Impreuna...

Tocmai am invatat in ultimele zile ca viata nu e roz...e asa cum este ea. Am invatat ca daca ai o persoana apropiata sufletului tau, tine-o acolo, si daca poti, aduo mai aproape de tine, cu fiecare secunda, iubeste-o si fao sa se simta speciala. Am invatat ca prietenii, sunt cele mai de pret fiinte, fara de care nu poti trai, nu te poti bucura, nu poti simti viata. Am invatat ca parintii te vor iubi mereu indiferent de ce se intampla in jur. Am invatat ca un prieten bun il apreciezi la adevarata valoare abia atunci cand...nu mai este. Am invatat ca banii nu inseamna totul, si chiar daca nu am nici un ban, am invatat sa nu ma afecteze.

Toate acestea le-am invatat alaturi de tine...impreuna. Impreuna am trecut peste problemele care au fost, si stim cum sa facem fata la cele ce vor urma. Impreuna ne-am bucurat, am povestit, ne-am iubit, ne-am privit, ne-am sarutat, am pierdut nopti, ne-am privit in ochi minute in sir, impreuna...

Am invatat sa ascult, lucruri si oameni carora nu le dadeam importanta. M-ai facut sa ma simt in siguranta, mi-ai adus zambetul pe buze, ai sadit lumina in sufletul meu...Ai fost cadoul meu...primul meu cadou...si te-am iubit cu cea mai mare pasiune si cu intreaga fiinta.

Stiu ca de acum fiecare bataie de inima imi va pulsa sange in vene, facandu-ma mai puternic, dandu-mi mai multa energie, pentru tine...sa te pot iubi indeajuns de mult cat meriti...sa fii mereu cea mai speciala, mereu unica, mereu a mea. Stiu ca imi va fi dor de tine cu fiecare suflare, cu fiecare bataie de inima, cu fiecare pas, cu fiecare clipire...zvacnire...

Mi-ai redat curajul sa sper si sa cred...iar acum cred in tine, si sper sa te pot face fericita. Nu exista zi, in care bietul indragostit, sa nu adoarma cu gandul la tine, cu numele tau pe buze...iar dimineata, soarele sa-i aduca pe gene, imaginea ta...parfumul tau in zori...

Iti multumesc pentru ca esti trup si suflet, gand cu gand, particula cu particula, a mea si doar a mea. Iti multumesc pentru ca ma intelegi, ma certi, ma ierti, ma iubesti, ma adormi, ma strangi in brate, ma saruti, ma dragalesti, ma alinti, ma alungi dar ma chemi imediat inapoi. Iti multumesc pentru ca ma suporti asa cum sunt eu...Iti multumesc pentru ca imi dai putere sa sper. Iti multumesc pentru ca esti tu, pentru ca ma faci sa fiu eu...Iti multumesc si te iubesc pentru ceea ce sunt cand sunt cu tine.

Mereu voi avea in suflet pentru tine, ganduri,trairi si sentimente pe care nu le voi putea exprima niciodata, pentru ca nu pot, nu stiu cum, sunt mult prea mari, mult prea intense.

M-ai invatat sa iubesc, sa am grija de mine, sa pretuiesc ce am langa mine. Iti multumesc pentru tot...Te iubesc!

Varstele barbatului...explicatie prin comparatia cu avionul...

Bărbatul până în 18 de ani: avion de hârtie. Numai zboruri rapide, de scurtă distanţă şi foarte scurtă durată.

De la 18 la 30: avion de vânătoare. Întodeauna la post, 7 zile pe săptămână. Atacă orice obiectiv. Capabil să execute diferite misiuni chiar când acestea sunt la un interval scurt de timp.

De la 30 la 45: aeronavă comercială. Menţine orare regulate. Destinaţii destul de cunoscute şi de rutină. Zborurile în general au loc la ora prevăzută, dar mai necesită schimbări şi adaptări care irită clienţii. Corespondenţele nu sunt totdeauna asigurate şi uneori ies încurcături.

De la 45 la 55: aeronava comercială pentru zboruri internaţionale. Functionează la orele de lux. Destinaţii de înalt nivel cu rare abateri. Clientela soseşte cu mari speranţe, la sfârşit iese obosită, dar satisfacută. Decalajul orar provoacă uneori aţipiri nedorite.

De la 55 la 65: aeronava cargo. Pregătiri intense şi multă muncă înainte de decolare. Odată în aer, manevrează lent şi oferă foarte puţin confort în timpul zborului. Clientela este compusă în majoritate din valize şi tot felul de vechituri.

De la 65 la 70: deltaplan. Necesită condiţii externe excepţionale pentru a-şi lua zborul, eforturi teribile pentru a decola iar după aceea, evită manevrele bruşte pentru a evita prăbuşirea înainte de timp. După aterizare, demontează şi strânge tot echipamentul.

De la 70 la 75: planor. Zboară uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor extrem de limitat. Odată ajuns la sol are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.

După 75: aeromodel. Este doar decorativ, de funcţional nici nu se mai pune problema…

...a-daptare :P

S-a mai scurs un an...

A venit vara...mult asteptata vara insotita de mult asteptata vacanta, si, privind in urma constientizam ca a mai trecut un an din frumoasa studentie...a mai trecut un an studentesc plin de realizari, greutati, examene, restante, dar si de clipe de neuitat...

Ma opresc pentru un minut si ma gandesc la ziua de ieri, care parca era cea de 1 ianuarie, si imi trec prin minte flash-uri de fractiuni de secunda care imi improspateaza memoria cu tot ce am facut, tot ce am patit, tot ce am iubit, am ras sau am plans...ma opresc un minut si ma uit zambind inapoi pentru ca a trecut o perioada frumoasa din viata in care am cunoscut oameni noi, am trecut prin intamplari ce iti taie respiratia, am ras pe saturate...ma opresc un minut sa rad cu prietenii mei depanand nazdravaniile de peste an...ma opresc un minut sa imi fac un plan de bataie pentru o vara care ma asteapta si nu as vrea sa rispesc nici o fractiune de secunda, nici o raza de soare, nici un strop de ploaie,nici un zambet....ma opresc un minut si ma uit in oglinda, ma analizez cu atentie si surad..sunt acelasi om, dar mai fericit, mai matur, mai calculat, mai bogat in amintiri si in prietenii...ma opresc un minut sa multumesc prietenilor mei care mi-au fost mereu alaturi si sunt mandru de mine ca am stiut sa ii aleg...ii voi pretui in continuare si sper sa ii fac mandri de mine.

M-am cam oprit destul...dar a fost nevoie...am avut nevoie sa trag linie, sa trag aer in piept si sa privesc inainte...Gata! Am facut loc pentru intamplari noi, prieteni noi, traznai noi, rasete si putere de a merge inainte.

Cu toate ca azi soarele s-a ascuns, stiu ca va reveni, sus pe cer, acolo unde ii este locul, unde troneaza ca un rege, de unde ne va lumina si incalzi trupurile intr-o vara care va fi de neuitat.

Pana data viitoare, sunt Tipu' de la 10...ma inclin!

Ce as face acum...

EU...sunt la mare...m-am cazat la o vila cu vedere la mare...tot ce ma desparte de ea, de mare e o simpla strada ingusta de ciment fierbinte, si plaja de nisip care se racoreste incet sub lumina stelelor si a lunii...eu, stau pe balcon, in bermude si un plover subtire care are parfumul meu intiparit pe el...stau intr-un fotoliu de paie, si beau un pahar de vin rosu...fumand linistit o tigara admir marea...care imi citeste sufletul, ma linisteste si imi ofera ideea de libertate, de prea multa libertate care uneori ma sperie...EA vine si se aseaza in bratele mele, surazandu-mi usor, proaspat imbaiata si cremuita, cu o bluza lunga ce ii acopera trupul, se ghemuieste in bratele mele, imi fura o gura de vin, si ma saruta strengareste...isi lasa capul pe spate, pe pieptul meu, si privind amandoi in larg ascultam cum canta marea...

EA...am sta ore in sir privind marea .. simtind adierile de vant .. si eu dezmierdanuti parul incet. ..pe fundal s-ar auzi melodii lente .. versuri care sa-ti ramana imprimate in auz.. minte .. inima .. la fel ca si momentele ce vor urma .. in curand va rasari soarele ..te iau de mana si pasim usor pe nisipul rece .. usor umed de la valurile ce l-au atins ... iti sarut fruntea .. obrazul .. gatul .. apoi incet incet .. buzele .. una cate una ..

Cine moare...

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;

...cine nu-şi schimbă existenţa;

...cine nu riscă să construiască ceva nou;

...cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte;cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.

Dacă va fi să furi, fură o sărutare.Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

- Pablo Neruda -

Aurul din carie

Ne uitam cu invidie in curtea vecinului si suntem in permanenta competitie cu acesta. Si-a facut vila cu 2 etaje, facem cu 3; are balconul transformat in bucatarie, facem living; are plasma, luom proiector si exemplele pot continua. De fiecare data cand se intalnesc vecinele la cafea, petrec ore in sir laudandu-se de fapt, reciproc. Cred ca o principala caracteristica a romanului este acea placere de a fi maestru de ceremonii, vorbind doar pentru a se auzi si a se face remarcat. De multe ori, ni se adreseaza intrebarea: ce au romanii deosebit? Raspunsul e simplu: vanitatea.

Am observat de-a lungul timpului un aspect care pe langa faptul ca uimeste, reprezinta cel mai bine natura oamenilor cu care impartim aceasta tara: portul aurului. Nu e o traditie si nici vorba sa faca parte din costumul national insa se pare ca ar trebui introdus in cartile de istorie. Remarcam intotdeauna la cetatenii rromi podoabele purtate la gat, alcatuite dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele. Nu de putine ori am zis ca e atat de urat sa porti asa ceva si denota atata lipsa de bun gust. Foarte adevarat dar cand ne uitam in oglinda ce observam la noi? Pai, un lant gros cu zale mari, 5 inele pe o mana si 3 bratari.

Bineinteles, toate sunt din aur de 14 carate, gol pe dinauntru dar fastuos pe dinafara. Si zambim strengareste pentru ca nimeni nu mai e ca noi. Copia fidela din oglinda n raspunde cu un sirag de dinti galbeni, cariati si cu goluri din loc in loc.

Asta suntem de fapt: poleiti si stralucitori in exterior dar putrezi in interior. Nu am sa inteleg niciodata de ce investim atat de mult in aspect insa nu observam ca atunci cand deschidem gura provocam socuri in normalul esteticului. Cauze declarate ar fi lipsa de bani si servicii stomatologice costisitoare. E adevarat ca iti trebuie resurse financiare pentru a avea o dantura frumoasa dar cum de gasesti 90 de lei pentru un gram de aur si nu pentru un periaj? Cum de atunci cand te doare maseaua, dai bani pe pastile si nu pe o vizita la medic? De ce astepti pana cand nu mai ai decat 3 dinti in gura pentru a merge in sfarsit la cabinet? Un simplu control costa intre 30 si 50 de lei. Facut regulat si mai mult decat atat, apeland la pasta de dinti si la tot ce inseamna igiena, nu e necesar sa cheltui foarte mult. Dar preocupati de competitia cu vecinul, nu facem acest minim efort. Revenind la aur, observam ca nu exista la noi notiunea de bijuterie pentru ca nu stim sa apreciem un inel de 2 grame, 18 carate, cu o piatra pretioasa. Marimea conteaza! e deviza tuturor atunci cand merg sa-si cumpere aur. Mai mult exista si motivatia unei investitii: "lasa mama, ca e bun acolo, sunt niste bani pusi la pastrare" spune fiecare femeie. Insa niciodata nu se desparte de el, sare peste pranz si eventual peste cina, fierbe un cartof dar poarta cu mandrie aurul.

In plus, nu exista om de afaceri cu burta si telefon mobil fara sa aiba la gat un lant demn de invidia oricarui patruped din curte.

Din nefericire, mai avem mult pana sa invatam ca valoarea unui om nu sta in podoabe ci in respectul pe care si-l acorda

Iubesc muzica mai mult decat mancarea...

Inchid ochii si simt muzica...ma i-a, ma ridica, ma coboara, ma poarta in locuri in care mi-as dori sa raman pentru totdeauna, in locuri pline de soare, de zambete, de prieteni, de dragoste, pline de...muzica.

Iubesc diminetile in care ma trezesc fredonand o melodie, de parca as fi ascultato in casti o noapte in treaga si ma trezesc cu ea gata memorata. Ciudat, dar ma ridic din pat, deschid laptopul, caut melodia cu care m-am trezit in gand, si o pun sa cante. Cant impreuna cu melodia, ridic jaluzelele si las sa patrunda in casa razele soarelui. Parca melodia prinde mai multa vitalitate, o alta forma, o alta...lumina. Deschid geamul. Ciripit de pasarele, masini, clancsoane, pasi, tipete, rasete, latrat de caini, fosnitul copacilor...da, e muzica de afara, e muzica pe care o auzim zi de zi, e viata noastra. Doar ca unii le considera lucruri sau sunete banale.

Iubesc dupamiezile in care mergand spre facultate, aud cate o melodie care ma binedispune, care imi da pofta de viata, care ma face sa zambesc, de parca mi-ar curge prin vene. Ma apuc sa cant...in gand, fredonand doar pe varful buzelor. Zambesc si merg in drumul meu.

Iubesc serile in care stau seara pe balcon si cad pe ganduri, iar o anumita melodie imi provoaca amintiri. Amintiri care la randul lor imi provoaca zambete...lacrimi.

Iubesc sa ascult o muzica buna alaturi de prieteni buni. Sa cantam impreuna odata cu melodia, sa radem, sa glumim, sa improvizam, sa aibe fiecare partea lui de melodie si sa o cante in modul propriu. Sa cantam, sa uitam de toate, sa fie doar muzica, rasete si bunavoie.

Iubesc momentele in care ma las dus de val si dedic cate o melodie mai siropoasa vreunei fete, iar raspunsul vine neintarziat. Niciodata nu da gres!

Iubesc momentele in care sunt doar eu intins pe pat, soarele imi lumineaza fata, iar muzica se face auzita de oriunde...fie din boxe, fie de la radio, fie de la tv, fie ca e "muzica" ce se formeaza din aglomeratia orasului.

Iubesc muzica mai mult decat mancarea...

Sunt Tipu' de la 10, si pana data viitoare, te salut!