Zbor

    

    Stii…daca ma intrebai acum o luna si ceva ce e in sufletul meu, nu as fi putut sa raspund. Pentru ca era o mare varza. Nici acum nu e totul pus la punct dar macar totul a intrat pe fagasul pentru care am tras atatia ani. Si totul s-a intamplat cand ma asteptam si speram mai putin.

    Am ales sa las in urma ce ma tinea in loc. Am ales cu incapatanare sa merg inainte pe drumul meu, cu planurile mele. M-am abatut ce e drept uneori dar nu am renuntat niciodata la ele. Am avut un noroc. Un singur noroc. Norocul sa am oameni deosebiti langa mine. Familie si prieteni.De fapt o familie mai mare! Fara ei nu as fi reusit sa ma adun de fiecare data. Uneori cred ca doar de dragul lor o faceam. Dar toate s-au legat si m-au adus in punctul in care sunt acum.

    Las in urma 8 ani plini. 8 ani frumosi. 8 ani in urma carora am devenit omul care asterne acum aceste randuri aici. De fapt nu ii las in urma, ii iau cu mine. Cu mandrie! Las in urma in schimb un oras cu ale carui locuri, persoane si intamplari m-au calit, m-au spalat, mi-au pus zambete pe buze ori tristete. Imi desfac aripile din nou sa zbor. De fapt renasc din propria mea cenusa ca un Phoenix si dau din aripi cu rapiditatea unui Colibri, avand ambitia si vitejia unui vultur. Ma intorc acasa...la cuib. Acum am aripile mai mari. Peticite ce e drept pe alocuri, cu pene smulse, acoperind si protejand multe fiinte de-a lungul timpului. Cu simturile ascutite. Cu cicatrici. Dar cu o dorinta mai arzatoare ca niciodata. Ma intorc la cuib. Dar acum ma intorc sa-mi fac propriul meu cuib. Sa pun caramida pe caramida si zambet peste zambet. Ma-ntorc asemeni unui vultur, cu pieptul inainte!

   

Am in schimb aceeasi inima de porumbel! Mare, sensibila si plina de iubire. Peticita si ea ce e drept dar fara frica! Gata de a o oferi din nou! De a-i porni motoarele la capacitate maxima! Si uite asa, tot pe neasteptate, am gasit si-o porumbita. In cel mai neasteptat moment, cel mai neasteptat loc si in cele mai neasteptate circumstante. Frumoasa cum nu e nici una! Au mai fost si altele. Dar ea Blanda si ochioasa! Dulce si firava! Ambitioasa si bataioasa! A venit langa mine pe creanga. Pentru ca asta mi-a placut la ea! E pe-aceeasi “creanga” cu mine. Imi intelege nebunia. Imi admira ambitia si felul de a fi. Ma accepta asa cum sunt. Nu se fereste cu mine. Si-a sters trecutul de pe buze. Si imparte aceleasi planuri pentru cuib cu mine. E diferit cu ea. Si asta e doar inceputul! Si am din nou un inceput! Cat de mult imi doream un inceput frumos ca in carti! Fara ascunzisuri! Fara sa-ti cantaresti fiecare cuvant si fiecare mutare! Si cat imi e de draga! Si ce daca mai gresim? In loc sa ne numaram greselile, mai bine ne numaram zambetele pe care ni le punem pe fata!

    Am fost mereu un vultur in caracter, un porumbel in inima, dar am fost si-un uliu si-o pasare de noapte! Le las in urma! Pasarile de noapte le-am lasat in urma acum ceva timp! Raman cu experientele, trairile, bucuriile si cicatricile aduse. Si le port cu mandrie! Ele ma reprezinta! Fara ele nu as fi ajuns ce sunt acum!

    Si uite-asa, am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea! Nu e mult de spus! Dar e exorbitant de mult de simtit! Si nici nu ma pot desfasura! Pentru ca inca zbor si ma pregatesc s-aterizez la cuib. Insa, dupa ce voi ateriza, si voi avea o aterizare cu success, chiar daca vor fi ele si turbulente, nu-mi pasa, dar dupa, imi voi intinde aripile catre un nou zbor! Cel mai lung! Cel mai ambitios de pana acum! Zborul vietii mele! Si-o voi lua si pe ea-n zbor cu mine! Eu ii voi da aripi, asa cum si ea a venit sa-mi sarute si sa mi aline aripilie trudite.

    Sunt un cautator de fericire! Caut mereu fericirea in mine si in oamenii din jurul meu! Si-am inceput sa o vad! Dar nu vreau sa o spun! O voi lasa sa vorbeasca in fiecare dimineata cand ma voi uita in oglinda…in fiecare seara cand voi pune capul langa ea pe perna…si in fiecare dimineata cand ma voi trezi sii voi vedea zambetul si ii voi saruta buzele!

    Inchei aici. Pentru moment. Ma pregatesc sa aterizez.

    Cu drag,

          doi ochi albastri si-o fatuca zambareata

Telegrama

Alex, 

Azi s-a rupt ceva in mine. Nu stiu exact ce, cum, de unde, de cand. S-a strans prea mult.

Cert este ca astazi s-a rupt. Ma gandesc sa nu fi ajuns la limita mea. Nu stiu!
Si mai cert e ca n-am mai simtit niciodata asta. Nici aici nu stiu de ce.

Sfatul meu este sa te opresti. O perioada. Te descurci. Ai mai facut-o. Eu nu mai pot. Daca gasesti pe cineva sa ne ajute, ai grija! Ai grija, te rog! Am acum nevoie mai multa ca niciodata! Dar daca nu gasesti, lasa-ne asa. O sa ne revenim. Ca de fiecare data. Ma cunosti. Stii ca oricate ar fi, mai pot duce. Dar acum, ma dor toate. Simti? 

Lasa pe cineva sa ne ajute, sau hai sa stam singuri.

Astazi s-a rupt ceva in mine. Vreau sa intelegi. Vreau sa ai grija. Sa nu ne stie nimeni. Stii ca noi nu facem diferente. EU nu am facut niciodata, nici o diferenta si am tras dupa altele ca mine. Si cand s-au intors le-am primit. Si asa o sa ramana. Pentru ca asta sunt eu. Proasta uneori. Dar mare si buna. Sa te mandresti cu mine! Da? 

O sa se gaseasca cineva care sa ne placa asa cum suntem. Ori o sa-si dea seama. Stii ca eu ofer mai multe sanse decat ma lasi tu. Dar fii tu! Ramai tu in continuare! Eu stiu ce poti tu sa faci, intr-un mod si cu o pasiune rara. Iar tu ma cunosti si stii cum pot iubi...cu o pasiune si un foc fara de limite!

Acum te las. Vreau sa ma linistesc.

Te rog, ai grija!
Te rog!

semnat

       Inima

Marea mea

Sunt femei carora le sade bine suparate din nimicuri, asteptand impacari si alintaturi de la barbatii lor, cei ce le stiu "tabietul" si le iubesc pentru cat de schimbatoare sunt...

Asa e marea azi. Frumoasa, dar rece. Calma, dar flirtrand cu norii si parfumandu-se cu stropi de ploaie. O singura raza de soare ii va fi de-ajuns ca sa-si schimbe starea...ca-n viata... Ca-n iubire.... 

...o zi frumoasa...pe mare...

Cine m-a facut om mare?!

Daca eu am invatat pe propria mea piele, si nu a avut cine sa ma sfatuiasca pana tarziu, mi-am jurat ca mereu, voi face tot posibilul sa-i ajut pe cei care au nevoie. Stiu cum e sa suferi din dragoste. Mai bine si mai indesat decat multi. Stiu ce gust amar are tristetea aceea cand te trezesti ca esti singur. Stiu ce gust au lacrimile.

 Nu m-am dat batut niciodata! Iubesc si acum ca un copil...intens, cu tot sufletul si cu bucurie, fara diferente si uitand durerea dinainte. Am incercat si am avut ocazia sa incerc multe lucruri, sa experimentez si mai multe trairi, sa pun in practica diferite metode si surprize, si daca unii simt nevoia sa impartaseasca cu mine si sa-mi ceara ajutorul, sunt acolo trup si suflet pentru ca iubesc sa vad oamenii fericiti!

In screen-urile de mai jos e o mica poveste. A unui suflet drag mie, pe care il iubesc si voi avea grija de el o viata! Un suflet pe care nu am ezitat niciodata sa-l ajut ori de cate ori mi-a cerut asta! Pentru ca nu vreau sa-l vad suferind ori trist! Chiar daca de multe ori e bine sa treci singur si prin rele, ca sa poti acumula experienta, si il las sa faca asta, in datile in care imi cere ajutorul, as face orice doar sa-l stiu fericit.

Scuzati-mi scrisul si greselile, dar ardoarea si viteza cu care am scris, sa-mi ajut baiatul, m-a facut sa nu mai tin cont de nimic. Sper si am mare incredere ca o sa rezolve si va fi bine!

 Asa ca iubiti! Oricand! Oriunde! Oricum! Si aratati asta oamenilor pe care ii iubiti! Daca vrei sa-i spui, spune-i! Du-te val vartej la ea, cu o floare sau cu un buchetel de flori salbatice ca iubirea voastra, sarut-o si intreab-o cum i-a fost ziua, intreab-o ce are pe suflet! Mai plezneste-o peste fund cateodata, in joaca, saruta-i fruntea, saruta-i mainile, ia-o in brate si strange-o la piept! Spune-i azi, spune-i acum „Floricico, te iubesc/mi-e dor de tine/te vreau in viata mea!”.

Iubiti ma, iubiti, ca de singuratate avem timp sa fugim!

Blog din blog...dar nu monolog

Astazi am intalnit un om frumos. Am fost sincer si-am spus ce gandesc, si pentru ca oamenii buni se gasesc indiferent de colturile in care se afla, sentimentul a fost reciproc.

Si nu trebuie sa vorbesti mult cu un om ca sa-ti poti da seama de felul sau...e la fel ca si cu acea sclipire si click din dragoste, e de la inceput sau nu e.

Ce ne apropie pe noi sunt cuvintele asternute la vedere, expunerea aceasta in fata unui public, mai mic sau mai numeros. Amandoi scriem. Ea e cunoscuta. Eu nu am pretentii, pentru ca n-am atins acel nivel. Doar ca amandoi scriem cu un motiv. Si acela de a motiva pe cei din jur, de a deschide perechi de ochi sau suflete, de a preveni pe altii sau de a pune zambete pe fata. Si o data ce iti intra asta in sange, devii dependent. Dependent de zambete, dependent de reactii, dependent de cunoastere, dependent de sentimentul in care impartasesti stiind ca nu esti singurul.

Noi nu scriem pentru faima, nu scriem pentru like-uri, nu o facem pentru publicitate si nici ca nu avem de treaba. Noi nu avem poze cu citatele noastre, noi nu scriem carti in care sa ne exprimam frustrarile sau sa ne scriem experientele sexuale ori sa propovaduim doar in favoarea unui singur sex.

Am spus si mai sus, noi scriem pentru zambete, pentru a impartasi, pentru a deschide ochi si suflete. Noi, genul acesta de oameni, ne deschidem si ne dezgolim de secrete in fata celor care ne impartasesc simtirile dar nu au, fie curajul, fie talentul, fie timpul de a scrie.

Noi ne bucuram ca niste copii atunci. cand gasim oameni frumosi, care ne incurajeaza, care ne spun ca au pielea de gaina cand ne citesc pentru ca stiu cum e. Pentru ca noi scriem din popor. Nu "sefeuri" sau "wannabeuri". Pe intelesul tuturor celor care au ceva creti pe creierasul acela al lor.

Noi nu judecam si nu aratam cu degetul chiar daca patosul si focul nostru poate fi interpretat altfel. Si chiar daca suntem pusi la zid de multe ori de mintile incuiate, chiar daca suntem considerati aroganti, curve sau misogini pentru ca ne despuiem in fata lor, chiar daca nu suntem in trend si nu pupam in cur, avem ochii nostri care ne citesc si ne transmit energii pozitive si ne incurajeaza sa continuam cu ceea ce facem.

Nu facem parte nici din liga dreptatii, nici din bransa frustratilor, nici din haita feministelor si nici nu suntem incuiati la minte. Noi vrem sa facem putina ordine prin randurile noastre si sa bucuram. Si uneori lansam un strigat cand turma se aglomereaza.

Si vom continua sa facem lucrurile astea...asa mici cum sunt, la fel ca noi oamenii care le scriem, cantitatea aceea infima care nu si-a pierdut speranta, acei oameni care scriu indiferent de vremuri, de stare sau de locatie. Doar ca noi avem curaj. Avem coloana vertebrala. Avem cate ceva folositor de spus.

Si tot noi, va multumim!

Inspiratiile acestei postari sunt:

*Ioana Duda singurul blogger cunoscut si pe gustul meu, din toti care au rasarit in ultimii ani si singura femeie blogger cu oO, cu perspectiva si cu abilitatea de a scrie impartial. Curaj, om frumos! Si multumiri!

*Fostul meu profesor si unul din cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc, domnul Ailenei Sorin, pe care eu il consider "un altfel de blogger", care are de asemeni un curaj nemarginit sa scrie cu o gandire deschisa despre lucruri mai mult sau mai putin sfinte. Chiar daca nu v-am spus, va citesc de mult! Multumiri!

Dragii mei, aici inchei!

Ma inclin!

Trecutul

Trecutul...ce este el, cine este el si ce cauta in vietile noastre? Nu voi incepe cu etimologia cuvantului ci voi sari direct la subiect pentru ca in ziua de astazi timpul inseamna bani si sentimente.

Venim din trecut. Asadar fiecare dintre noi avem trecutul nostru. In cea mai mare parte cu totii avem un trecut comun pana la un anumit punct pentru ca exista un tipar...ne nastem, crestem si ne transformam. De la acest ultim pas incepe diferentierea iar trecuturile incep sa se personalizeze.

Scriu aici de 7 ani si unele din primele litere asternute aici se afla in mottoul meu si al acestui blog: Unii oameni traiesc in trecut, altii viseaza prea mult la viitor...uitand sa traiasca prezentul. Trist dar adevarat. Si inevitabil de cele mai multe ori, fie ca ne urmareste trecutul, fie ca nu vrem noi sa renuntam la el, fie ca avem rani din trecut ori fie ca ajunge sa ne afecteze si in viitor cautand mereu ceva mai bun ca in trecut, sau comparand la nesfarsit.

De multe ori facem lucruri involutar sau din subconstient avand deja stabilite unele tipare pentru fiecare situatie dar vine o vreme cand treci de toate pasele si ratiunea preia cuvantul. Moment in care uitam tot ce a fost si nu ne mai arde de ce va fi pentru ca vrem acum, in prezent!

Suntem oameni si nu suntem perfecti, nu suntem genii, nu suntem pe deplin fericiti si impliniti nici cand. Asa ca gresim si vom gresi. Si vom avea de suportat consecinte si repercusiuni, important e sa fim constienti si rationali si sa nu negam ceea ce suntem.

Sa nu negam ca ceea ce suntem in ziua de astazi suntem datorita trecutului. Sa nu negam ca ceea ce s a dus, este bun dus. Si sa nu ne ascundem dupa deget atunci cand, uneori, altii ne dau cate o palma dupa cap si ne arata indicatoarele drumului nostru pe care, uneori, nu le vedem de blegi ce suntem.
Nimeni nu merita sa sufere pentru trecut. Oricat de dureros ar fi, trebuie sa ne agatam de lucruri si de oameni care sa ne arate un drum mai bun.

Tiparele si tipologiile? Ei bine ele sunt folositoare doar in situatiile standard de analiza stiintifica si tipologica in rest trebuie sa fie desfiintate. De ce sa nu ne bucuram de azi? De ce sa traim cu regretul zilei de ieri si cu teama zilei de maine?

Am mai spus ca suntem ceea ce suntem datorita trecutului...datorita intamplarilor, momentelor, zilelor, persoanelor si trairilor care ne-au modelat in tot acest timp de pana ieri. Bine ar fi sa invatam doar din tot ce a fost. Acum stim ce a fost bine, ce a fost rau, ce a fost amar si ce dulce, ce doare si ce provoaca fericire, ce provoaca lacrimi de durere si ce provoaca lacrimi de fericire. Bucatica cu bucatica, sa ne construim un fel de a fi si un subconstient care sa trigger-uiasca fiecare conexiune din trecut, urmarita de o scurta analiza si de abilitatea de a trece la fapte. Acum suntem mai buni, mai intelepti, mai rationali...acum stim cum e bataia, ca doar am mai luat...stim cum e fuga, ca doar am mai fugit...stim cum miroase o cafea buna, o persoana frumoasa, o dimineata de primavara...vom sti ce e aceea libertate pentru ca am fost prizonieri...si cel mai important, acum stim sa pretuim fericirea, pentru ca am suferit, si niciodata nu vei sti ce e fericirea adevarata fara suferinta amara.

Inchei aici, dar acum, pe final, vreau sa trec de la pluralul general la persoana I singular. Vreau sa multumesc trecutului meu si persoanelor care fac parte din el. Datorita lor am invatat si voi continua sa invat. Sunt mandru de trecutul meu. Sunt impacat cu trecutul meu. Il povestesc cu zambetul pe buze asemeni lui Ion Creanga, pentru ca "iaca sunt si eu pe lumea asta, un bot cu ochi"...chiar daca mereu am avut de tras din cauza trecuturilor...fie ale mele, fie ale altora.

"Ce frumosi suntem la inceput de drum
Ceru-i tanar si clar
Nici un vis nu-i prea mare acum
Pe a lumii cantar
La-nceput de drum, toti visam o stea
S-o atingem in zori
Merita sa-ncerci...chiar de nu vei fi
Printre invingatori
Unii vad mereu soarele pe cer
Vesnic la polul plus
Altii dau doar de-un vis pasager
Steaua lor...e prea sus...
Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi
Prejudecata omeneasca,
Arunce-n cale-ti cu noroi
In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii. nu cersesc
La fel cu tine, gandul nu mi-i,
Nici sa urasc nici sa iubesc..."  asta e pentru voi

"Daca ai ghici,
Tot ce-ti pot dori
Eu ti-as prinde-n par cununa de sori...
Stropita cu flori
Incearca sa zambesti,
Far' sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor...
Fiindca-i trecator
Daca iei un strop de ploaie-n palma ai sa vezi
Ca nu e atat de greu sa speri
Fur' o raza de lumina, 'ncerca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea-n spre cer..."       iar asta e pentru tine

Conditia si situatia femeii zilei de astazi

In primul si in primul rand vreau sa lamuresc un lucru inca din fasa. Cei ce ma cunosc stiu asta deja dar vreau sa inchid gurile rele fara sa apuce sa ma critice. Sustin cu vehementa faptul ca orice asalt asupra femeii sa fie pedepsit asa cum se cuvine in functie de gradul severitatii! Condamn violul, maltratarea femeii si violenta domestica! Am cei 7 ani de acasa, loc in care nu am vazut sa zboare nici o palma si nici un cuvant ne la locul lui, am fost crescut de doi oameni care-mi sunt model ca si cuplu. Ca imi ajunge uneori si nu mai pot, da, dar pentru mine, un cuvant spus cu cap, doare mai mult decat orice.

Dupa cum vuieste toata tara, in ultima luna ies la lumina din ce in ce mai multe agresiuni de naturi diferite la adresa femeilor si fiecare comenteaza lucrurile astea dupa bunul plac. In general comentariile vin din 3 tabere: cea feminista, tabara in care "pai ca asa e in Romania" si oamenii de rand.

Mai devreme am auzit un grup de feministe cum sustineau clar si tare ca legea domnule, legea e singura vinovata ca nu face nimic, ca nu stiu ce si nu stiu cum.

Pai dragele mele, uite cum sta treaba. Excluzand tipul ala de barbat monstru, femeia e singura si principala vinovata! In primul si in primul rand, femeia isi alege. Femeia este cea care are N prioritati. La femeie e cuvantul la inceput. Asa e din natura, orice specie face asa. Barbatul iti aduce ofranda, betele, frunzele, carnea, cuvinte, fapte, iar tu ca femeie alegi. Pentru ca ai de unde. In functie de ce alegi, aia primesti. O FEMEIE CU SCAUN LA CAP, pleaca de la prima injuratura, ce sa mai spun prima palma. O FEMEIE NORMALA LA CAP stie ca UN BARBAT NORMAL LA CAP nu are apucaturi de acest fel.

Fata mea! TOTUL, dar absolut TOTUL pleaca de la tine ca femeie! Numai eu cate cazuri stiu in care sunt femei care stau sa fie injurate si lovite din diferite motive. Uite si cateva motive, si care neaga lucrurile astea, sunteti ultima speta de feministe:
- "Da' lasa ca si eu merit!"
- "Da' lasa ca era beat!"
- "Da' lasa ca mi-a promis ca nu mai face. E si el om, l-am provocat!"
- "Pai si daca plec ce fac? Am tot ce-mi trebuie langa el!"
Si ar mai fi dar nu vreau sa continui. Cert e ca daca nu vrei, si nu-ti place, NU STAI! Pleci, fugi, chemi pe cineva, strigi, dai un telefon, suni la politie, mergi la politie. Nu exista doar legea si autoritatile in tara asta, suntem si alte douazeci de milioane care am putea face diferenta.

Si acum fac haz de necaz pentru ca asa vreau si asa am chef! Cate din voi nu sunteti atrase de barbatii rai? De cate ori n-ati spus sau n-am auzit eu replica "Femeilor le plac barbatii rai!" genul ala de bad boy! Pai da, dar sa fie bad boy cu baietii lui, nu cu tine acasa, faierelor!

Ah, si mai nou, vad ca dau pe TV cazuri cu poze deocheate. Frate, nu-ti trimite daca nu te simti tu bine. Daca nu-l ai tu la mana cu ceva intai sa fii tu sigura, daca nu esti sigura pe tine, nu-i trimite nici o poza in pijamale daramite goala! NU! Ca ala e prost si te ameninta ca face nu stiu ce cu pozele, asta e problema lui. La urma urmei sunt niste poze in care esti tu asa cum ma-ta te-a nascut, nu e vorba despre altceva. El cade de prost! Ia atitudine si denunta-l ca te santajeaza, nu-i face pe plac ca o fraiera!

Si uite asa, din cauza vesnicelor tabere, cea a feministelor care isi merita soarta si cea a badaranilor tarani care nu stiu sa se poarte cu o femeie, mereu se naste o generalizare. Si uite asa multi dintre noi isi merita soarta. Doar ca ce nu imi place mie e ca generalizarea asta afecteaza si oamenii normali. Femei si barbati care au cei 7 ani de acasa, care au o coloana vertebrala, care au un respect deosebit pentru frumos, care stiu sa se comporte unii cu altii, sunt cei care au cel mai mult de pierdut. Aici nu sunt de acord! Pentru ca, personal, eu, ca si barbat, cu cei 7 ani de acasa, bla bla, nu ma mai laud, cu toate ca in ziua de astazi, as putea pentru ca am un caracter exemplar, si n-are rost sa ma c*c pe mine, eu personal, mereu am avut de pierdut si de suferit din cauza taranilor si badaranilor. Ca vrei sau ca nu vrei, ajungi intr-o anumita proportie sa simti unele repercusiuni.

Nu trebuie sa va fac eu educatie, dar uite ca o fac. Nu mai stati dupa toti prostii, daca nu va place cum se comporta cu voi. Punct! Nu iti place, pleci! Punct! Simplu si de la capat! Ai gura, ai maini, ai picioare, mergi si faci ceva. Nu ai nici o scuza, absolut nici o scuza! Oricine te ajuta ca si femeie, trebuie sa vrei! Nu te-ajuta nimeni, vino la mine si te ajut eu, poftim!

Barbatii normali si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa, cu bun simt, stiu ca femeia nu e un obiect! Asa cum femeile normale si intregi la cap, cu cei 7 ani de acasa si cu parinti grijulii, stiu ca nu toti barbatii sunt badarani si stiu sa faca diferenta, stiu ce vor!

Nu ma mai intind la vorba, pentru ca ar fi o multime de chestii de spus, dar e revoltator ca multi vorbesc fara sa aibe habar si impart zvonuri in stanga si in dreapta, in timp ce acei care au facut rau se plimba liberi pe strada! Comportati-va si actionati ca atare!