Blog din blog...dar nu monolog

Astazi am intalnit un om frumos. Am fost sincer si-am spus ce gandesc, si pentru ca oamenii buni se gasesc indiferent de colturile in care se afla, sentimentul a fost reciproc.

Si nu trebuie sa vorbesti mult cu un om ca sa-ti poti da seama de felul sau...e la fel ca si cu acea sclipire si click din dragoste, e de la inceput sau nu e.

Ce ne apropie pe noi sunt cuvintele asternute la vedere, expunerea aceasta in fata unui public, mai mic sau mai numeros. Amandoi scriem. Ea e cunoscuta. Eu nu am pretentii, pentru ca n-am atins acel nivel. Doar ca amandoi scriem cu un motiv. Si acela de a motiva pe cei din jur, de a deschide perechi de ochi sau suflete, de a preveni pe altii sau de a pune zambete pe fata. Si o data ce iti intra asta in sange, devii dependent. Dependent de zambete, dependent de reactii, dependent de cunoastere, dependent de sentimentul in care impartasesti stiind ca nu esti singurul.

Noi nu scriem pentru faima, nu scriem pentru like-uri, nu o facem pentru publicitate si nici ca nu avem de treaba. Noi nu avem poze cu citatele noastre, noi nu scriem carti in care sa ne exprimam frustrarile sau sa ne scriem experientele sexuale ori sa propovaduim doar in favoarea unui singur sex.

Am spus si mai sus, noi scriem pentru zambete, pentru a impartasi, pentru a deschide ochi si suflete. Noi, genul acesta de oameni, ne deschidem si ne dezgolim de secrete in fata celor care ne impartasesc simtirile dar nu au, fie curajul, fie talentul, fie timpul de a scrie.

Noi ne bucuram ca niste copii atunci. cand gasim oameni frumosi, care ne incurajeaza, care ne spun ca au pielea de gaina cand ne citesc pentru ca stiu cum e. Pentru ca noi scriem din popor. Nu "sefeuri" sau "wannabeuri". Pe intelesul tuturor celor care au ceva creti pe creierasul acela al lor.

Noi nu judecam si nu aratam cu degetul chiar daca patosul si focul nostru poate fi interpretat altfel. Si chiar daca suntem pusi la zid de multe ori de mintile incuiate, chiar daca suntem considerati aroganti, curve sau misogini pentru ca ne despuiem in fata lor, chiar daca nu suntem in trend si nu pupam in cur, avem ochii nostri care ne citesc si ne transmit energii pozitive si ne incurajeaza sa continuam cu ceea ce facem.

Nu facem parte nici din liga dreptatii, nici din bransa frustratilor, nici din haita feministelor si nici nu suntem incuiati la minte. Noi vrem sa facem putina ordine prin randurile noastre si sa bucuram. Si uneori lansam un strigat cand turma se aglomereaza.

Si vom continua sa facem lucrurile astea...asa mici cum sunt, la fel ca noi oamenii care le scriem, cantitatea aceea infima care nu si-a pierdut speranta, acei oameni care scriu indiferent de vremuri, de stare sau de locatie. Doar ca noi avem curaj. Avem coloana vertebrala. Avem cate ceva folositor de spus.

Si tot noi, va multumim!

Inspiratiile acestei postari sunt:

*Ioana Duda singurul blogger cunoscut si pe gustul meu, din toti care au rasarit in ultimii ani si singura femeie blogger cu oO, cu perspectiva si cu abilitatea de a scrie impartial. Curaj, om frumos! Si multumiri!

*Fostul meu profesor si unul din cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc, domnul Ailenei Sorin, pe care eu il consider "un altfel de blogger", care are de asemeni un curaj nemarginit sa scrie cu o gandire deschisa despre lucruri mai mult sau mai putin sfinte. Chiar daca nu v-am spus, va citesc de mult! Multumiri!

Dragii mei, aici inchei!

Ma inclin!

Trecutul

Trecutul...ce este el, cine este el si ce cauta in vietile noastre? Nu voi incepe cu etimologia cuvantului ci voi sari direct la subiect pentru ca in ziua de astazi timpul inseamna bani si sentimente.

Venim din trecut. Asadar fiecare dintre noi avem trecutul nostru. In cea mai mare parte cu totii avem un trecut comun pana la un anumit punct pentru ca exista un tipar...ne nastem, crestem si ne transformam. De la acest ultim pas incepe diferentierea iar trecuturile incep sa se personalizeze.

Scriu aici de 7 ani si unele din primele litere asternute aici se afla in mottoul meu si al acestui blog: Unii oameni traiesc in trecut, altii viseaza prea mult la viitor...uitand sa traiasca prezentul. Trist dar adevarat. Si inevitabil de cele mai multe ori, fie ca ne urmareste trecutul, fie ca nu vrem noi sa renuntam la el, fie ca avem rani din trecut ori fie ca ajunge sa ne afecteze si in viitor cautand mereu ceva mai bun ca in trecut, sau comparand la nesfarsit.

De multe ori facem lucruri involutar sau din subconstient avand deja stabilite unele tipare pentru fiecare situatie dar vine o vreme cand treci de toate pasele si ratiunea preia cuvantul. Moment in care uitam tot ce a fost si nu ne mai arde de ce va fi pentru ca vrem acum, in prezent!

Suntem oameni si nu suntem perfecti, nu suntem genii, nu suntem pe deplin fericiti si impliniti nici cand. Asa ca gresim si vom gresi. Si vom avea de suportat consecinte si repercusiuni, important e sa fim constienti si rationali si sa nu negam ceea ce suntem.

Sa nu negam ca ceea ce suntem in ziua de astazi suntem datorita trecutului. Sa nu negam ca ceea ce s a dus, este bun dus. Si sa nu ne ascundem dupa deget atunci cand, uneori, altii ne dau cate o palma dupa cap si ne arata indicatoarele drumului nostru pe care, uneori, nu le vedem de blegi ce suntem.
Nimeni nu merita sa sufere pentru trecut. Oricat de dureros ar fi, trebuie sa ne agatam de lucruri si de oameni care sa ne arate un drum mai bun.

Tiparele si tipologiile? Ei bine ele sunt folositoare doar in situatiile standard de analiza stiintifica si tipologica in rest trebuie sa fie desfiintate. De ce sa nu ne bucuram de azi? De ce sa traim cu regretul zilei de ieri si cu teama zilei de maine?

Am mai spus ca suntem ceea ce suntem datorita trecutului...datorita intamplarilor, momentelor, zilelor, persoanelor si trairilor care ne-au modelat in tot acest timp de pana ieri. Bine ar fi sa invatam doar din tot ce a fost. Acum stim ce a fost bine, ce a fost rau, ce a fost amar si ce dulce, ce doare si ce provoaca fericire, ce provoaca lacrimi de durere si ce provoaca lacrimi de fericire. Bucatica cu bucatica, sa ne construim un fel de a fi si un subconstient care sa trigger-uiasca fiecare conexiune din trecut, urmarita de o scurta analiza si de abilitatea de a trece la fapte. Acum suntem mai buni, mai intelepti, mai rationali...acum stim cum e bataia, ca doar am mai luat...stim cum e fuga, ca doar am mai fugit...stim cum miroase o cafea buna, o persoana frumoasa, o dimineata de primavara...vom sti ce e aceea libertate pentru ca am fost prizonieri...si cel mai important, acum stim sa pretuim fericirea, pentru ca am suferit, si niciodata nu vei sti ce e fericirea adevarata fara suferinta amara.

Inchei aici, dar acum, pe final, vreau sa trec de la pluralul general la persoana I singular. Vreau sa multumesc trecutului meu si persoanelor care fac parte din el. Datorita lor am invatat si voi continua sa invat. Sunt mandru de trecutul meu. Sunt impacat cu trecutul meu. Il povestesc cu zambetul pe buze asemeni lui Ion Creanga, pentru ca "iaca sunt si eu pe lumea asta, un bot cu ochi"...chiar daca mereu am avut de tras din cauza trecuturilor...fie ale mele, fie ale altora.

"Ce frumosi suntem la inceput de drum
Ceru-i tanar si clar
Nici un vis nu-i prea mare acum
Pe a lumii cantar
La-nceput de drum, toti visam o stea
S-o atingem in zori
Merita sa-ncerci...chiar de nu vei fi
Printre invingatori
Unii vad mereu soarele pe cer
Vesnic la polul plus
Altii dau doar de-un vis pasager
Steaua lor...e prea sus...
Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi
Prejudecata omeneasca,
Arunce-n cale-ti cu noroi
In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii. nu cersesc
La fel cu tine, gandul nu mi-i,
Nici sa urasc nici sa iubesc..."  asta e pentru voi

"Daca ai ghici,
Tot ce-ti pot dori
Eu ti-as prinde-n par cununa de sori...
Stropita cu flori
Incearca sa zambesti,
Far' sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor...
Fiindca-i trecator
Daca iei un strop de ploaie-n palma ai sa vezi
Ca nu e atat de greu sa speri
Fur' o raza de lumina, 'ncerca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea-n spre cer..."       iar asta e pentru tine

Conditia si situatia femeii zilei de astazi

In primul si in primul rand vreau sa lamuresc un lucru inca din fasa. Cei ce ma cunosc stiu asta deja dar vreau sa inchid gurile rele fara sa apuce sa ma critice. Sustin cu vehementa faptul ca orice asalt asupra femeii sa fie pedepsit asa cum se cuvine in functie de gradul severitatii! Condamn violul, maltratarea femeii si violenta domestica! Am cei 7 ani de acasa, loc in care nu am vazut sa zboare nici o palma si nici un cuvant ne la locul lui, am fost crescut de doi oameni care-mi sunt model ca si cuplu. Ca imi ajunge uneori si nu mai pot, da, dar pentru mine, un cuvant spus cu cap, doare mai mult decat orice.

Dupa cum vuieste toata tara, in ultima luna ies la lumina din ce in ce mai multe agresiuni de naturi diferite la adresa femeilor si fiecare comenteaza lucrurile astea dupa bunul plac. In general comentariile vin din 3 tabere: cea feminista, tabara in care "pai ca asa e in Romania" si oamenii de rand.

Mai devreme am auzit un grup de feministe cum sustineau clar si tare ca legea domnule, legea e singura vinovata ca nu face nimic, ca nu stiu ce si nu stiu cum.

Pai dragele mele, uite cum sta treaba. Excluzand tipul ala de barbat monstru, femeia e singura si principala vinovata! In primul si in primul rand, femeia isi alege. Femeia este cea care are N prioritati. La femeie e cuvantul la inceput. Asa e din natura, orice specie face asa. Barbatul iti aduce ofranda, betele, frunzele, carnea, cuvinte, fapte, iar tu ca femeie alegi. Pentru ca ai de unde. In functie de ce alegi, aia primesti. O FEMEIE CU SCAUN LA CAP, pleaca de la prima injuratura, ce sa mai spun prima palma. O FEMEIE NORMALA LA CAP stie ca UN BARBAT NORMAL LA CAP nu are apucaturi de acest fel.

Fata mea! TOTUL, dar absolut TOTUL pleaca de la tine ca femeie! Numai eu cate cazuri stiu in care sunt femei care stau sa fie injurate si lovite din diferite motive. Uite si cateva motive, si care neaga lucrurile astea, sunteti ultima speta de feministe:
- "Da' lasa ca si eu merit!"
- "Da' lasa ca era beat!"
- "Da' lasa ca mi-a promis ca nu mai face. E si el om, l-am provocat!"
- "Pai si daca plec ce fac? Am tot ce-mi trebuie langa el!"
Si ar mai fi dar nu vreau sa continui. Cert e ca daca nu vrei, si nu-ti place, NU STAI! Pleci, fugi, chemi pe cineva, strigi, dai un telefon, suni la politie, mergi la politie. Nu exista doar legea si autoritatile in tara asta, suntem si alte douazeci de milioane care am putea face diferenta.

Si acum fac haz de necaz pentru ca asa vreau si asa am chef! Cate din voi nu sunteti atrase de barbatii rai? De cate ori n-ati spus sau n-am auzit eu replica "Femeilor le plac barbatii rai!" genul ala de bad boy! Pai da, dar sa fie bad boy cu baietii lui, nu cu tine acasa, faierelor!

Ah, si mai nou, vad ca dau pe TV cazuri cu poze deocheate. Frate, nu-ti trimite daca nu te simti tu bine. Daca nu-l ai tu la mana cu ceva intai sa fii tu sigura, daca nu esti sigura pe tine, nu-i trimite nici o poza in pijamale daramite goala! NU! Ca ala e prost si te ameninta ca face nu stiu ce cu pozele, asta e problema lui. La urma urmei sunt niste poze in care esti tu asa cum ma-ta te-a nascut, nu e vorba despre altceva. El cade de prost! Ia atitudine si denunta-l ca te santajeaza, nu-i face pe plac ca o fraiera!

Si uite asa, din cauza vesnicelor tabere, cea a feministelor care isi merita soarta si cea a badaranilor tarani care nu stiu sa se poarte cu o femeie, mereu se naste o generalizare. Si uite asa multi dintre noi isi merita soarta. Doar ca ce nu imi place mie e ca generalizarea asta afecteaza si oamenii normali. Femei si barbati care au cei 7 ani de acasa, care au o coloana vertebrala, care au un respect deosebit pentru frumos, care stiu sa se comporte unii cu altii, sunt cei care au cel mai mult de pierdut. Aici nu sunt de acord! Pentru ca, personal, eu, ca si barbat, cu cei 7 ani de acasa, bla bla, nu ma mai laud, cu toate ca in ziua de astazi, as putea pentru ca am un caracter exemplar, si n-are rost sa ma c*c pe mine, eu personal, mereu am avut de pierdut si de suferit din cauza taranilor si badaranilor. Ca vrei sau ca nu vrei, ajungi intr-o anumita proportie sa simti unele repercusiuni.

Nu trebuie sa va fac eu educatie, dar uite ca o fac. Nu mai stati dupa toti prostii, daca nu va place cum se comporta cu voi. Punct! Nu iti place, pleci! Punct! Simplu si de la capat! Ai gura, ai maini, ai picioare, mergi si faci ceva. Nu ai nici o scuza, absolut nici o scuza! Oricine te ajuta ca si femeie, trebuie sa vrei! Nu te-ajuta nimeni, vino la mine si te ajut eu, poftim!

Barbatii normali si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa, cu bun simt, stiu ca femeia nu e un obiect! Asa cum femeile normale si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa si cu parinti grijulii, stiu ca nu toti barbatii sunt badarani si stiu sa faca diferenta, stiu ce vor!

Nu ma mai intind la vorba, pentru ca ar fi o multime de chestii de spus, dar e revoltator ca multi vorbesc fara sa aibe habar si impart zvonuri in stanga si in dreapta, in timp ce acei care au facut rau se plimba liberi pe strada! Comportati-va si actionati ca atare!

Scrisoare catre fata care a lasat baiatul bun sa plece

     Am vazut povestea asta intamplandu-se de prea multe ori: Baiatul bun pierde fata din cauza felului sau de a fi.
     Ce e si mai rau e ca daca e intr-adevar baiatul bun, o va pierde fara sa spuna nimic. Va accepta aces lucru ca fiind ceea ce isi doreste ea cu adevarat, urandu-i doar de bine in timp ce pleaca, fiind poate, ceea ce el si-ar fi dorit vreodata.
     Din partea tuturor baietilor buni care exista, aceasta scrisoare este pentru fata care a plecat exact cand avea parte de tot ce i se putea intampla mai bun.

Draga domnisoara,

     Nu e ca si cum nu ai fi stiut in ce te bagi. El ti-a dat de inteles de la inceput ca e genul de barbat cumsecade. I-ai capatat increderea foarte usor si ti-a oferit tot ce a putut cand a putut.
     Baiatul bun crede ca lucrurile trebuie facute mereu ca la carte. Era mereu acolo cand aveai nevoie de el si s-a neglijat ca sa fie sigur ca intelegi cat de mult poti sa insemni pentru cineva.
     In zilele noastre, cu totii purtam masti si jucam anumite roluri sa putem reusi macar catusi de putin pe frontul intalnirilor amoroase ale secolului 21. Nimeni nu se ofera pe tava! Niciodata!
     Ne plac citatele de pe Facebook si postam diverse lucruri, de la cele mai masochiste astazi pana la cele mai romantice, maine. Jucam aceste jocuri, ramanand disponibili foarte rar, iar atunci jucam cartea in care ne lasam greu de cucerit si de impresionat. De ce?
     Eu cred ca telul nostru final e sa ne asezam la casa noastra, sau intr-o relatie serioasa si stabila. In fond, de ce ne mai dam intalniri si de ce mai flirtram daca nu avem dorinta de a continua cu ceva serios? Daca o aventura de o noapte este tot ceea ce cauti, lasa baietii buni deoparte si joaca-te cu cei care sunt la acest nivel!
     Fa-ti o favoare si nu mai pierde timp si energie, pentru ca baiatul bun nu va pleca atat de usor. Baiatului bun ii pasa, asa ca va incerca sa auda orice explicatie ii dai, chiar daca e constient ca sunt doar mizerii.
     Fiecare fata, a avut sau are un moment in care spune ca ii plac  golanii pentru ca aceia sunt adevarata provocare- pe care va incerca sa ii linisteasca, sa ii iubeasca si sa ii transforme in baieti buni. Dar tu, oare, te-ai gandit vreodata, ca esti singura care ai nevoie de aceasta schimbare ca sa poti simti din nou?
     Ok, ai trecut prin intamplari nefericite, cu totii am trecut, doar ca tu te-ai schimbat din cauza asta. E normal oarecum, pentru ca se intampla si e firesc, doar ca urmatorul golan nu a reparat nimic din ce porcul dinaintea lui stricase, ci doar a lasat lucrurile asa, sau din contra, le-a irautatit. Tu nu ai fost niciodata prioritatea lui. Iar acum uite cum ai ajuns, o acritura frustrata, inchisa la minte.
     Nu voi nega ca un golan nu iti poate oferi timp de neuitat, doar ca odata ce se termina acel timp, mai ramane sau mai urmeaza ceva? Nu prea cred...
     Are si acest golan sarmul sau. E acel sarm pe care tu il justifici ca fiind "acel ceva care te-a dat peste cap si nu te poti stapani". Dar te-ai gandit ca din cauza acestui lucru ai suferit si inainte?
     Asadar ai incercat sa inalturi baiatul bun, doar ca atunci cand el nu voia sa plece, l-ai indepartat si mai tare, doar ca nici atunci nu a renuntat, doar ca de fiecare data cand tu il indepartai si il impingeai cat mai departe de tine, el se atasa din ce in ce mai mult.
     El este cel care ti-a ignorat defectele si fricile si te-a invatat mereu doar de bine. El a luptat mereu pentru dorintele si pentru pasiunile tale cand tu erai prea ocupata cu alte lucruri. El a ignorat toate nazurile tale si s-a concentrat doar pe ceea ce ai nevoie si ce te facea fericita. Si atunci ai plecat. Pentru ca era prea bun. Probabil spunandu-i "Esti prea bun pentru mine, nu te merit!"
     Ti-a oferit mult din tot ce ti-ai dorit vreodata, iar viata ta devenise prea simpla. Tu iti doreai certuri, despartiri, dificultati, lucruri care ar fi luat intorsaturi rele. Si uite aici ai gresit cel mai mult!
     Nu te gandi ca baiatul bun nu a fost ranit niciodata! A fost ranit si a suferit si el la randul lui, doar ca el a ales sa ramana in continuare baiatul bun, invatant ca diferentele de caracter ale oamenilor il vor ajuta sa invete cat mai multe in viata. Si tot baiatul bun a decis ca nimic din ce l-a facut sa sufere nu il va afecta in viitor si nu va lua decizii in numele lui.
     Asa ca, te-a lasat sa pleci si s-a resemnat. Toata lumea spune intotdeauna ca are balta peste si probabil ca de aceea te-a lasat sa pleci, chiar daca l-a durut destul de mult.
     Ceea ce probabil ca tu nu stii, este faptul ca, acolo, undeva, este o alta fata care nu va fi atat de fraiera pe cat ai fost tu. Iar atunci cand vei realiza ca tot ceea ce iti doresti si tot ceea ce ai nevoie este acel baiat bun, va fi prea tarziu, iar alta fata, acolo, undeva, va profita de el fara sa iroseasca nici o fractiune de secunda.
     Ca o comparatie pentru cunoscatorii serialului "How i met your mother", as putea spune ca tu ai fost Robin, iar el e Ted Mosby, pe care tu l-ai pierdut. Baietii buni sunt ca o gura de aer proaspat, ca o lumina in tunelul negru al tristetilor tale, ceva diferit fata de jocurile zilelor noastre.
     Poate ca te-a iubit mult prea mult, prea nebuneste si prea devreme, dar acest fel de baiat bun, nu il gasesti la fiecare colt de strada...de fapt nu prea cred ca mai sunt strazi pe care l-ai gasi. Poate ca ti-a adus in dar cel mai stupid lucru, si te-a facut sa simti dragostea si iubirea fix atunci cand dragostea si iubirea nu mai erau in vocabularul tau. Acum ti-ai dori sa-ti spuna ca te iubeste.
     El a fost baiatul alaturi de care tu ar fi trebuit sa ai un viitor. Baiatul bun care iti schimba intreaga lume in bine. Mi-as fi dorit sa-l fi vazut mai bine dinainte. Mi-as fi dorit sa-l fi remarcat inainte ca o alta fata se bucura de el.
     Dupa ce ti-am spus atatea, inchei cu un lucru care poate te va consola si iti va deschide ochii...te va face sa constientizezi si sa actionezi. Intotdeauna, chiar si acel baiat bun pe care tu nu-l meriti, te vrea doar pe tine.

      Cu sinceritate, unul dintre baietii buni


Acest articol este preluat, tradus si adaptat de pe siteul www.elitedaily.com. Ceea ce m-a facut sa il traduc? Faptul ca m-am regasit in totalitate.

Dominare-sub-jugare

      Nu sunt, nu am fost si nici nu voi fi, NICIODATA, un barbat care sa se lase dominat. Nu e misoginism in nici un fel si nu e cu nici o directie. Vorbesc despre ceea ce sunt, ceea ce sunt de la natura.

     Niciodata nu voi fi subjugat, criticat si pus la zid pentru lucruri pe care nu le-am facut. Nici macar pentru cele pe care le-am facut, pentru ca voi accepta o judecata corespunzatoare cu fruntea sus.

Nu voi accepta niciodata sfaturi, idei, moduri de gandire sau corectii din partea unui om, sau mai rau, unei femei cu o experienta de viata cu mult sub a mea.

     Sunt genul de barbat care produce, ofera, vaneaza, protejeaza, vorbeste, imparte cunostinte, invata pe altii. Niciodata genul de barbat care DOAR va asculta si va executa doar pentru a fi pe plac, doar pentru a intra in gratii.

     Genul meu de barbat e greu de cap si greu de imblanzit. Doar ca odata ce ajungi sa faci acest lucru, te voi marca si vei fi mereu in raza mea de acoperire, mereu vei fi in prim plan, mereu voi avea grija de tine sub orice forma si sub orice posibilitate.

     Celor care vor sa ma subjuge, in special femeilor care vor sa ma domine, sau sa domine un BARBAT, le spun ca nu se poate. Nu  ma voi lasa niciodata dominat daca motivul nu va fi unul intemeiat. Daca intr-adevar femeia mea va fi mai desteapta decat mine voi recunoaste. Daca va fi mai experimentata decat mine voi recunoaste. Daca va sti sa vada lucrurile dintr-o perspectiva mai clara decat mine, voi urma acei pasi. Dar doar in aceste cazuri.

     In caz ca, esti sub nivelul meu, dar vii cu gandul de a domina, deja nu doar eu, ci orice minte creata, va putea urmari urmele de nerusinare, de orgoliu si de frustrare de care dai dovada.

Un om puternic si capabil, constient de fortele lui, nu se va lasa niciodata dominat! Clar!

Daca oricine citeste aceste randuri si vede din ele un mod de exprimare arogant se inseala amarnic! E un mod de exprimare a faptului ca vreau sa se respecte o ierarhie. Pe cei ce ma respecta, ii voi respecta si voi avea grija de ei. Din cei ce vin cu gand de dominare dar sunt tabula rasa, voi musca cu nesat!

Sa nu preacurvesti

"Femeia, ca și evreul, e un produs secundar al evoluției umane. Ca și țiganul, iubește muzica, dar numai în măsura în care acea muzică îi permite să danseze. Creierul femeii, ca și al negrilor, este cu cel puțin o treime mai mic decât al bărbatului. Femeia nu este la fel de puternică, de înaltă, de abilă ca bărbatul. Femeile nu vor putea practica niciodată anumite meserii, ele nu vor putea fi niciodată mineri, piloți de avioane, șoferi de curse, nici măcar bucătari profesioniști. Oricât de bine ar găti o femeie, bărbații sunt cei mai mari bucătari, asta se știe. Femeile nu au ce căuta în artă. Femeile nu știu nici să scrie, nici să picteze, nici să compună muzică, decât la nivelul lejer al întreținerii unui mediu plăcut în casele lor.Femeile ar trebui ținute în casa. Ele sa-și vadă de educația copiilor lor, deși cei mai mari educatori, tot bărbații au fost. Femeile sunt incapabile de abstractizare. 
             Femeia este făcută numai pentru procreare, asta se vede clar din dispoziția anumitor organe în trupul ei. De aceea, femeile sunt stăpânite de sentimente, pe când bărbații – de rațiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lăsate să exagereze. Femeile, ca și câinii,trebuie ținute la respect cu mână forte. Ca și ei, ele trebuie dresate de mici. Fetițele, mai ales, sunt niște animale foarte periculoase. Nu vă lăsați fermecați de drăgălășenia lor. Se vor transforma în niște mutanți, cârcotașe, rele de gură, cicălitoare, se vor îngrășa și le va crește păr pe fața lor cea astăzi atât de dulce, sânii le vor cădea și vor face varice. Trebuie să vedeți în orice fetiță, femeia care va deveni nu peste mult timp. 
            Din păcate însă, statistic vorbind, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Asta mai ales fiindcă femeile nu se sinucid aproape niciodată. Ele nu sunt capabile să asimileze valoarea,nu știu ce înseamnă curajul, demnitatea, onoarea, discreția, modestia, controlul, fermitatea, munca, suferința. Femeile nu suferă, ele mimează suferința. De aceea, spre deosebire de bărbați, știu foarte bine să plângă.
            Femeile ar trebui închise în rezervații. Ar trebui hrănite, ajutate să se dezvolte, aduse în condiții bune până la o anumită vârstă, ideală procreării. Pe urmă, pe la 40-45 de ani, odată ce și-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu blândețe. Orice bărbat ar merita sa aibă în patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30 de ani. Cele peste 30 ar fi date bărbaților care nu mai pot procrea, ca să se mai distreze și ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merită sa mai trăiască. Ele nu aduc decât nefericire bărbaților lor și îi împiedică să trăiască lângă exemplare tinere ale speciei.

            Femeile nu se deosebesc între ele. Nu contează ce alegi, până la urmă tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvești."

              fragment din "Decalogul dupa Hess" monodrama de Alina Nelega Cadariu

Femei, femei, e plina lumea de nebune

     Vorbeam in seara asta cu cativa prieteni, despre prezente feminine, asa cum imi place mie sa le spun, si dintr-una intr-alta am ajuns la un subiect caree destul de prezent in viata mea. Primesc mereu in ultima vreme intrebarea “De ce esti singur?”. Initial primul raspuns este ca nu sunt, uite cata lume am in jurul meu! Dar de fiecare data ma gandesc si imi vin in minte tot felul de explicatii care mai de care mai interesante, mai amuzante, mai misogine, from time to time, ori raspunsuri simple cum ar fi “Sunt complicat!” sau “Din principii” sau oricat de cliseic ar suna, am folosit pe buna dreptate replica “Ma concentrez pe cariera!”

     In seara asta voi fi deschis si voi  asterne aici cateva motive reale pe care de cele mai multe ori sunt prea finut sa le afirm sau sa le fac publice, nu ca mi-ar fi mie rusine, doar ca sunt multi incuiati (ca in Harry Potter daca ma-ntelegi) si putini oameni sunt in aceeasi barca cu mine sa ma inteleaga si sa gaseasca uneori atragator poate, cee ace spun…preferintele sau gusturile mele.

Ei bine, aceste preferinte si aceste gusuturi in materie de femei, au fost si probabil ca sunt inca in modelare si formare, de acum un deceniu (ca sa nu ma umflu in pene si sa fiu absurd spunand ca am fost mare Don Juan dinainte sa am buletin). Am aflat cum vine piesa langa piesa pe ambele cai, atat pe cea buna cat si pe cea dificila, dar macar am un tipar acum. Pentru mine nu tot ce zboara se si mananca.

     Unul din principalele motive este faptul ca vreau neaparat sa vad un click, o sclipire, o conexiune. Sa fie reciprocitate frate! Ca nu merge cu lalaiala! Daca nu coincide ceva de la inceput, nu merge! Ce rost are sa facem sa mearga doar pentru ca eu am ochi frumosi si ea sani ca doua portocale cu miros de scortisoara? Nu! Ei uite aici, uneori, catalogarea vine ca si aroganta, ca si “vezi Doamne are figure si vrea nu stiu ce” cand de fapt eu incerc in cel mai politicos si scurt timp sa tai din fasa orice chestier neplacuta.

     Ar mai fi faptul ca nu-mi plac mucoasele. Bine hai, nu spun mucosae ca poate unele or sa se simta si nu vor mai vorbi cu mine, dar le spun frustrate. Pot fi simpatice, dragute, pot arata bine, cam degeaba. Cand stiu ca am dus bataliile si razboaiele mele si sunt mandru de mine si de inima mea, care a fost peticita, calcata in picioare, rupta, pusa inapoi, dar inca e acolo si bate mai tare ca niciodata, nu accept sa-mi vina o mucoasa – na ca nu ma pot abtine – sa vina sa-mi spuna ca sunt rau, ca sunt arogant, ca am nasul pes us, ca sunt ogolios, ca sunt serios, ca sunt mult prea prea cam din tot ce nu-i face ei bine la ego. Pai normal tati ca n-o sa-ti suflu tie-n cur, ca asa ti-o fi placand tie, si tu normal ca o sa ma vezi omul negru.

      Ah, ar mai fi miorlaiala aia “Imi e cam dor de tine dar nu stiu cum sa fac sa ne vedem, ca eu nu pot!”  Si dau cu ras, si ma amuz.

     Mai sunt singur pentru ca ma uit imprejur si cunosc prezente feminine care au dupa ele baieti nu ca buni, foarte buni, dar ii calca in picioare si isi bat joc de ei. Bine aici e si vina camarazilor mei. Blegilor! Daca nu sunteti prosti, nici strambi, aveti un job, de ce s ava limitati? Tu ca barbat daca esti placut si stii sa vorbesti, stii ce vorbesti si cand sa vorbesti, poti avea aproximativ orice femeie vrei! Think about it!

     Ar mai fi din cauza grupurilor de femei care stau cu _)_-n gura toata ziua. La figurat din pacate pentru ca pe partea practica fie ca sunt mimoze, fie ca nu se pricep fie ca se pastreaza pentru Dumnezeu.

     Comasat, ca sa nu ma mai lalai cu alineate si punctulete, sunt singur pentru ca femeile care-mi plac mie sunt foarte rare. Un om complex va vrea mereu un alt om complex langa el, cu care sa poata comunica, cu care sa isi poata satisface si pofta de cunoastere si de socializare nu doar pofta carnala si cea de ciorba. Iar un om incapabil sa-ti ofere ceea ce ai nevoie chiar daca cerintele si standardele tale nu sunt iesite din comun, va cauta mereu sa dea vina pe tine. De aceea sunt singur pentru ca nu ma grabesc. Mi-ar placea intr-adevar sa cunosc o femeie care sa-si cunoasca adevaratul potential, sa nu viseze la cai verzi pe pereti, sa si ofere nu doar sa primeasca si cel mai important lucru, sa nu uite ca un barbat are nevoie sa fie si sa se simta barbat! Aici in schimb voi fi criticat de catre pseudo feministe, dar…uite cat imi pasa! J Femeia potrivita pentru mine ar trebui sa-mi inteleaga simtul umorului. Asta e primul semn si cel mai usor mod. Ar trebui sa-mi dea mesaj seara cand vin acasa si sa-mi spuna “Esti obosit, nu? Dar sa nu-ti treaca prin cap ca ajungi acasa sit e bagi la somn!” As indragi-o instant! Si daca as cunoaste-o de mai multa vreme nici n-ar mai fi nevoita sa-mi ceara ea acest lucru.

     In incheiere, ca un sfat, decat intr-o relatie doar de dragul de a fi, cu persoana nepotrivita, mai bine singur. Stiu de ce sunt in stare si ce pot oferi atunci cand imi pica o femeie cu tronc, doar ca n-o voi face cu oricine.

     PS. Nu sunteti toate la fel :) asta e clar! Eu am rabdare. Imi e dor, dar am rabdare!