Astazi am intalnit un om frumos. Am fost sincer si-am spus ce gandesc, si pentru ca oamenii buni se gasesc indiferent de colturile in care se afla, sentimentul a fost reciproc.
Si nu trebuie sa vorbesti mult cu un om ca sa-ti poti da seama de felul sau...e la fel ca si cu acea sclipire si click din dragoste, e de la inceput sau nu e.
Ce ne apropie pe noi sunt cuvintele asternute la vedere, expunerea aceasta in fata unui public, mai mic sau mai numeros. Amandoi scriem. Ea e cunoscuta. Eu nu am pretentii, pentru ca n-am atins acel nivel. Doar ca amandoi scriem cu un motiv. Si acela de a motiva pe cei din jur, de a deschide perechi de ochi sau suflete, de a preveni pe altii sau de a pune zambete pe fata. Si o data ce iti intra asta in sange, devii dependent. Dependent de zambete, dependent de reactii, dependent de cunoastere, dependent de sentimentul in care impartasesti stiind ca nu esti singurul.
Noi nu scriem pentru faima, nu scriem pentru like-uri, nu o facem pentru publicitate si nici ca nu avem de treaba. Noi nu avem poze cu citatele noastre, noi nu scriem carti in care sa ne exprimam frustrarile sau sa ne scriem experientele sexuale ori sa propovaduim doar in favoarea unui singur sex.
Am spus si mai sus, noi scriem pentru zambete, pentru a impartasi, pentru a deschide ochi si suflete. Noi, genul acesta de oameni, ne deschidem si ne dezgolim de secrete in fata celor care ne impartasesc simtirile dar nu au, fie curajul, fie talentul, fie timpul de a scrie.
Noi ne bucuram ca niste copii atunci. cand gasim oameni frumosi, care ne incurajeaza, care ne spun ca au pielea de gaina cand ne citesc pentru ca stiu cum e. Pentru ca noi scriem din popor. Nu "sefeuri" sau "wannabeuri". Pe intelesul tuturor celor care au ceva creti pe creierasul acela al lor.
Noi nu judecam si nu aratam cu degetul chiar daca patosul si focul nostru poate fi interpretat altfel. Si chiar daca suntem pusi la zid de multe ori de mintile incuiate, chiar daca suntem considerati aroganti, curve sau misogini pentru ca ne despuiem in fata lor, chiar daca nu suntem in trend si nu pupam in cur, avem ochii nostri care ne citesc si ne transmit energii pozitive si ne incurajeaza sa continuam cu ceea ce facem.
Nu facem parte nici din liga dreptatii, nici din bransa frustratilor, nici din haita feministelor si nici nu suntem incuiati la minte. Noi vrem sa facem putina ordine prin randurile noastre si sa bucuram. Si uneori lansam un strigat cand turma se aglomereaza.
Si vom continua sa facem lucrurile astea...asa mici cum sunt, la fel ca noi oamenii care le scriem, cantitatea aceea infima care nu si-a pierdut speranta, acei oameni care scriu indiferent de vremuri, de stare sau de locatie. Doar ca noi avem curaj. Avem coloana vertebrala. Avem cate ceva folositor de spus.
Si tot noi, va multumim!
Inspiratiile acestei postari sunt:
*Ioana Duda singurul blogger cunoscut si pe gustul meu, din toti care au rasarit in ultimii ani si singura femeie blogger cu oO, cu perspectiva si cu abilitatea de a scrie impartial. Curaj, om frumos! Si multumiri!
*Fostul meu profesor si unul din cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc, domnul Ailenei Sorin, pe care eu il consider "un altfel de blogger", care are de asemeni un curaj nemarginit sa scrie cu o gandire deschisa despre lucruri mai mult sau mai putin sfinte. Chiar daca nu v-am spus, va citesc de mult! Multumiri!
Dragii mei, aici inchei!
Ma inclin!
