Cum am ajuns sa fiu hater

Timpul schimba oamenii, nu oamenii schimba timpul. Si ajungi sa te schimbi, inevitabil. Daca stii sa iti pastrezi lucrurile bune, foarte bine, daca nu, poate ca din nou foarte bine, poate pentru ca vin altele. Si uite ca a trecut timpul si peste mine. Si m-am schimbat. Pe etape, treptat treptat. Mi-am pastrat atuurile si partile bune, dar pe parcurs am devenit hater.

Ce-nseamna "hater"? E o caracteristica a oamenilor care arunca cu pietre si cu vorbe in orice! Nu suporta nimic si nu sunt de acord cu nimic. Eh, uite eu am alta definitie, eu sunt din alta categorie de hateri. Care de cele mai multe ori este neinteleasa. O caracteristica a oamenilor carora le-a ajuns sa fie imbuibati cu toate cacaturile si prostiile, nu mai toleareaza nimic de prost gust, nu mai agreaza nesimtirea si lauda de sine. Bine, multi spun ca haterii, nu accepta nimic si sunt total contra oricarui lucru sau curent ce nu ii avantajeaza. Ei bine, nu e asa. Eu v-am spus definitia mea. Eu sunt un hater pe care adevaratii hateri il urasc de moarte, pentru ca eu ma zbat pentru moralitate, adevar si dreptate! Iar acum am sa va povestesc cum am ajuns sa fiu hater.

Cand am vazut ca toata lumea profita atunci cand sunt bun. Si am invatat ca daca le arat oamenilor ca sunt bun, trebuie sa le arat ca nu sunt doar bun. Cat esti bun esti luat de prost, stii vorba aia.

Cand am observat ca in jur pute a materialism si interes personal, ca sunt persoane care nu se gandesc ca, urcand, daca vor calca totul in picioare, va fi vai si amar de capul lor atunci cand vor cadea inapoi.

Cand am observat ca daca esti gentleman cu doamnele, domnisoarele, fetele, femeile, in mare cu orice prezenta feminina care nu e mama, bunica sau matusa, esti luat de prost, pentru ca sunt muuule frustrate pe lumea asta care cred ca daca ti-ai luat-o in bot odata si o data, totul se rezuma la un singur om, sau ca toti oamenii sunt la fel.

Cand am simtit ca multi prieteni nu sunt de fapt prieteni ci cunostinte, si observi aceste lucruri in momentul in care trece timpul si nimic nu se intampla, nu primesti un "Salut, ce faci?". Incearca! Atunci se va face triajul.

Ca stai si convietuiesti cu anumiti oameni, sub acelasi acoperis, si lasi mult de la tine, si faci sacrificii ca totul sa fie bine si tii totul sub control si tragi sa fie bine, si constati ca esti bataie de joc, si ti se taie.

Cand mergeam pe strada si aveam zile cand parca toata lumea asteapta sa ma feresc doar eu, de parca ti-ar trebui un fir de ata doar al tau pe care poti merge, si doar atat!

Cand am inceput sa lucrez intr-o corporatie internationala care, mai nou, aplica un fel de sclavie mascata, insotita de un nerusinat bun simt, loc in care predomina pupincurismul!

Cand am inceput sa vad doar tarani si marlani, pisati pe ei, care pun tara la cale si injura si scuipa si se bat cu pumnul in piept pentru teritoriu asemeni primatelor.

Cand am observat ca am unii "amici" care ma cauta doar cand sunt singura optiune sau cand au nevoie de ajutor. In rest, ar fi trebuit sa ma rog de ei saptamani in sir sa ii pot scoate la un suc.

Cand am vazut ca pe cacatul ala de Facebook, plin de impresii si de figuri, de muiste si de frustrate care isi umfla tatele si isi rup coloana sa isi scoata curul in evidenta, care desi nu au dupa ce bea apa, au cele mai tari citate de viata, si se mai trezeste vreuna sa te corecteze.

Cand am observat ca daca esti finut cu o domnisoara incercand sa ii explici si sa ii vorbesti frumos, scoti toata prostia din ea si mi-am dat seama ca ma prostesc si eu daca voi continua sa fac asta.

Cand am observat ca nu trebuie sa te rogi de persoane. Cine vrea, isi face timp nu isi cauta scuze. Iar daca este cu adevarat important, vei gasi o cale, daca nu, o scuza.

Cand am bagat de seama ca unii sunt pur si simplu hipnotizati de pizda, bani, "lume buna" si alte cacaturi.

Ar mai fi multe, sincer, dar imi e asa sila sa le mai scriu, si asa imi vine sa-mi bag pula-n ele, toate. Mi-as da un an din viata, sa pot sa am ocazia, sa demonstrez ce stiu, si sa pornesc la un drum nou. Asa bine e atunci cand faci ceva din placere si ai o satisfactie doar pentru tine. Atunci stii ca ai un rost, ca viata ta nu e in van, ca ai tai parinti nu s-au trudit degeaba si ca meriti sa traiesti. Ca mai apoi voi gasi pe cineva demn sa-mi tina mana si sa ma urmeze pe acest drum, si mai bine. Dar va fi greu pentru ca cer mult. Ce e drept, ofer mult prea mult pentru cat cer, dar asta e problema mea.

Ba! Eu sunt bun de felul meu! Sunt painea lui Dumnezeu daca stii sa apreciezi si sa zambesti! Impart cu tine de la bucata mea de paine pana la ultima moneda de 10 bani. Ma las eu, sa iti fie tie bine cand te stiu amarat. Dar daca te-ai pisat pe vorbele, faptele si gandirea mea, te fac de nu mai iesi din casa de rusine! Dar nici asta nu pot! Si stii de ce ma? Pentru ca in mare sunt bun ma, sunt bun! Si un om este cu adevarat bun abia atunci cand a avut ocazia, sau in cazul meu sute de ocazii sa fie rau si nu a fost! Dar poate voi fi! Si nu ca poate! Voi fi!

Un mesaj pentru toti dezaxatii care alearga dupa cacaturi? Ba, viata se intampla atunci cand voi va traiti fericirea pe cacaturi. Traiti ba, traiti, frumos, respectabil! Ca de murit e usor!

Daca citesti postarea asta, oricare ai fi tu, gandeste-te de 3 ori sau mai mult inainte sa-mi vorbesti!

Iar acum la final, imi cer scuze pentru limbaj...din scoarta in scoarta e prima data de cand scriu aici si imi permit sa fiu vulgar fara subtilitati. Am erupt! Sunt Tipu' de la 10, ma inclin!

Ce-mi doresti tu mie dulce Romanie!?

    Destinatar: Romania, tara mea                      Data:1 Decembrie 2014                              

Mai e nevoie sa iti spun? Cred ca e prima data in 25 de ani cand nu sunt printre primele suflete care iti ureaza doar de bine. Anul acesta sunt retras si stau in banca mea, nu ti-am mai adus acum atat de multe elogii, azi, de ziua ta, cum o faceam odata.

   Nici nu cred ca mai e nevoie de cuvinte. Le stii prea bine pe ale mele. Vorbim destul de des, in special in noptile acelea interminabile. Anul acesta parca, ne-am intersectat mai mult ca niciodata, dar niciodata nu m-ai lasat sa iti vorbesc si sa iti arat pana la capat intentiile mele. Asa ca, astazi profit sa-ti spun in fata ce am pe suflet.

   Stii foarte bine ca mereu te-am iubit neconditionat, neincetat si fara masura! Am fost mereu la capataiul tau inca de cand m-am nascut si nu numai atat. Te-am urmarit mereu prin toate perioadele dificile prin care ai trecut si am trecut impreuna si te-am sustinut indiferent de conducatorul pe care l-ai avut, indiferent de populatia pe care o gazduiesti si indiferent de cum batea vantul, de stanga sau de dreapta. Te-am laudat mereu din toti rarunchii atat aici, acasa cat si peste hotare. Ma simteam de cele mai multe ori singurul patriot ramas pe bastioane intr-o lume in care multi te paraseau, multi te denigrau, altii te furau si te injurau iar altii te faceau de ras. Ti-am luat apararea de fiecare data aducand argumente solide in favoarea ta si evidentiindu-ti trasaturile sublime si nemaintalnite!

   Ani la rand mi-am spus ca nu te voi parasi nici macar in vacante pentru ca tu ai atatea lucruri frumoase pentru mine. Si am ramas aici. Am fost plecat totusi pentru 7 luni, dar si acolo te ridicam in slavi si iti purtam culorile aproape in fiecare zi. Mai e nevoie sa mai spun ca-n vene-mi curge sange tricolor? Eu cred ca stii asta si ti-am demonstrat mereu! Tatal meu te slujeste de aproape 3 decenii si niciodata nu l-am vazut sa te critice sau sa tina capul plecat, chiar daca il mustrai mereu, il pedepseai si ii aruncai in viata tot felul de mizerii si de nedreptati. Dar a stat mereu drepti in fata ta, si mereu cand l-ai chemat a venit...si inca vine, si va mai veni pentru ceva timp. Eu il respect pentru asta, tu ai macar un strop de respect si de compasiune pentru el?

   Te-am vrut! Te-am vrut si nu m-ai vrut! Am vrut sa te ridic in slavi in toate modurile posibile si am crezut ca o voi putea face in ziua in care as fi ajuns un jurnalist de cariera. Dar m-ai pleznit si nu mi-ai dat ocazia. Ai lasat pe altii, care nu fac decat sa te denigreze. Cand am vazut ca asa nu ma vrei, am incercat sa iti fiu si mai aproape. Am incercat sa duc traditia mai departe si sa iti dau tie venele-mi cu sange tricolor...sa ti le pun la dispozitie si sa lupt pentru tine, sa te apar indeaproape. Si nu doar o data, ci de 3 ori. Nu m-ai vrut niciodata! Ce sa mai cred? Stim amandoi ca daca eram intr-o alta parte de lume, eram de mult inrolat intr-o echipa de protectie a uneia din consoartele tale. Am tot ce imi trebuie sa stii! Dar cel mai mult te am in sange, imi curgi prin vene! Stii sigur ca sunt unul din ultimii patrioti si nationalisti inflacarati care te respecta si nu te denigreaza nici in ruptul capului. Am vrut sa te slujesc si m-ai repezit. M-ai lasat in continuare sa lucrez pentru una din multinationalele care te-au invadat si profita de poporul tau si il trateaza ca pe ultima speta. Ti-am facut toate poftele si ti-am respectat toate regulile si de fiecare data cand ma puneam pe picioare, ma plezneai din nou!

   Sunt suparat pe tine! Dar inca te iubesc! Cu aceeasi tarie si ardoare! Doar ca acum nu vreau sa iti mai arat! M-am pus pe tava de cand ti-am vazut prima data pamanturile si roadele. Am fost crescut asa cum stramosii mei au fost crescuti. Te-am respectat si te respect, dar...am obosit si sunt demoralizat!

   Acum iti spun, cu mana pe inima care inca iti apartine, ca inca te iubesc! Si iti mai dau ragaz un an sau doi, sa ma vezi asa cum sunt, sa ma apreciezi asa cum eu te apreciez si sa imi intorci macar cateva din dorintele arzande! Iti dau un ultimatum, acum ca ai un nou conducator cu o viziune in care cred cu putere! Sper sa nu ma mai dezamagesti!

   La multi ani Romanie! Ai grija de mine cum eu, si putini din copiii tai avem! Sper ca la cealalta aniversare a ta sa fim in relatii bune, in aceleasi relatii in care am fost o viata!

P.S. Sper din toata inima, sa nu existe vreo zi de 1 Decembrie in care sa-ti urez "La multi ani!" de pe alte pamanturi decat cele ale tale! Sper sa bagi la cap asta! EU sper, dar daca nu te opresti in a ma plezni, nu stiu cati obraji mai am sa intorc!

P.S.2 Daca tu nu ma vrei, eu te vreau! Inca te vreau! Inca voi mai incerca! Iti dau putin ragaz, asa ca de la anul, sper sa facem echipa si mai buna!

                                             Expeditor: Alexandru Mocanu, unul din fiii tai

amalgam..

Nu ne picepem la iubire, se pare
Ca n-ar nici unul din noi curajul atat de mare
Se pare ca mai mult ne prostim si prin urmare
Lipsa de piper si sare ar putea sa ne separe!
Ne cunoastem de o vreme
Si tot de-o vreme ne ascundem intre plapuma si perne
Acum am planuri noi pentru noi doi
Prea m-ai pacalit usor cu buzele tale moi, cu umerii goi
Parca esti rupta din Playboy
Si -astept in zadar soarele de dupa ploi
Ca nu mai vine, eu te mint si tu ma minti inapoi
As vrea sa plec, ma ridic, dar tu ma tragi inapoi!
Si-atunci hai sa gasim o cale de mijloc
S-aprindem un nou foc, sa-ncepem un nou joc
Sau hai sa fugim de adevarul crud...
Iti spun tot ce vrei s-auzi, spune-mi ce vreau s-aud
Dar daca nu-mi spui "Te iubesc!", mai bine taci!
Alte cuvinte nu-mi doresc sa aud din gura ta!


Hy, ce faci?
Eu tot intreb si tu taci...
Eu fac legatura, tu o desfaci!
Parca te stiu de undeva, sa mor de nu-i asa
Ori te-am vazut pe la teveu, ori ai trecut pe strada mea?!
Chiar si-asa, lasa-ma ca vreau sa spun ceva:
Ori ne-am imperecheat ori ne-am intersexat!
Nici nu sunt everybody, dar nici nu sunt de lasat,
Eu fac, tu desfaci, ma simt de cacat
Iti spun "Pa!" daca nu vrei sa-mpartim acelasi pat!


Si ti-am lasat si perdeaua cu care mereu vorbeai,
Si ti-am lasat si salteaua, pe care nu mi-o trageai
A plecat "haimanaua", asa cum ma alintai
Si ce frumos era cand pretindeai ca ma iubeai!

Deja vu

    
     Sa tot fi fost spre finele lunii ianuarie, o luna destul de calma pentru ce se intamplase in anii trecuti, era frig dar oarecjm un frig placut si putina ceata.

     Venisem acasa pentru ea, sa mai petrecem un weekend impreuna, sa fugim la locul nostru departe de toti si de toate. Ma asteptase in locul unde opera autocarul, sic and m-a vazut mi-a sarit in brate si m-a strans, m-a sarutat, mai mai ca ma lasase fara rasuflare. Eram in mijlocul strazii printer masini, imbratisati.

     Ne-am urcat in masina si m-a dus la ea, unde imi pregatise de mancare. Ma simtisem mandru pentru ca din cate aflasem, era cred, pentru prima data cand gatea si isi dadea silinta pentru un barbat. Imi pregatise friptura iar ca desert o prajitura cu fructe. Am mancat bucuros si in graba, chiar daca nu imi era foame. De fapt imi era foame, dar imi era foame de ea. Asteptam sa plecam cat mai repede si sa fim doar noi.

    Si in sfarsit plecasem. Eram doar noi doi, in masina, in drum spre nicaieri. Nu stiam unde vom merge si unde vom petrece noaptea dar eram extreme de fericiti pentru ca vom fi amandoi. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cum parcasem pe furis masina in dreptul mall-ului, ca nimeni sa nu ne stie sau sa ne vada. Am luat-o de mana si am inceput sa alergam impreuna, razand. Pare cliseic, sau a film de dragoste prost, sau parodie, dar chiar asa s-a intamplat. Ne alergam in mall, ne puneam piedica si ne imbranceam, ne sarutam si ne imbratisam la fiecare pas. Pana la urma acoperirea noastra a fost compromisa de o prietena care ne zarise cand am iesit din mall. Dar a tinut secretul, si mi-a strigat ca suntem foarte frumosi impreuna.

     

     In fuga ne urcasem in masina, i-am mai furat un sarut si am plecat in continuare spre necunoscut. Totul era atat de linistit, de frumos. Lasasem tot in urma. Acum eram doar noi doi, in masina, cu muzica in surdina, vorbind tot felul de nimicuri si lucruri din copilarie. O priveam tacut cum conduce, povestindu-mi tot felul de intamplari haioase de cand era mica si nu putea sa spuna corect “potcoava”.

     Despre ce s-a intamplat cand am ajuns la pensiunea care mai pe urma a ramas locul nostru, “cuibul”, am scris intr-o postare din martie anul curent. Acum imi amintisem doar de aceste momente…simple si pline de dragoste si de pasiune. Momente in care soarele rasare in fiecare zi purtand un singur chip, iar noptile fiind de basm unul in bratele celuilalt.

Manifest!

     "Traim domnilor, intr-o lumea fara onoare si fara limite morale...cum as putea fi fericit?"

     Ei bine printre tabloide si scandaluri, paine si circ si alte diversiuni mass-media, trag uneori cortina sa vad in culise. In culisele acestei tari. Si ce vad? Ce vedem?

     Adevarul este ca fiecare vede ce vrea! Si mai adevarat este ca cei mai multi vor sa vada numai raul, negru si merele putrezite. De ce? De ce domnilor ne facem mai mult rau? Oare in constiinta unora nu sunt deloc prezente amintirea si sacrificiul celor care si-au pierdut viata pentru aceasta tarisoara? Oare unii sunt atat de spalati pe creier incat nu vad ce au sub picioare, in fata, in spate, in stanga si in dreapta, oriunde te indrepti si bati tara in lung si in lat ai ce sa vezi frumos si foarte frumos!
     De la Stefan si Mihai pana la eroii Revolutiei (pentru ca de atunci n-am mai avut eroi), si-au jertfit libertatea si viata, zeci si sute de romani cu sange tricolor in vene. Pentru ce? Ca unii sa se trezeasca in fiecare dimineata cu pofta de viata si sa arate cu degetul si sa denigreze? De ce in ziua de astazi daca vrei sa lupti pentru tara ta este luat in ras? Incearca! Intra intr-o incapere plina cu minim doua maini de oameni si spune ca oricand si oriunde ai fi capabil sa faci orice poti pentru tara ta, pentru pamanturile acestea. Vor rade de tine! Am trait-o pe pielea mea...De ce? Nu inteleg ce e atat de deplasat in a fi una cu acest pamant?
     Ridic spranceana la cei care au "dezertat" din "cauze financiare" si-au plecat peste hotare, mari sau tari, si care acum, se intorc uneori acasa, si vorbesc cu "voi romanii". Pai tu ce lampa ma-tii esti? Nu aici ai facut ochi si-ai mancat prima bucata de paine? Ce v-as mai pocni pe voi astia care ati plecat sa faceti avere si v-ati lasat copiii singuri si ati distrus copilarii. Sa nu va aud cu "Am plecat ca nu mai mergea, ca nu mai aveam de munca, etc"! Te duci sa te chinui prin straini si sa ne faci de ras cu apucaturile tale! Ce daca te chinuiai acasa?! Macar taci! Macar strange-ti in brate copiii si vorbeste-le pe limba lor...aceeasi limba pe care ai vorbit-o si tu cand ai deschis gura intaia oara! Ca sunteti voi cativa care chiar v-ati dus pentru ca asta era ultima voastra solutie, ultimul vostru tren, pentru acei putini care au facut lucrul asta de nevoie, nu trebuie sa mai spun nimic...daca nevoia i-a impins, cu singuranta au mereu acolo in coltul ochiului o lacrima.
     Multi spun "De ce sa ma zbat? Pentru ce? Nu vezi ca e degeaba!". Dar ai incercat? Uite si tu, si tu, si tu, da' chiar si tu! Incearca intai! Hai sa incercam sa nu mai aratam cu degetul, sa incercam sa nu ne mai bagam mortul in casa singuri, sa pastram si curatenia, sa fim si cinstiti si sa avem si onoare, sa vorbim mai putin cand nu stim si sa muncim mai mult, sa ne facem si reclama buna! Da, noi! Crezi ca nu putem? Cate unul cate unul! Dar pentru inceput trebuie sa incerci, inainte sa-ti bagi picioarele!
     O totala lipsa de onoare! Ceea ce inainte era o virtute inalta si stimata, cinstita si respectata, acum e batjocorita si calcata in picioare, luata in ras si trantita la pamant! Nu mai aveti onoare in voi! La 25 de ani, daca va iau la bani marunti pe cei de-o seama sau mai mari, habar nu aveti ce-nseamna strop de onoare, de patriotism si de nationalism! Gargauni ca "Plec domnle ca aici nu se mai poate!". Dar ai incercat? Ai lucrat un an doi si ai schimbat 5 locuri de munca si ti-ai baga picioarele, pentru ca nu castigi din prima mii de euro. Proasta gandire!
     Nu e nevoie de o noua revolutie pentru a schimba ceva! Nu e nevoie de circ in strada! Nu e nevoie de boicotarea guvernelor si presedintilor pentru ca tot noi ii alegem! Deci schimbarea unde trebuie sa fie? Ti-ai dat seama? Mergi si te uita in oglinda! Ah, da? Ai vazut? Uite de acolo! Sa deschidem mai multe carti de istorie in locul discutiilor politice! Sa inchidem mai multe guri cu argumente solide decat sa cascam gura de pomana! Sa ingropam aici pe pamant romanesc merele putrezite, nu sa le fluturam in toata Europa! Sa incercam mai mult inainte de a ne da batuti! Sa ne cunoastem tara inainte sa ne dorim vacante prin tari exotice! Sa invatam sa ne vorbim limba noastra dulce inainte sa ne prostim in engleza! Sa ne promovam tinuturile minunate in loc sa lasam peturile de bere in urma, ragaind ca niste porci!
     Nu schimb nimic cu acest manifest, dar poate, din click in click, intalnesc o mana de oameni care gandeste ca mine, si voi sti ca nu e totul de rasul curcilor!
    Onoare aveti? Dati-mi si mie de vreo 30 de milioane...sa le ajunga si celor plecati!

Pro&Contra - Scena 1

     Salut!

     De astazi voi avea o rubrica noua aici pe blog ce se va numi Pro & Contra. Asadar, fara sa stam prea mult pe ganduri, nominalizatii zilei de astazi sunt Tudor Chirila si Horia Brenciu.

      Pro - Tudor Chirila
      Dragule, bine ai revenit! Iti spun bine ai revenit pentru ca ti-ai facut simtita prezenta pe micile ecrane, iar mie, si cu siguranta nu doar mie, mi-a fost dor de tine si m-am bucurat sa aud ca te voi vedea mai des.
     Ai fost mereu un model "asa da" pentru tinerii rebeli, cu cauza, dintre aceia care inca mai au bun simt, care citesc, te citesc, apreciaza frumosul, originalitatea, care au bun simt si umor rafinat.
     Ai revenit cu a ta carisma si sarm, cu bun simt si un umor istet si timid, luand locul si fotuliul de jurat al unui mascarici. Bineinteles ca majoritatea, de fapt prostimea, te-a incadrat in acelasi tipar de claun care cerseste atentie, dar putini stiu ca de acum show-ul va avea o alta culoare si un alt farmec odata cu venirea ta.
     Sper din toata inima sa castigi aceasta editie si sa gasesti un ucenic cu aceeasi carisma si pe care sa il initiezi in tainele muzicii, actoriei, si modestiei.
     Mult noroc Tudore, te-ai intors barbat!

     Contra - Horia Brenciu
     Asemeni masei de "tradatori care a migrat la televiziunea concurenta, tu, Horica, ai urmat bineinteles turma. Cum ai facut de obicei, de frica sa nu ramai in urma, de frica varstei, de frica faptului ca nu esti in trend. Dar stii ce? Niciodata nu te-a prins! Pentru mine, si pentru multi altii, vei ramane acelasi Robingo, acelasi vesnic barbat de varsta mijlocie care vrea mereu sa iasa in atentie, care a inceput cariera de "cantacios" interpretand ani la rand si maimutarindu-te ca un Tom Johnes de mahala, acelasi actoras trist cu umor fortat.
      Vezi tu draga Horea, diferenta intre tine si Tudorica este ca el este un talent nativ, ii vine usor sa faca orice pentru ca asta este el, spre deosebire de tine care, fortezi cam mult.
     Ai spus cu gura ta ca adevaratul motiv pentru care ai tradat trustul care te-a relansat si te-a scos din anonimat, pentru ca nu ti-a ingaduit sa te manifesti si iti ingradea talentul. Pai stai asa, erai jurat la un show care urmarea talente, cei de acasa nu voiau sa vada maimutarelile brenciene si apasarea acelui buton care intorcea scaunul la fiecare concurent. Nu!
     Horica, ai facut ce ti-a spus inima, dar afla de la mine si de la alti telespectatori care apreciaza bunul simt si manierele ca, e perfect fara tine!

Suntem eu, tu si restul lumii...stii prea bine nu conteaza ce-abereaza unii...

    N-am mai scris de atat de mult timp...nici nu stiu cum sa incep. Dar voi lasa totul sa vina cursiv si probabil ca se vor lega cu toatele...asa cum am facut si in ultima perioada a vietii.

    Singur de 4 luni si, izolat timp de aproximativ o luna si jumatate, am revenit usor usor la suprafata. Ies din nou la liman. Socializez, zambesc, ma plimb, imi descretesc fruntea...iar mai nou...m-am indragostit.

    Traind si iubind, am castigat dar mai mult am  pierdut, am ras dar mai mult am plans, am tipat dar mai mult am soptit, am fost fericit dar mai mult am fost trist...insa, mai presus de toate, am invatat! Asa e! Cand crezi ca le stii pe toate, ti se intampla ceva intr-un ultim ceas si toate cunostintele iti sunt date peste cap...ce ai construit in luni sau ani e una cu pamantul, cu necunoscutul si cu ignoranta.
 
   Asadar, dupa multe si marunte ultima data am crezut ca totul e sub control dar m-am inselat. Cum de fiecare data, ultima intamplare e si cea mai trista, datorita nivelului la care ajungem, iubirii pe care o daruim si sacrificiilor pe care le facem, a fost si cea mai complicata si dureroasa. De aceea, imi luasem timp doar pentru mine. Era timpul sa ma pun pe picioare pe plan profesional, asa ca renuntasem la orice speranta in a ma trezi dimineata langa cineva care sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Le-am luat toate pas cu pas, le-am pus in ordine, nu am disperat si am folosit fiecare invatatura. Punand totul cap la cap, am reusit sa razbesc incet incet. Mi-am facut ordine in viata, stiu ce vreau, stiu ce conteaza, stiu pentru ce lupt. Dar dragostea o pusesem pe ultimul loc. Chiar daca aveam seri si dimineti...ce e drept, cam multe in ultima vreme...in care tanjeam dupa o alinare, dupa o privire urmata de o imbratisare si un sarut, de o noapte furtunoasa de dragoste si sex nebun, de o plimbare prin parc in pantaloni scurti si adidasi, de un pahar de vin intr-un loc select....dar mereu le lasam sa treaca asa cum veneau, din senin...ramanand cu un gust amarui.
 

   Am fentat-o catva timp, dar m-a lovit! Credeam ca puteam scapa, dar cum si ce folos sa ma impotrivesc? Acum cand mi-a reamintit cat de dulce e...cum e sa zambesti mereu si sa ai energie continua...cum e sa te trezesti si sa adormi cu cineva in gand, dar nu cum era inainte, caci voiai sa ti-o scoti din cap si iti reaparea, nu! Acum adorm cu ea in gand si ma trezesc cu ea in gand! Despre dragoste vorbesc! Dar are o intruchipare! Diferita ca de fiecare data, si dupa cum am mai spus si la inceput, mai frumoasa, mai intensa, mai palpitanta, mai interesanta, mai captivanta, mai sexy!
 
    Am din nou o EA in suflet! O EA care bifeaza cate putin sau chiar in intregime categorii pe care eu le vedeam imposibil de atins sau la care renuntasem. Stii draga mea, in trecut ceream anumite lucruri din frica...nu stiu ce fel de frica...poate aceea ca nu le voi primi daca nu le cer. Acum, mi le oferi pe toate! Stiu ca esti atat de diferita si stiu ca vei sti cum sa gandesti aceste randuri, spre deosebire de alte prezente feminine care s-au perindat pe aici si ca faci abstractie de tot, pentru ca acum esti TU!
 
    Tu, esti cea care de o saptamana ma tine in priza...ma saruta...ma iubeste...imi poarta de grija...ma adoarme si ma trezeste...imi vorbeste cu glas duios de mamica tinerica si grijulie...ma alinta dar ma ia si in serios...e senzuala si pasionala...e sensibila si blanda...e o doamna cu suflet de copil...e o gospodina desavarsita...e lipsita de inhibitii atunci cand ii creez si ofer siguranta de care are nevoie. Tu, ai aparut cand nici nu ma asteptam...de fapt cand nici nu m-am mai asteptat vreodata pentru ca acum renuntasem la orice idee intruchipata a dragostei. Tu, cu intruchiparea ta conform fiecarei dorinte ale mele ai venit sa ma seduci si sa ma indragostesti de tine...cu ochii tai mari si blanzi, cu gura ta suava si buzele tale carnoase, cu vocea ta suava si barbia de papusa, cu zambet larg si luminos, cu parul lung si negru, cu sani frumosi si voluptuosi, cu mijocul de viespe si fund pe care si-o negresa-ar fi geloasa? Tu asemeni unei lectii de geografie, cu toate formele posibile si imposibile!
 

    Tu iubito, esti responsabila si principala vinovata de fericirea mea din ultima perioada! Si pentru ca mi te-ai deschis si un secret nu mi-ai ascuns, ti-am cedat si m-am deschis asemeni unei carti, care probabil la inceput ai privit-o doar dupa coperta. Nu-ti cer nimic, dupa cum poate c-ai observat, si nici nu voi avea de gand. Am tot ce imi trebuie cu tine. Poate putin ciudat, putin sarit, putin nebunesc, daca le punem toate cap la cap si analizam putin cum stam...dar de ce oare sa facem asta cand mai bine-ar fi sa traim la intensitate maxima fiecare clipa, minut, ora si zi pe care le putem avea impreuna.
 
    Tot ce iti pot spune, tie iubito, este ca mi-ai facut inima sa bata din nou cu putere si repeziciune! Acea inima care a fost in timp sfasiata, taiata, intepata, injunghiata, tradata, rupta in bucati...e la locul ei, carpita si plina de dragoste. Observ ca pui stapanire pe ea cu fiecare zi ce trece. Ma simti si ma intelegi, ma completezi si nu trebuie sa rostesc multe cuvinte. Si tocmai de asta aveam nevoie! Poate ca eu, prin felul meu de-a fi, prin felul de a vorbi, gandi si actiona, reusesc sa-ti ofer ce ai nevoie...sa-ti satisfac o dorinta a sufletului si a trupului...o dorinta a creierului si a inimii...restul nu ma intereseaza! Pentru tot ce m-ai facut sa simt, la randul meu te voi ridica in brate, te voi lua in palme si in inima si iti voi oferi tot ceea ce-ti lipseste!
 
     Vreau si voi continua sa ma bucur de tine si de ceea ce-mi oferi, zi de zi, atat cat timpul, situatia si soarta ne-o va permite.Vreau si voi face tot posibilul ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa nu fii trista nici o clipa atat timp cat eu sunt in mintea si inima ta! Vreau si voi face tot posibilul sa te vad iubito...sa te sarut, sa te strang in brate, sa te ridic in brate si sa te asez pe pat...pe patul acesta mare si gol in care seri si dimineti la rand ma trezeam singur cu speranta ca probabil cineva ma va imbratisa. Te voi iubi frumos, asa cum iti place, cu respect sau cu fantezie pana in zori...iar dimineata ma voi trezi, iti voi gati si-ti voi sopti "Buna dimineata iubito! Te-am asteptat ca si cand...numai dragostea noastra ar fi fost pe pamant!"

     Acum sterge-ti orice lacrima ai fi varsat ca sa nu ma supar pe tine! Inchide ochii pentru ca stii ca sunt acolo, in spatele tau, sarutandu-te pe ceafa. Te sarut iubito! Te sarut si iti multumesc pentru ca ai aprins o flacara stinsa care a lasat prea multa negreala in juru-i! Te sarut iubita mea...vreau sa te vad, caci imi lipsesti!