amalgam..

Nu ne picepem la iubire, se pare
Ca n-ar nici unul din noi curajul atat de mare
Se pare ca mai mult ne prostim si prin urmare
Lipsa de piper si sare ar putea sa ne separe!
Ne cunoastem de o vreme
Si tot de-o vreme ne ascundem intre plapuma si perne
Acum am planuri noi pentru noi doi
Prea m-ai pacalit usor cu buzele tale moi, cu umerii goi
Parca esti rupta din Playboy
Si -astept in zadar soarele de dupa ploi
Ca nu mai vine, eu te mint si tu ma minti inapoi
As vrea sa plec, ma ridic, dar tu ma tragi inapoi!
Si-atunci hai sa gasim o cale de mijloc
S-aprindem un nou foc, sa-ncepem un nou joc
Sau hai sa fugim de adevarul crud...
Iti spun tot ce vrei s-auzi, spune-mi ce vreau s-aud
Dar daca nu-mi spui "Te iubesc!", mai bine taci!
Alte cuvinte nu-mi doresc sa aud din gura ta!


Hy, ce faci?
Eu tot intreb si tu taci...
Eu fac legatura, tu o desfaci!
Parca te stiu de undeva, sa mor de nu-i asa
Ori te-am vazut pe la teveu, ori ai trecut pe strada mea?!
Chiar si-asa, lasa-ma ca vreau sa spun ceva:
Ori ne-am imperecheat ori ne-am intersexat!
Nici nu sunt everybody, dar nici nu sunt de lasat,
Eu fac, tu desfaci, ma simt de cacat
Iti spun "Pa!" daca nu vrei sa-mpartim acelasi pat!


Si ti-am lasat si perdeaua cu care mereu vorbeai,
Si ti-am lasat si salteaua, pe care nu mi-o trageai
A plecat "haimanaua", asa cum ma alintai
Si ce frumos era cand pretindeai ca ma iubeai!

Deja vu

    
     Sa tot fi fost spre finele lunii ianuarie, o luna destul de calma pentru ce se intamplase in anii trecuti, era frig dar oarecjm un frig placut si putina ceata.

     Venisem acasa pentru ea, sa mai petrecem un weekend impreuna, sa fugim la locul nostru departe de toti si de toate. Ma asteptase in locul unde opera autocarul, sic and m-a vazut mi-a sarit in brate si m-a strans, m-a sarutat, mai mai ca ma lasase fara rasuflare. Eram in mijlocul strazii printer masini, imbratisati.

     Ne-am urcat in masina si m-a dus la ea, unde imi pregatise de mancare. Ma simtisem mandru pentru ca din cate aflasem, era cred, pentru prima data cand gatea si isi dadea silinta pentru un barbat. Imi pregatise friptura iar ca desert o prajitura cu fructe. Am mancat bucuros si in graba, chiar daca nu imi era foame. De fapt imi era foame, dar imi era foame de ea. Asteptam sa plecam cat mai repede si sa fim doar noi.

    Si in sfarsit plecasem. Eram doar noi doi, in masina, in drum spre nicaieri. Nu stiam unde vom merge si unde vom petrece noaptea dar eram extreme de fericiti pentru ca vom fi amandoi. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cum parcasem pe furis masina in dreptul mall-ului, ca nimeni sa nu ne stie sau sa ne vada. Am luat-o de mana si am inceput sa alergam impreuna, razand. Pare cliseic, sau a film de dragoste prost, sau parodie, dar chiar asa s-a intamplat. Ne alergam in mall, ne puneam piedica si ne imbranceam, ne sarutam si ne imbratisam la fiecare pas. Pana la urma acoperirea noastra a fost compromisa de o prietena care ne zarise cand am iesit din mall. Dar a tinut secretul, si mi-a strigat ca suntem foarte frumosi impreuna.

     

     In fuga ne urcasem in masina, i-am mai furat un sarut si am plecat in continuare spre necunoscut. Totul era atat de linistit, de frumos. Lasasem tot in urma. Acum eram doar noi doi, in masina, cu muzica in surdina, vorbind tot felul de nimicuri si lucruri din copilarie. O priveam tacut cum conduce, povestindu-mi tot felul de intamplari haioase de cand era mica si nu putea sa spuna corect “potcoava”.

     Despre ce s-a intamplat cand am ajuns la pensiunea care mai pe urma a ramas locul nostru, “cuibul”, am scris intr-o postare din martie anul curent. Acum imi amintisem doar de aceste momente…simple si pline de dragoste si de pasiune. Momente in care soarele rasare in fiecare zi purtand un singur chip, iar noptile fiind de basm unul in bratele celuilalt.

Manifest!

     "Traim domnilor, intr-o lumea fara onoare si fara limite morale...cum as putea fi fericit?"

     Ei bine printre tabloide si scandaluri, paine si circ si alte diversiuni mass-media, trag uneori cortina sa vad in culise. In culisele acestei tari. Si ce vad? Ce vedem?

     Adevarul este ca fiecare vede ce vrea! Si mai adevarat este ca cei mai multi vor sa vada numai raul, negru si merele putrezite. De ce? De ce domnilor ne facem mai mult rau? Oare in constiinta unora nu sunt deloc prezente amintirea si sacrificiul celor care si-au pierdut viata pentru aceasta tarisoara? Oare unii sunt atat de spalati pe creier incat nu vad ce au sub picioare, in fata, in spate, in stanga si in dreapta, oriunde te indrepti si bati tara in lung si in lat ai ce sa vezi frumos si foarte frumos!
     De la Stefan si Mihai pana la eroii Revolutiei (pentru ca de atunci n-am mai avut eroi), si-au jertfit libertatea si viata, zeci si sute de romani cu sange tricolor in vene. Pentru ce? Ca unii sa se trezeasca in fiecare dimineata cu pofta de viata si sa arate cu degetul si sa denigreze? De ce in ziua de astazi daca vrei sa lupti pentru tara ta este luat in ras? Incearca! Intra intr-o incapere plina cu minim doua maini de oameni si spune ca oricand si oriunde ai fi capabil sa faci orice poti pentru tara ta, pentru pamanturile acestea. Vor rade de tine! Am trait-o pe pielea mea...De ce? Nu inteleg ce e atat de deplasat in a fi una cu acest pamant?
     Ridic spranceana la cei care au "dezertat" din "cauze financiare" si-au plecat peste hotare, mari sau tari, si care acum, se intorc uneori acasa, si vorbesc cu "voi romanii". Pai tu ce lampa ma-tii esti? Nu aici ai facut ochi si-ai mancat prima bucata de paine? Ce v-as mai pocni pe voi astia care ati plecat sa faceti avere si v-ati lasat copiii singuri si ati distrus copilarii. Sa nu va aud cu "Am plecat ca nu mai mergea, ca nu mai aveam de munca, etc"! Te duci sa te chinui prin straini si sa ne faci de ras cu apucaturile tale! Ce daca te chinuiai acasa?! Macar taci! Macar strange-ti in brate copiii si vorbeste-le pe limba lor...aceeasi limba pe care ai vorbit-o si tu cand ai deschis gura intaia oara! Ca sunteti voi cativa care chiar v-ati dus pentru ca asta era ultima voastra solutie, ultimul vostru tren, pentru acei putini care au facut lucrul asta de nevoie, nu trebuie sa mai spun nimic...daca nevoia i-a impins, cu singuranta au mereu acolo in coltul ochiului o lacrima.
     Multi spun "De ce sa ma zbat? Pentru ce? Nu vezi ca e degeaba!". Dar ai incercat? Uite si tu, si tu, si tu, da' chiar si tu! Incearca intai! Hai sa incercam sa nu mai aratam cu degetul, sa incercam sa nu ne mai bagam mortul in casa singuri, sa pastram si curatenia, sa fim si cinstiti si sa avem si onoare, sa vorbim mai putin cand nu stim si sa muncim mai mult, sa ne facem si reclama buna! Da, noi! Crezi ca nu putem? Cate unul cate unul! Dar pentru inceput trebuie sa incerci, inainte sa-ti bagi picioarele!
     O totala lipsa de onoare! Ceea ce inainte era o virtute inalta si stimata, cinstita si respectata, acum e batjocorita si calcata in picioare, luata in ras si trantita la pamant! Nu mai aveti onoare in voi! La 25 de ani, daca va iau la bani marunti pe cei de-o seama sau mai mari, habar nu aveti ce-nseamna strop de onoare, de patriotism si de nationalism! Gargauni ca "Plec domnle ca aici nu se mai poate!". Dar ai incercat? Ai lucrat un an doi si ai schimbat 5 locuri de munca si ti-ai baga picioarele, pentru ca nu castigi din prima mii de euro. Proasta gandire!
     Nu e nevoie de o noua revolutie pentru a schimba ceva! Nu e nevoie de circ in strada! Nu e nevoie de boicotarea guvernelor si presedintilor pentru ca tot noi ii alegem! Deci schimbarea unde trebuie sa fie? Ti-ai dat seama? Mergi si te uita in oglinda! Ah, da? Ai vazut? Uite de acolo! Sa deschidem mai multe carti de istorie in locul discutiilor politice! Sa inchidem mai multe guri cu argumente solide decat sa cascam gura de pomana! Sa ingropam aici pe pamant romanesc merele putrezite, nu sa le fluturam in toata Europa! Sa incercam mai mult inainte de a ne da batuti! Sa ne cunoastem tara inainte sa ne dorim vacante prin tari exotice! Sa invatam sa ne vorbim limba noastra dulce inainte sa ne prostim in engleza! Sa ne promovam tinuturile minunate in loc sa lasam peturile de bere in urma, ragaind ca niste porci!
     Nu schimb nimic cu acest manifest, dar poate, din click in click, intalnesc o mana de oameni care gandeste ca mine, si voi sti ca nu e totul de rasul curcilor!
    Onoare aveti? Dati-mi si mie de vreo 30 de milioane...sa le ajunga si celor plecati!

Pro&Contra - Scena 1

     Salut!

     De astazi voi avea o rubrica noua aici pe blog ce se va numi Pro & Contra. Asadar, fara sa stam prea mult pe ganduri, nominalizatii zilei de astazi sunt Tudor Chirila si Horia Brenciu.

      Pro - Tudor Chirila
      Dragule, bine ai revenit! Iti spun bine ai revenit pentru ca ti-ai facut simtita prezenta pe micile ecrane, iar mie, si cu siguranta nu doar mie, mi-a fost dor de tine si m-am bucurat sa aud ca te voi vedea mai des.
     Ai fost mereu un model "asa da" pentru tinerii rebeli, cu cauza, dintre aceia care inca mai au bun simt, care citesc, te citesc, apreciaza frumosul, originalitatea, care au bun simt si umor rafinat.
     Ai revenit cu a ta carisma si sarm, cu bun simt si un umor istet si timid, luand locul si fotuliul de jurat al unui mascarici. Bineinteles ca majoritatea, de fapt prostimea, te-a incadrat in acelasi tipar de claun care cerseste atentie, dar putini stiu ca de acum show-ul va avea o alta culoare si un alt farmec odata cu venirea ta.
     Sper din toata inima sa castigi aceasta editie si sa gasesti un ucenic cu aceeasi carisma si pe care sa il initiezi in tainele muzicii, actoriei, si modestiei.
     Mult noroc Tudore, te-ai intors barbat!

     Contra - Horia Brenciu
     Asemeni masei de "tradatori care a migrat la televiziunea concurenta, tu, Horica, ai urmat bineinteles turma. Cum ai facut de obicei, de frica sa nu ramai in urma, de frica varstei, de frica faptului ca nu esti in trend. Dar stii ce? Niciodata nu te-a prins! Pentru mine, si pentru multi altii, vei ramane acelasi Robingo, acelasi vesnic barbat de varsta mijlocie care vrea mereu sa iasa in atentie, care a inceput cariera de "cantacios" interpretand ani la rand si maimutarindu-te ca un Tom Johnes de mahala, acelasi actoras trist cu umor fortat.
      Vezi tu draga Horea, diferenta intre tine si Tudorica este ca el este un talent nativ, ii vine usor sa faca orice pentru ca asta este el, spre deosebire de tine care, fortezi cam mult.
     Ai spus cu gura ta ca adevaratul motiv pentru care ai tradat trustul care te-a relansat si te-a scos din anonimat, pentru ca nu ti-a ingaduit sa te manifesti si iti ingradea talentul. Pai stai asa, erai jurat la un show care urmarea talente, cei de acasa nu voiau sa vada maimutarelile brenciene si apasarea acelui buton care intorcea scaunul la fiecare concurent. Nu!
     Horica, ai facut ce ti-a spus inima, dar afla de la mine si de la alti telespectatori care apreciaza bunul simt si manierele ca, e perfect fara tine!

Suntem eu, tu si restul lumii...stii prea bine nu conteaza ce-abereaza unii...

    N-am mai scris de atat de mult timp...nici nu stiu cum sa incep. Dar voi lasa totul sa vina cursiv si probabil ca se vor lega cu toatele...asa cum am facut si in ultima perioada a vietii.

    Singur de 4 luni si, izolat timp de aproximativ o luna si jumatate, am revenit usor usor la suprafata. Ies din nou la liman. Socializez, zambesc, ma plimb, imi descretesc fruntea...iar mai nou...m-am indragostit.

    Traind si iubind, am castigat dar mai mult am  pierdut, am ras dar mai mult am plans, am tipat dar mai mult am soptit, am fost fericit dar mai mult am fost trist...insa, mai presus de toate, am invatat! Asa e! Cand crezi ca le stii pe toate, ti se intampla ceva intr-un ultim ceas si toate cunostintele iti sunt date peste cap...ce ai construit in luni sau ani e una cu pamantul, cu necunoscutul si cu ignoranta.
 
   Asadar, dupa multe si marunte ultima data am crezut ca totul e sub control dar m-am inselat. Cum de fiecare data, ultima intamplare e si cea mai trista, datorita nivelului la care ajungem, iubirii pe care o daruim si sacrificiilor pe care le facem, a fost si cea mai complicata si dureroasa. De aceea, imi luasem timp doar pentru mine. Era timpul sa ma pun pe picioare pe plan profesional, asa ca renuntasem la orice speranta in a ma trezi dimineata langa cineva care sa ma sarute si sa ma stranga in brate. Le-am luat toate pas cu pas, le-am pus in ordine, nu am disperat si am folosit fiecare invatatura. Punand totul cap la cap, am reusit sa razbesc incet incet. Mi-am facut ordine in viata, stiu ce vreau, stiu ce conteaza, stiu pentru ce lupt. Dar dragostea o pusesem pe ultimul loc. Chiar daca aveam seri si dimineti...ce e drept, cam multe in ultima vreme...in care tanjeam dupa o alinare, dupa o privire urmata de o imbratisare si un sarut, de o noapte furtunoasa de dragoste si sex nebun, de o plimbare prin parc in pantaloni scurti si adidasi, de un pahar de vin intr-un loc select....dar mereu le lasam sa treaca asa cum veneau, din senin...ramanand cu un gust amarui.
 

   Am fentat-o catva timp, dar m-a lovit! Credeam ca puteam scapa, dar cum si ce folos sa ma impotrivesc? Acum cand mi-a reamintit cat de dulce e...cum e sa zambesti mereu si sa ai energie continua...cum e sa te trezesti si sa adormi cu cineva in gand, dar nu cum era inainte, caci voiai sa ti-o scoti din cap si iti reaparea, nu! Acum adorm cu ea in gand si ma trezesc cu ea in gand! Despre dragoste vorbesc! Dar are o intruchipare! Diferita ca de fiecare data, si dupa cum am mai spus si la inceput, mai frumoasa, mai intensa, mai palpitanta, mai interesanta, mai captivanta, mai sexy!
 
    Am din nou o EA in suflet! O EA care bifeaza cate putin sau chiar in intregime categorii pe care eu le vedeam imposibil de atins sau la care renuntasem. Stii draga mea, in trecut ceream anumite lucruri din frica...nu stiu ce fel de frica...poate aceea ca nu le voi primi daca nu le cer. Acum, mi le oferi pe toate! Stiu ca esti atat de diferita si stiu ca vei sti cum sa gandesti aceste randuri, spre deosebire de alte prezente feminine care s-au perindat pe aici si ca faci abstractie de tot, pentru ca acum esti TU!
 
    Tu, esti cea care de o saptamana ma tine in priza...ma saruta...ma iubeste...imi poarta de grija...ma adoarme si ma trezeste...imi vorbeste cu glas duios de mamica tinerica si grijulie...ma alinta dar ma ia si in serios...e senzuala si pasionala...e sensibila si blanda...e o doamna cu suflet de copil...e o gospodina desavarsita...e lipsita de inhibitii atunci cand ii creez si ofer siguranta de care are nevoie. Tu, ai aparut cand nici nu ma asteptam...de fapt cand nici nu m-am mai asteptat vreodata pentru ca acum renuntasem la orice idee intruchipata a dragostei. Tu, cu intruchiparea ta conform fiecarei dorinte ale mele ai venit sa ma seduci si sa ma indragostesti de tine...cu ochii tai mari si blanzi, cu gura ta suava si buzele tale carnoase, cu vocea ta suava si barbia de papusa, cu zambet larg si luminos, cu parul lung si negru, cu sani frumosi si voluptuosi, cu mijocul de viespe si fund pe care si-o negresa-ar fi geloasa? Tu asemeni unei lectii de geografie, cu toate formele posibile si imposibile!
 

    Tu iubito, esti responsabila si principala vinovata de fericirea mea din ultima perioada! Si pentru ca mi te-ai deschis si un secret nu mi-ai ascuns, ti-am cedat si m-am deschis asemeni unei carti, care probabil la inceput ai privit-o doar dupa coperta. Nu-ti cer nimic, dupa cum poate c-ai observat, si nici nu voi avea de gand. Am tot ce imi trebuie cu tine. Poate putin ciudat, putin sarit, putin nebunesc, daca le punem toate cap la cap si analizam putin cum stam...dar de ce oare sa facem asta cand mai bine-ar fi sa traim la intensitate maxima fiecare clipa, minut, ora si zi pe care le putem avea impreuna.
 
    Tot ce iti pot spune, tie iubito, este ca mi-ai facut inima sa bata din nou cu putere si repeziciune! Acea inima care a fost in timp sfasiata, taiata, intepata, injunghiata, tradata, rupta in bucati...e la locul ei, carpita si plina de dragoste. Observ ca pui stapanire pe ea cu fiecare zi ce trece. Ma simti si ma intelegi, ma completezi si nu trebuie sa rostesc multe cuvinte. Si tocmai de asta aveam nevoie! Poate ca eu, prin felul meu de-a fi, prin felul de a vorbi, gandi si actiona, reusesc sa-ti ofer ce ai nevoie...sa-ti satisfac o dorinta a sufletului si a trupului...o dorinta a creierului si a inimii...restul nu ma intereseaza! Pentru tot ce m-ai facut sa simt, la randul meu te voi ridica in brate, te voi lua in palme si in inima si iti voi oferi tot ceea ce-ti lipseste!
 
     Vreau si voi continua sa ma bucur de tine si de ceea ce-mi oferi, zi de zi, atat cat timpul, situatia si soarta ne-o va permite.Vreau si voi face tot posibilul ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa nu fii trista nici o clipa atat timp cat eu sunt in mintea si inima ta! Vreau si voi face tot posibilul sa te vad iubito...sa te sarut, sa te strang in brate, sa te ridic in brate si sa te asez pe pat...pe patul acesta mare si gol in care seri si dimineti la rand ma trezeam singur cu speranta ca probabil cineva ma va imbratisa. Te voi iubi frumos, asa cum iti place, cu respect sau cu fantezie pana in zori...iar dimineata ma voi trezi, iti voi gati si-ti voi sopti "Buna dimineata iubito! Te-am asteptat ca si cand...numai dragostea noastra ar fi fost pe pamant!"

     Acum sterge-ti orice lacrima ai fi varsat ca sa nu ma supar pe tine! Inchide ochii pentru ca stii ca sunt acolo, in spatele tau, sarutandu-te pe ceafa. Te sarut iubito! Te sarut si iti multumesc pentru ca ai aprins o flacara stinsa care a lasat prea multa negreala in juru-i! Te sarut iubita mea...vreau sa te vad, caci imi lipsesti!

"Alex. was here"

Zambesc! Nu pot sa imi controlez starea! Oprindu-ma pentru cateva minute din invatat am auzit la televizor doua note dintr-o melodie si am sarit ca ars! Nu stiam exact ce sa caut...dar stiam ca nu pot daca nu o voi afla! Stiam ca e parte din mine! Imi trezise instant amintiri! Si rugandu-l pe bunul si vechiul meu prieten si coleg sa afle despre melodie, nu a durat mult si...am aflat-o!

Si de atunci?! De atunci nu ma pot oprin din starea care ma cuprinse! Melodia e pe replay iar eu nu ma pot opri din zambit. M-a cuprins instant un val de energie vie si de buna-dispozitie.

Mi se intampla sa asociez melodii cu diferite trairi, amintiri, momente, persoane. Asa mi s-a intamplat si acum! Nu traiesc in trecut, doar ca uneori ma bucur de amintiri. Si imi place la nebunie sa o fac! De multe ori pun mana pe telefon si scriu. Acum insa nu o voi face.

Aceasta melodie mi-a adus aminte de o seara friguroasa de iarna, in care conduceam inapoi spre casa. Eram impreuna cu o EA, pe care o iubeam enorm de mult la vremea respectiva. Ningea ca in povesti. Eu conduceam, iar ea adormise cu capul pe umarul meu si cu mainile incolacite de bratul meu drept. Ne intorceam spre casa dupa o noapte petrecuta departe de orice grija. O noapte de dragoste! In fata nu vedeam decat fulgii care cadeau in lumina farurilor. Singura explicatie pe care mi-o pot da, este ca, probabil, atunci, canta aceasta melodie la radio. Sau probabil ca, mereu, saxofonul imi va aduce aminte de acea EA, cum alte lucruri imi aduc aminte de alte IELE.

Se spune "Nu fii trist ca s-a incheiat...bucura-te ca s-a intamplat!". Uneori ma bucur si atat. Alteori sunt trist pentru ca poate s-a incheiat prea brusc. Dar de cele mai multe ori imi revin. Iubesc viata si stiu ca imi va face dreptate intr-o buna zi! Sunt de un calm pe care nu ti-l poti imagina, si stiu ca atunci cand trebuie, se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, ca viata sa-mi ofere ceea ce trebuie, cum vreau eu!

Sunt sigur ca melodia nu va va spune prea multe din titlu sau din primele acorduri...dar cu siguranta dupa primele acorduri de chitara si saxofon, veti tresari cu pielea de gaina si, instant, acum ca v-am sugerat si eu, va veti aminti ceva placut.

Zambesc in continuare! Imi place melodia la nebunie! O voi avea si ringtone de maine! Si stiu sigur ca multe zile de acum incolo o voi asculta! Stiu sigur ca va ramane o melodie frumoasa si o amintire frumoasa. Stiu ca e o melodie de care te poti folosi, intr-o seara friguroasa de iarna, sau intr-una calduroasa de vara, alaturi de ceea ce stii tu sa faci mai bine sa o cuceresti si sa o iubesti pe acea EA a ta.

Tu! Da, tu! Daca asculti aceasta melodie, pune-ti un zambet pe buze si aminteste-ti cu drag! Poate intr-o buna zi, o vom asculta din nou impreuna, de mana...cu altcineva. Sau...nu!

Va las sa ascultati melodia! Zambiti si alegeti-va o amintire frumoasa pe care crede-ti ca s-ar incadra aceasta melodie, acolo, undeva, in surdina! Eu unul, abia astept sa o ascult din nou in masina, acasa, in weekend la locul meu de suflet.

P.S. Nu ca v-ar interesa prea tare, dar melodia este de-o seama cu mine, si desi are aproape 25 de ani, nu cred ca se va demoda vreodata! Orice barbat, sau orice femeie care va sti sa o foloseasca, va reusi sa incropeasca o atmosfera...de suflet...si de trup!

                                                     sau

Eu invat / Noi invatam / Ei invata / Tu...?

Invat...mereu am invatat. Inca din prima clipa cand am deschis ochii am avut de invatat. Si am avut momente in care am spus si am crezut ca stiu destule incat sa imi fie bine, dar niciodata nu a fost asa. Invatam in fiecare zi de la lucruri noi pana la lucruri pe care credeam ca le stim deja, ca mai pe urma sa aflam lucruri total noi.

Cel mai recent lucru l-am invatat de la un om simplu, un om al strazii, care spunea "sa nu ai incredere nici in haina de pe tine". Si uneori crezi in lucrul asta.

Am invatat sa pierd! Mi-a fost greu, dar mai apoi am invatat sa pierd cu demnitate...iar mai apoi cand lucrurile au inceput sa intre pe fagasul cel bun, am invatat de la mama sa ma bucur de castiguri cu modestie.

Am invatat sa accept ca lucrurile nu depind numai de mine. Ca fericirea nu vine atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea si ca noi, oamenii, nu suntem facuti ca sa apartinem unii altora. Pe urma mi-am dat seama ca oamenii dragi mie, prietenii, imi sunt cu adevarat prieteni in momentele in care nu am facut nimic special...din contra, am avut nevoie de ajutor..

Pe calea cea grea am invatat cat e de usor sa auzi un "Te iubesc!" atunci cand totul merge bine, cu toate ca adevaratul test al iubirii nu consta intr-un "Te iubesc!" spus cu ochii printre nori, nu e nici intr-o imbratisare si nici macar intr-un sarut. Adevaratul test al iubirii este atunci cand esti alaturi de persoana iubita, cand totul merge rau, cand totul se prabuseste, cand unele lucruri se termina si atunci cand nu iti vine sa zambesti. Cred ca mai am si acum urme de tocuri pe camasa, dar am invatat...am invatat ca adevaratul test al dragostei este atunci cand, chiar si dupa multe esecuri si momente neplacute, doi oameni se tin de mana si isi multumesc pentru ca au fost mereu alaturi!

Printre alte am mai invatat ca fericirea nu se striga in gura mare ci se vede pe fata si ca niciodata nu ar trebui sa imi cer scuze pentru ceea ce sunt.

Prietenii m-au invatat sa ii iubesc pentru ca ma faceau sa rad atunci cand nici macar nu puteam zambi. Si tot impreuna cu ei si pentru ei am invatat sa vorbesc in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa ma asculte...si sa ascult in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa imi vorbeasca. Si nu mare mi-a fost mirarea in momente in care eu, persoana nepotrivita dintre toate persoanele nepotrivite am fost ales persoana potrivita .

Am invatat si lucrul acesta il invat zi de zi, cum ca faptele mereu demonstreaza de ce vorbele nu inseamna nimic. Vorbele vin ca vata data prin spirt inainte de intepatura acului de la seringa. Si m-am intepat de cateva ori pana sa ma conving. Mai rau e ca de multe ori am facut-o constient.

Cand ma asteptam mai putin, pentru ca asa se intampla mereu, am aflat ca oamenilor le pasa...doar ca unora le pasa prea tarziu.

Cel mai mult m-a durut cand am avut de invatat dintr-o pierdere...cand am pierdut pe cineva drag, ca sa pot constientiza multe lucruri. Din nou am invatat ca, uneori, trebuie sa pierzi persoane sau lucruri la care tii, pentru a te bucura de lucruri mult mai bune.

Dezamagit, dar am invatat ca unii oameni te ajuta doar ca sa se ajute pe ei insisi! Si ca atunci cand nu mai au ce sange sau ajutor sa-ti "suga"...zboara...ca o albinuta!

Am invatat ca atunci cand oameni la care nu te asteptai, te lasa chiar atunci cand ai nevoie mai mare, atunci trebuie sa fii si mai puternic! Pentru ca satisfactia ca faci lucrurile de unul singur, va fi mult mai mare.

Mi s-a confirmat ceea ce invatasem mai de mult, cum ca, de cele mai multe ori, caracterul unui om il vezi nu la prima, ci la ultima intalnire, sau in momentele in care e beat. Pentru ca in ambele situatii nu mai ai nici o responsabilitate.

Un lucru important, am invatat sa am rabdare...ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare!

Ce-am mai invatat? Ca increderea nu e buna! Ca poti gasi prieteni buni in persoane pe care nu le vazusei pana de curand! Ca interesu' poarta fesu'! Si cel mai important...am invatat sa traiesc, sa respect, sa ma bucur dramuit, sa ma dau la o parte, sa intind o mana, sa ajut...sa traiesc...ca de murit nu e nici o scofala!

Am invatat! Invata!

Ma intorc la invatat!