Stii…daca ma intrebai acum o luna si ceva ce e in sufletul meu, nu as fi putut sa raspund. Pentru ca era o mare varza. Nici acum nu e totul pus la punct dar macar totul a intrat pe fagasul pentru care am tras atatia ani. Si totul s-a intamplat cand ma asteptam si speram mai putin.
Am ales sa las in urma ce ma tinea in loc. Am ales cu
incapatanare sa merg inainte pe drumul meu, cu planurile mele. M-am abatut ce e
drept uneori dar nu am renuntat niciodata la ele. Am avut un noroc. Un singur
noroc. Norocul sa am oameni deosebiti langa mine. Familie si prieteni.De fapt o familie mai mare! Fara ei
nu as fi reusit sa ma adun de fiecare data. Uneori cred ca doar de dragul lor o
faceam. Dar toate s-au legat si m-au adus in punctul in care sunt acum.
Las in urma 8 ani plini. 8 ani frumosi. 8 ani in urma carora
am devenit omul care asterne acum aceste randuri aici. De fapt nu ii las in
urma, ii iau cu mine. Cu mandrie! Las in urma in schimb un oras cu ale carui
locuri, persoane si intamplari m-au calit, m-au spalat, mi-au pus zambete pe
buze ori tristete. Imi desfac aripile din nou sa zbor. De fapt renasc din
propria mea cenusa ca un Phoenix si dau din aripi cu rapiditatea unui Colibri,
avand ambitia si vitejia unui vultur. Ma intorc acasa...la cuib. Acum am
aripile mai mari. Peticite ce e drept pe alocuri, cu pene smulse, acoperind si
protejand multe fiinte de-a lungul timpului. Cu simturile ascutite. Cu
cicatrici. Dar cu o dorinta mai arzatoare ca niciodata. Ma intorc la cuib. Dar acum
ma intorc sa-mi fac propriul meu cuib. Sa pun caramida pe caramida si zambet peste zambet. Ma-ntorc asemeni unui vultur, cu pieptul inainte!
Am in schimb aceeasi inima de porumbel! Mare, sensibila si plina de iubire. Peticita si ea ce e drept dar fara frica! Gata de a o oferi din nou! De a-i porni motoarele la capacitate maxima! Si uite asa, tot pe neasteptate, am gasit si-o porumbita. In cel mai neasteptat moment, cel mai neasteptat loc si in cele mai neasteptate circumstante. Frumoasa cum nu e nici una! Au mai fost si altele. Dar ea Blanda si ochioasa! Dulce si firava! Ambitioasa si bataioasa! A venit langa mine pe creanga. Pentru ca asta mi-a placut la ea! E pe-aceeasi “creanga” cu mine. Imi intelege nebunia. Imi admira ambitia si felul de a fi. Ma accepta asa cum sunt. Nu se fereste cu mine. Si-a sters trecutul de pe buze. Si imparte aceleasi planuri pentru cuib cu mine. E diferit cu ea. Si asta e doar inceputul! Si am din nou un inceput! Cat de mult imi doream un inceput frumos ca in carti! Fara ascunzisuri! Fara sa-ti cantaresti fiecare cuvant si fiecare mutare! Si cat imi e de draga! Si ce daca mai gresim? In loc sa ne numaram greselile, mai bine ne numaram zambetele pe care ni le punem pe fata!
Am fost mereu un vultur in caracter, un porumbel in inima,
dar am fost si-un uliu si-o pasare de noapte! Le las in urma! Pasarile de
noapte le-am lasat in urma acum ceva timp! Raman cu experientele, trairile,
bucuriile si cicatricile aduse. Si le port cu mandrie! Ele ma reprezinta! Fara
ele nu as fi ajuns ce sunt acum!
Si uite-asa, am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea! Nu
e mult de spus! Dar e exorbitant de mult de simtit! Si nici nu ma pot
desfasura! Pentru ca inca zbor si ma pregatesc s-aterizez la cuib. Insa, dupa
ce voi ateriza, si voi avea o aterizare cu success, chiar daca vor fi ele si
turbulente, nu-mi pasa, dar dupa, imi voi intinde aripile catre un nou zbor!
Cel mai lung! Cel mai ambitios de pana acum! Zborul vietii mele! Si-o voi lua si
pe ea-n zbor cu mine! Eu ii voi da aripi, asa cum si ea a venit sa-mi sarute si
sa mi aline aripilie trudite.
Sunt un cautator de fericire! Caut mereu fericirea in mine
si in oamenii din jurul meu! Si-am inceput sa o vad! Dar nu vreau sa o spun! O
voi lasa sa vorbeasca in fiecare dimineata cand ma voi uita in oglinda…in
fiecare seara cand voi pune capul langa ea pe perna…si in fiecare dimineata
cand ma voi trezi sii voi vedea zambetul si ii voi saruta buzele!
Inchei aici. Pentru moment. Ma pregatesc sa aterizez.
Cu drag,
doi ochi albastri si-o fatuca zambareata














