni in brate, nu va prepara micul dejun dimineata si va surprind cu mesaje banale dar grijulii.

Pentru ca voi nu aveti nimic de oferit decat o bucata de carne gletuita, modificata, spilcuita, aranjata, botoxata, colorata si parfumata. Voi fara tocuri va pierdeti la McDonalts printre copiii de la tobogan, fara hainele burberryesciene sau versaciene sunteti anonime si fade, iar daca va ascund geamantanul cu farduri, v-am nenorocit! Iar cand rasare soarele, dimineata, voua vi se scurge toata "frumusetea" pe fata!

Pentru voi toti barbatii sunt la fel, prosti, tampiti, porci, agramati si tampiti. Doar banii, pozitia, uniforma sau masinile lor sunt bune. Mereu v-ati considerat femei fatale, dar sunteti cele mai fade, penale, stanjenitoare, usoare si vulgare fiinte. Femeile fatale sunt independente, au o cariera sau daca nu au un job sau daca a fost cu noroc, vreo mostenire, au creierul cret, si nu cum radeti voi ca greblele ca daca ai mintea creata esti proasta, pentru ca daca ai fi putin mai dezghetata ai sti ca, cu cat ai mai multe pliuri sau creti, cu atat esti mai desteapta. Dar tu te faci creata doar la par. Daca mai ai. Ca de aia miroase a ars tot blocul inainte sa pleci in club sambata.

Voi mimozelor, vorbiti de sex in cel mai penibil mod. Barbatesc. Din gura voastra se aud cele mai ciudata intamplari si povesti. Doar barbatii vor sex. Femeile care sunt deschise la minte sunt curve. Nu! Panaramelor! Voi sunteti curvele! Una e din placere, arta sau dragoste si una e din nevoia ca sa-l tii pe print langa tine! Voi ati facut ca sexul sa fie ceva scarbos si injositor pentru multi. Voi l-ati decazut din rangul de arta, de placer, de frumos.

V-as trage cate un dex la cur (pentru ca sunt bland) in momentele in care va costumati ca pentru Moulin Rouge sau pentru Red Line District, si daca un barbat, ca toti barbatii, ca deh, unii ne mai fac si de ras, scapa cate un comentariu, il faceti in secunda 2 albie de porci! Pai daca tu, mimozo, asta oferi, ce vrei sa spuna saracul om? “Ce colon sanatos ai frumoas-o!”?

Voi nu sunteti femei adevarate, pentru ca femeile adevarate sunt opere de arta! Voi sunteti doar niste reproduceri facute pe placul si pe banii “contribuabililor”. Trist! Pentru ca sunteti frumoase in esenta! Dar intr-o zi, chiar daca va fi cu voce tare sau in colt de suflet sau de camere exotice, va veti plange regretele, alegerile sau traiul.

Tot mimoza esti si cand esti o materialista sub acoperire. Daca nu esti pe fata, asta nu inseamna ca nu esti materialista. Dar cu totii stim ca pentru tine, barbatii in uniforma sau in costum, nu mai reprezinta o atractie frumoasa, o bucurie a ochilor sau o partida frumoasa si pasionala de sex sau dragoste, reprezinta o pozitie sociala, o siguranta, de care esti dependenta!

Ca un sfat si ca o bucurie personala…O femeie pe bune, imi poate starni cele mai aprinse fantezii doar prin zambetul si sclipirea ei! Poate fi imbracata ca o araboaica, nu conteaza, daca e o femeie pe bune te poate face sa-ti pierzi mintile! Nu sunt ipocrit, aspectul fizic conteaza, si conteaza. Dar nu ma pot indragosti de un un invelis fara esenta si fara continut!

In fata voastra, femeilor pe bune, ma inclin!