Vorbeam in seara asta cu cativa prieteni, despre prezente feminine, asa cum imi place mie sa le spun, si dintr-una intr-alta am ajuns la un subiect caree destul de prezent in viata mea. Primesc mereu in ultima vreme intrebarea “De ce esti singur?”. Initial primul raspuns este ca nu sunt, uite cata lume am in jurul meu! Dar de fiecare data ma gandesc si imi vin in minte tot felul de
explicatii care mai de care mai interesante, mai amuzante, mai misogine, from
time to time, ori raspunsuri simple cum ar fi “Sunt complicat!” sau “Din principii”
sau oricat de cliseic ar suna, am folosit pe buna dreptate replica “Ma
concentrez pe cariera!”
In seara asta voi fi deschis si voi asterne aici cateva motive reale pe care de
cele mai multe ori sunt prea finut sa le afirm sau sa le fac publice, nu ca
mi-ar fi mie rusine, doar ca sunt multi incuiati (ca in Harry Potter daca
ma-ntelegi) si putini oameni sunt in aceeasi barca cu mine sa ma inteleaga si
sa gaseasca uneori atragator poate, cee ace spun…preferintele sau gusturile
mele.
Ei bine, aceste preferinte si aceste gusuturi in materie de
femei, au fost si probabil ca sunt inca in modelare si formare, de acum un
deceniu (ca sa nu ma umflu in pene si sa fiu absurd spunand ca am fost mare Don
Juan dinainte sa am buletin). Am aflat cum vine piesa langa piesa pe ambele
cai, atat pe cea buna cat si pe cea dificila, dar macar am un tipar acum.
Pentru mine nu tot ce zboara se si mananca.
Unul din principalele motive este faptul ca vreau neaparat
sa vad un click, o sclipire, o conexiune. Sa fie reciprocitate frate! Ca nu
merge cu lalaiala! Daca nu coincide ceva de la inceput, nu merge! Ce rost are
sa facem sa mearga doar pentru ca eu am ochi frumosi si ea sani ca doua
portocale cu miros de scortisoara? Nu! Ei uite aici, uneori, catalogarea vine
ca si aroganta, ca si “vezi Doamne are figure si vrea nu stiu ce” cand de fapt
eu incerc in cel mai politicos si scurt timp sa tai din fasa orice chestier neplacuta.
Ar mai fi faptul ca nu-mi plac mucoasele. Bine hai, nu spun mucosae
ca poate unele or sa se simta si nu vor mai vorbi cu mine, dar le spun frustrate.
Pot fi simpatice, dragute, pot arata bine, cam degeaba. Cand stiu ca am dus
bataliile si razboaiele mele si sunt mandru de mine si de inima mea, care a
fost peticita, calcata in picioare, rupta, pusa inapoi, dar inca e acolo si
bate mai tare ca niciodata, nu accept sa-mi vina o mucoasa – na ca nu ma pot
abtine – sa vina sa-mi spuna ca sunt rau, ca sunt arogant, ca am nasul pes us,
ca sunt ogolios, ca sunt serios, ca sunt mult prea prea cam din tot ce nu-i
face ei bine la ego. Pai normal tati ca n-o sa-ti suflu tie-n cur, ca asa ti-o
fi placand tie, si tu normal ca o sa ma vezi omul negru.
Ah, ar mai fi miorlaiala aia “Imi e cam dor de tine dar nu
stiu cum sa fac sa ne vedem, ca eu nu pot!” Si dau cu ras, si ma amuz.
Mai sunt singur pentru ca ma uit imprejur si cunosc prezente
feminine care au dupa ele baieti nu ca buni, foarte buni, dar ii calca in
picioare si isi bat joc de ei. Bine aici e si vina camarazilor mei. Blegilor!
Daca nu sunteti prosti, nici strambi, aveti un job, de ce s ava limitati? Tu ca
barbat daca esti placut si stii sa vorbesti, stii ce vorbesti si cand sa
vorbesti, poti avea aproximativ orice femeie vrei! Think about it!
Ar mai fi din cauza grupurilor de femei care stau cu _)_-n
gura toata ziua. La figurat din pacate pentru ca pe partea practica fie ca sunt
mimoze, fie ca nu se pricep fie ca se pastreaza pentru Dumnezeu.
Comasat, ca sa nu ma mai lalai cu alineate si punctulete,
sunt singur pentru ca femeile care-mi plac mie sunt foarte rare. Un om complex
va vrea mereu un alt om complex langa el, cu care sa poata comunica, cu care sa
isi poata satisface si pofta de cunoastere si de socializare nu doar pofta
carnala si cea de ciorba. Iar un om incapabil sa-ti ofere ceea ce ai nevoie
chiar daca cerintele si standardele tale nu sunt iesite din comun, va cauta
mereu sa dea vina pe tine. De aceea sunt singur pentru ca nu ma grabesc. Mi-ar
placea intr-adevar sa cunosc o femeie care sa-si cunoasca adevaratul potential,
sa nu viseze la cai verzi pe pereti, sa si ofere nu doar sa primeasca si cel
mai important lucru, sa nu uite ca un barbat are nevoie sa fie si sa se simta
barbat! Aici in schimb voi fi criticat de catre pseudo feministe, dar…uite cat
imi pasa! J
Femeia potrivita pentru mine ar trebui sa-mi inteleaga simtul umorului. Asta e
primul semn si cel mai usor mod. Ar trebui sa-mi dea mesaj seara cand vin acasa
si sa-mi spuna “Esti obosit, nu? Dar sa nu-ti treaca prin cap ca ajungi acasa sit
e bagi la somn!” As indragi-o instant! Si daca as cunoaste-o de mai multa vreme
nici n-ar mai fi nevoita sa-mi ceara ea acest lucru.
In incheiere, ca un sfat, decat intr-o relatie doar de
dragul de a fi, cu persoana nepotrivita, mai bine singur. Stiu de ce sunt in
stare si ce pot oferi atunci cand imi pica o femeie cu tronc, doar ca n-o voi
face cu oricine.
PS. Nu sunteti toate la fel :) asta e clar! Eu am rabdare. Imi e dor, dar am rabdare!
