Zambesc! Nu pot sa imi controlez starea! Oprindu-ma pentru cateva minute din invatat am auzit la televizor doua note dintr-o melodie si am sarit ca ars! Nu stiam exact ce sa caut...dar stiam ca nu pot daca nu o voi afla! Stiam ca e parte din mine! Imi trezise instant amintiri! Si rugandu-l pe bunul si vechiul meu prieten si coleg sa afle despre melodie, nu a durat mult si...am aflat-o!
Si de atunci?! De atunci nu ma pot oprin din starea care ma cuprinse! Melodia e pe replay iar eu nu ma pot opri din zambit. M-a cuprins instant un val de energie vie si de buna-dispozitie.
Mi se intampla sa asociez melodii cu diferite trairi, amintiri, momente, persoane. Asa mi s-a intamplat si acum! Nu traiesc in trecut, doar ca uneori ma bucur de amintiri. Si imi place la nebunie sa o fac! De multe ori pun mana pe telefon si scriu. Acum insa nu o voi face.
Aceasta melodie mi-a adus aminte de o seara friguroasa de iarna, in care conduceam inapoi spre casa. Eram impreuna cu o EA, pe care o iubeam enorm de mult la vremea respectiva. Ningea ca in povesti. Eu conduceam, iar ea adormise cu capul pe umarul meu si cu mainile incolacite de bratul meu drept. Ne intorceam spre casa dupa o noapte petrecuta departe de orice grija. O noapte de dragoste! In fata nu vedeam decat fulgii care cadeau in lumina farurilor. Singura explicatie pe care mi-o pot da, este ca, probabil, atunci, canta aceasta melodie la radio. Sau probabil ca, mereu, saxofonul imi va aduce aminte de acea EA, cum alte lucruri imi aduc aminte de alte IELE.
Se spune "Nu fii trist ca s-a incheiat...bucura-te ca s-a intamplat!". Uneori ma bucur si atat. Alteori sunt trist pentru ca poate s-a incheiat prea brusc. Dar de cele mai multe ori imi revin. Iubesc viata si stiu ca imi va face dreptate intr-o buna zi! Sunt de un calm pe care nu ti-l poti imagina, si stiu ca atunci cand trebuie, se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, ca viata sa-mi ofere ceea ce trebuie, cum vreau eu!
Sunt sigur ca melodia nu va va spune prea multe din titlu sau din primele acorduri...dar cu siguranta dupa primele acorduri de chitara si saxofon, veti tresari cu pielea de gaina si, instant, acum ca v-am sugerat si eu, va veti aminti ceva placut.
Zambesc in continuare! Imi place melodia la nebunie! O voi avea si ringtone de maine! Si stiu sigur ca multe zile de acum incolo o voi asculta! Stiu sigur ca va ramane o melodie frumoasa si o amintire frumoasa. Stiu ca e o melodie de care te poti folosi, intr-o seara friguroasa de iarna, sau intr-una calduroasa de vara, alaturi de ceea ce stii tu sa faci mai bine sa o cuceresti si sa o iubesti pe acea EA a ta.
Tu! Da, tu! Daca asculti aceasta melodie, pune-ti un zambet pe buze si aminteste-ti cu drag! Poate intr-o buna zi, o vom asculta din nou impreuna, de mana...cu altcineva. Sau...nu!
Va las sa ascultati melodia! Zambiti si alegeti-va o amintire frumoasa pe care crede-ti ca s-ar incadra aceasta melodie, acolo, undeva, in surdina! Eu unul, abia astept sa o ascult din nou in masina, acasa, in weekend la locul meu de suflet.
P.S. Nu ca v-ar interesa prea tare, dar melodia este de-o seama cu mine, si desi are aproape 25 de ani, nu cred ca se va demoda vreodata! Orice barbat, sau orice femeie care va sti sa o foloseasca, va reusi sa incropeasca o atmosfera...de suflet...si de trup!
Invat...mereu am invatat. Inca din prima clipa cand am deschis ochii am avut de invatat. Si am avut momente in care am spus si am crezut ca stiu destule incat sa imi fie bine, dar niciodata nu a fost asa. Invatam in fiecare zi de la lucruri noi pana la lucruri pe care credeam ca le stim deja, ca mai pe urma sa aflam lucruri total noi.
Cel mai recent lucru l-am invatat de la un om simplu, un om al strazii, care spunea "sa nu ai incredere nici in haina de pe tine". Si uneori crezi in lucrul asta.
Am invatat sa pierd! Mi-a fost greu, dar mai apoi am invatat sa pierd cu demnitate...iar mai apoi cand lucrurile au inceput sa intre pe fagasul cel bun, am invatat de la mama sa ma bucur de castiguri cu modestie.
Am invatat sa accept ca lucrurile nu depind numai de mine. Ca fericirea nu vine atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea si ca noi, oamenii, nu suntem facuti ca sa apartinem unii altora. Pe urma mi-am dat seama ca oamenii dragi mie, prietenii, imi sunt cu adevarat prieteni in momentele in care nu am facut nimic special...din contra, am avut nevoie de ajutor..
Pe calea cea grea am invatat cat e de usor sa auzi un "Te iubesc!" atunci cand totul merge bine, cu toate ca adevaratul test al iubirii nu consta intr-un "Te iubesc!" spus cu ochii printre nori, nu e nici intr-o imbratisare si nici macar intr-un sarut. Adevaratul test al iubirii este atunci cand esti alaturi de persoana iubita, cand totul merge rau, cand totul se prabuseste, cand unele lucruri se termina si atunci cand nu iti vine sa zambesti. Cred ca mai am si acum urme de tocuri pe camasa, dar am invatat...am invatat ca adevaratul test al dragostei este atunci cand, chiar si dupa multe esecuri si momente neplacute, doi oameni se tin de mana si isi multumesc pentru ca au fost mereu alaturi!
Printre alte am mai invatat ca fericirea nu se striga in gura mare ci se vede pe fata si ca niciodata nu ar trebui sa imi cer scuze pentru ceea ce sunt.
Prietenii m-au invatat sa ii iubesc pentru ca ma faceau sa rad atunci cand nici macar nu puteam zambi. Si tot impreuna cu ei si pentru ei am invatat sa vorbesc in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa ma asculte...si sa ascult in asa fel incat ceilalti sa iubeasca sa imi vorbeasca. Si nu mare mi-a fost mirarea in momente in care eu, persoana nepotrivita dintre toate persoanele nepotrivite am fost ales persoana potrivita .
Am invatat si lucrul acesta il invat zi de zi, cum ca faptele mereu demonstreaza de ce vorbele nu inseamna nimic. Vorbele vin ca vata data prin spirt inainte de intepatura acului de la seringa. Si m-am intepat de cateva ori pana sa ma conving. Mai rau e ca de multe ori am facut-o constient.
Cand ma asteptam mai putin, pentru ca asa se intampla mereu, am aflat ca oamenilor le pasa...doar ca unora le pasa prea tarziu.
Cel mai mult m-a durut cand am avut de invatat dintr-o pierdere...cand am pierdut pe cineva drag, ca sa pot constientiza multe lucruri. Din nou am invatat ca, uneori, trebuie sa pierzi persoane sau lucruri la care tii, pentru a te bucura de lucruri mult mai bune.
Dezamagit, dar am invatat ca unii oameni te ajuta doar ca sa se ajute pe ei insisi! Si ca atunci cand nu mai au ce sange sau ajutor sa-ti "suga"...zboara...ca o albinuta!
Am invatat ca atunci cand oameni la care nu te asteptai, te lasa chiar atunci cand ai nevoie mai mare, atunci trebuie sa fii si mai puternic! Pentru ca satisfactia ca faci lucrurile de unul singur, va fi mult mai mare.
Mi s-a confirmat ceea ce invatasem mai de mult, cum ca, de cele mai multe ori, caracterul unui om il vezi nu la prima, ci la ultima intalnire, sau in momentele in care e beat. Pentru ca in ambele situatii nu mai ai nici o responsabilitate.
Un lucru important, am invatat sa am rabdare...ca totu-ti iese atunci cand nimeni nu te crede-n stare!
Ce-am mai invatat? Ca increderea nu e buna! Ca poti gasi prieteni buni in persoane pe care nu le vazusei pana de curand! Ca interesu' poarta fesu'! Si cel mai important...am invatat sa traiesc, sa respect, sa ma bucur dramuit, sa ma dau la o parte, sa intind o mana, sa ajut...sa traiesc...ca de murit nu e nici o scofala!
Astazi, cautand printre acte si hartii, am gasit o scrisoare pierduta. Randurile ei spun asa:
„Scrisoare catre tine...
Daca intr-o zi vei vrea sa pleci...ramai! Promit sa te ascult si sa ma indrept!
Daca ma supar ca un copil, ia-ma de mana si linisteste-ma, eu de asta am nevoie!
Daca visez prea mult si imi doresc un viitor perfect pentru noi doi, nu ma judeca, asta e felul meu de a-ti arata ca pentru mine orice pare mai usor daca imi esti alaturi. Nu ma certa si spune-mi printre lacrimi ca si tu iti doresti la fel...o casa pe pamant, doua gargarite blonde cu ochi albastri si zambete minunate.
Daca te cicalesc si te intreb daca esti bine, daca ai nevoie de ceva, daca te pot ajuta, spune-mi ca simpla mea prezenta iti este suficienta.
Daca ai momente in care esti abatut, cheama-ma! Numai eu pot sa te alin si sa-ti fiu alaturi cu promisiunea ca asa va fi mereu! Prietenii vin si pleaca, dar eu de aici nu ma clintesc!
Daca ai ceva sa-mi reprosezi, ia-ma de mana si cearta-ma pentru ca mai apoi sa ma saruti pe frunte, iar eu sa plec ochii ca un copil spasit.
Daca nu-ti sunt suficienta, fura-ma! Si-am sa ma las pe mainile tale. Stiu sigur ca in bratele tale nu am ce sa patesc.
Daca visezi si tu la randu-ti...impartaseste cu mine gandurile. Orice vis e mai usor in doi...
Promite-mi ca n-ai sa renunti la noi in ciuda vremii, a timpului si mai ales a piecidilor care vor urma. Pentru ca numai impreuna vom reusi, cu dragostea, respectul, rabdarea si increderea care ne-au fagaduit pasii pana acum.
Promite-mi ca ai sa fii mereu aici si, ca impreuna vom urma exemplul parintilor nostri, un exemplu sanatos si longeviv! Iar eu, promit sa te ascult, sa te iubesc, sa te respect si sa-ti fiu alaturi chiar si atunci cand meriti cel mai putin!
Te iubesc!"
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit aceasta scrisoare! Stiu ca am avut in viata mea oameni care m-au iubit sincer si nu s-au sfiit sa imi spuna sau sa imi arate...fapt ce il apreciez pana la cer si inapoi.
"Traiti, ba...traiti! Ca de murit nu e nici o scofala!" ...dedic vorbele regretatului maestru Adrian Pintea celor ce le e frica sa traiasca si sa spuna lucrurilor pe nume...la timp!
Imi vine mai mult decat greu sa astern aici cateva cuvinte despre tine, prieten drag. As fi preferat sa ajung sa scriu despre tine in alte momente ale vietii, cine stie cum ne-am fi intalnit, tu ca un om de afaceri de succes iar eu un jurnalist implinit. Dar ai plecat...ai plecat mult prea devreme!
In dimineata zilei de ieri, 19.06.2014, in urma imprudentei care a provocat un accident teribil, Alex a plecat dintre noi...
Ieri dimineata am primit unul din cele mai triste telefoane din viata mea...si nu stiu cat de mult, cat de bine si cat de amanuntit l-ati cunoscut unii dintre voi, dar pentru mine, a fost ca un frate. Cunoscandu-l in urma cu mai bine de 10 ani, si facand parte din acelasi grup de prieteni, atat in cartier cat si la liceu, am petrecut alaturi de el multe momente frumoase.
Ieri a plecat dintre noi un om care a iubit viata mai mult decat orice pe aceasta lume! Un om care mai presus de orice, punea fericirea...si nu doar fericirea lui, dar mai ales a celor din jur. Un om care iubea frumosul, iubea sa calatoreasca, isi iubea familie mai mult decat orice, iar pentru prieteni...pentru prietenii care il cunosteau intr-adevar si il iubeau...si-ar fi dat haina de pe el sau painea de la gura. Un om plin de energie, plin de viata, plin de idei si de vise, plin de ambitie si cu putere si pofta de munca.
Eu am avut ocazia sa ma apropii de el, si pentru o perioada de cativa ani am fost foarte apropiati. Porneam in weekenduri la plimbari pe coclauri cu masinuta lui la care tinea enorm de mult. Mancam din aceeasi farfurie si ne ajutam cu orice am fi avut nevoie. I-am fost alaturi si i-am sters lacrimile atunci cand viata nu a fost atat de dreapta cu el. Iar Alex, mi-a fost aproape cand viata incepuse sa ma puna si pe mine la primele incercari dificile. Mi-a sters lacrimile si m-a imbarbatat mereu. Parca il aud si acum spunand "Lasa mosu' ca va veni soarele si pe strada noastra candva!"... Era omul pe care il puteam suna la orice ora din zi si din noapte si imi venea in ajutor, fie personal, fie cu un sfat prin telefon.
Nu puteai fi trist in preajma lui Alex...nu aveai cum! Avea acel ceva in felul de a vorbi, de a te linisti si de a te bine-dispune, cum putina lume il are. Mereu ma bucuram cand vorbeam cu el la telefon pentru ca reusea sa ma faca sa rad, fie spunand vreo traznaie, fie cu optimismul si pozitivismul sau.
Am inramat amintiri alaturi de el...fie in cartier, cu toti prietenii nostri, care l-au cunoscut si l-au indragit intotdeauna...fie in liceu, cand incercam sa ne facem viata mai usoara cu privire la note si la absente. Toata lumea l-a indragit...
Cu totii suntem tristi si nu ne putem ascunde lacrimile si regretul...parintii, familia, si prietenii....pentru noi toti, gandul ca tu nu mai esti printre noi...acest gand nesfasie pe interior...
Prieten drag, ai plecat mult prea devreme! Prieten drag, chiar daca ai plecat, pentru noi nu vei muri niciodata! Prieten drag...odihneste-te in pace si ai grija de noi, de acolo de sus!
Salutari dragii mei! Sper ca va bucurati si voi de primavara asa cum ma bucur si eu! Cu emotie, voi asterne aici cateva randuri, si cred ca vor fi printre ultimile, daca nu chiar ultimile randuri in acest colt virtual, pentru ca ma voi retrage incet incet dar sper ca pe parcursul timpului cand mi-ati citit randurile si postarile v-am luminat zilele sau v-am pus un zambet pe buze.
Am inceput anul meu, si uite ca pocnind parca din degete s-au scurs deja aproape 3 luni, cu bune si cu rele, mai multe lucruri bune inclina balanta si asta ma bucura foarte mult. S-a dus frigul, s-au dus cateva din probleme, a iesit soarele, a venit caldura, au inflorit copacii, am descoperit din nou cum e sa fii iubit si sa iubesti.
Multi care ma cunosc si mi-au urmarit postarile, si-au facut o mica impresie sau idee despre felul meu de a fi si de a gandi. Oscilatiile mele nu au fost mari si sper ca am fost constant mereu. Am trait fiecare clipa la maxim, am iubit frumos si cu pasiune, am avut parte de lucruri frumoase dar si de intamplari mai putin placute, iar cele mai importante, din toate categoriile le-am asternut aici. Acum vreau sa astern aici printre ultimile mele randuri, o ultima confesiune, o ultima schimbare, o ultima impresie. Asa cum mi-a placut intotdeauna, cu unele perioade mai lungi sau mai scurte, iubesc din nou. Aceasta iubire, este raportata acum, in mai multe arii. Mai multe feluri de iubire, de dragoste. Anii au trecut si mi-am putut urmari o anumita evolutie in gandire, din ceea ce am scris aici. Acum, cumulat, dragostea mea tine de tot ce ma inconjoara. Tot ce mi-a fost dat sa privesc, sa simt, sa invat si sa traiesc, m-a facut sa inteleg si sa pretuiesc, sa ma multumesc si sa iubesc ceea ce am, incepand cu lucruri mici.
Am deprins pe parcursul vietii dragostea pentru frumos, pentru puritate, pentru corectitudine, pentru apreciere, pentru munca, pentru seriozitate, pentru simplitate, pentru staruita si pentru orice virtute care face un om sa se diferentieze, sa fie diferit, si sa schimbe lucrurile in bine. Am ajuns sa iubesc unele lucruri extraordinar de mult, care ma fac fericit si care imi incarca mereu bateriile si sufletul cu energie. As putea incepe cu parintii si cu familia. Ei sunt primul lucru care imi in minte atunci cand actionez, gandesc si i-au decizii. Am o familie fericita, unita, frumoasa, tanara, ambitioasa, corecta si muncitoare, doi parinti care m-au ajutat cu rabdare sa fiu ceea ce sunt astazi, pentru care as fi dispus sa fac orice. Care m-au indrumat si mi-au dat cele mai bune sfaturi, iar acum, le multumesc si le dau dreptate, si sper ca am inceput sa ii fac sa fie mandri de mine! Multumesc! Mai departe as vrea sa spun cam am prieteni cum numai in carti sau in filme poti gasi. Ciudat nu? Dar ma bucur ca este adevarat! Comunicare, intelegere, zile bune si zile rele impreuna au facut ca prieteniile dintre noi sa se intareasca odata cu trecerea timpului. Multumesc lor pentru zambetele, incurajarile si momentele petrecute impreuna care au fost si vor mai fi, pe care nu le voi uita niciodata! Multumesc pentru ca sunteti cititorii mei si vreau sa stiti ca in multe clipe, datorita voua am avut ce sa scriu aici.
Am ajuns sa iubesc din nou femeia! Sa iubesc o femeie complicata! Sa iubesc o femeie cu bune si cu rele fara sa vreau sa schimb prea multe! Nu stiu cum, dar singura explicatie ar fi maturitatea si un caracter puternic, m-au facut sa actionez in momente dificile, asa cum nu as fi reactionat in trecut. Am luat totul pas cu pas si mi-am spus ca asa a fost lasat sa fie si ca daca asa a fost sa fie, sa fie pana la capat! Am ajuns la concluzia ca iubesti puternic si adevarat atunci cand accepti defecte si stari pe care de obicei nu le-ai fi acceptat. Am ajuns sa cred ca iubind o persoana, poti avea tot ce iti doresti doar prin lucrul asta. Da, sunt persoane care functioneaza in orice doar cu dragoste! Persoane pe care daca le iubesti asa cum vor, asa cum trebuie, asa cum simti, fara sa te abtii din nimic, poti sa le schimbi la 180 de grade si inca putin. Acum iubesc o persoana de acest gen. Cand unii trec prin momente extraordinar de grele sau de complicate in a-si arata sau a transmite dragostea, mie imi vine extraordinar de usor. Cand stii ca faci lucruri din suflet, cu dragoste, fara retinere si iti sunt apreciate, simtite si sorbite din priviri, iar rasplata consta in cuvinte mici, zambete largi si tampe, tremur de genunchi, imbratisari fara rasuflare si sarutari necontenite, iti dai seama ca tot ce faci, faci foarte bine, si nu trebuie sa nu te opresti. Asa cum unii au "norocul", care are si o parte buna si o parte rea, depinde cum stii sa o fructifici pe aceea buna, am fost soarele ei de dupa multe furtuni. Poate ca uneori te obisnuiesti cu ploaie si cu furtuna si ajungi sa iti traiesti viata in stil englezesc, iar soarele nu il primesti cu atata bucurie, dar atunci cand soarele continua sa apara pe cerul tau in fiecare zi, ajungi sa iti deschizi toate ferestrele si toate usitele, sa il lasi sa patrunda inauntru si sa te incalzeasca, sa iti incalzeasca sufletul. Asa e ea, asa suntem noi! Ying si Yang, + si -, poli diferiti dar totusi atat de asemanatori si compatibili. Stie sa ma faca fericit acum, observ ca ii place sa ma vada fericit, sa fie principala vinovata de aceasta fericire. Si mi-a mai spus ca n-o sa se opreasca! Foarte bine! Eu voi fi masina ei, iar ea va turna in rezervorul meu, dragoste, in asa fel incat o voi duce oriunde imi va cere si oriunde va dori. Stai pe acelasi drum si nu te opri din a face lucruri bune! Se vede, se simte si conteaza! Banuiesc ca stiti cum e sa cunosti o persoana nu de atat de mult timp, dar sa simti ca il cunosti de o viata, doar ca parte de viata de pana la tine a trait-o cu persoanele nepotrivite...bine, si tu la fel. Sau sa faci lucruri pentru prima data cu o persoana si sa ramai pe urma cu un zambet tamp pe fata spunand in acelasi timp "N-am mai facut niciodata asa ceva!". Cei care stiu, cunosc sentimentul de nedescris...foarte frumos...piele de gaina.
Pe langa toate astea, iubesc viata exact asa cum e ea. Cu bune si cu rele, in diversitatea ei de culori, trairi si intamplari. Binele nu ar mai fi bine daca nu ar fi raul prin care sa fi trecut macar odata! Soarele si vremea buna nu te-ar mai face sa zambesti atat de tare daca nu vei fi trecut printr-o iarna geroasa. Zambetele si pasii unui copil mic te vor face sa te bucuri si sa te opresti in loc doar dupa ce vei constientiza ca bucuriile vin din lucruri marunte, ca trebuie sa te bucuri de ceea ce ai stiind ca unii au puterea sa zambeasca avand mult mai putin din cat ai tu.
Acum, in incheiere, cu bucurie si zambet in suflet, cu ambitie si cu forta de a merge fara oprire spre vremuri mai bune, cu perseverenta si cu incapatanarea ca lucrurile bune se intampla oamenilor ce nu stau pe loc, cu gandul ca daca vrei, poti, cu incredere in mine si cu o seriozitate de neclintit cu norma intreaga, merg inainte, fara oprire, cautator de fericire si de zile bune, de un viitor sigur, bun si mult visat.
Salutari dragilor, va multumesc pentru toate vorbele si gandurile bune! Si asa cum am obisnuit, sper sa nu fie cliseic sau cu tenta de Oscar, continui sa multumesc si sa raman dator parintilor si prietenilor, iar acum, si ei, pentru ca e langa mine si pentru ca vreau sa o incurajez! Va iubesc!
Sunt Tipul de la 10...ma inclin si vreau sa va amintiti cat mai des posibil ca viata nu consta in faptul ca respiri si de cate ori respiri in fiecare zi...ci in momentele care iti taie respiratia...mai bine putine si bune decat multe si pe jumatate!
P.S. O melodie superba, care vine in semn de apreciere pentru ai mei, pentru voi si nu in ultimul rand pentru EA:*!
Este prima reclama pe care o fac pe blog! Dar pentru ca imi este prieten foarte bun o fac cu dragoste si recomand cu multa inredere una sau mai multe colaborari!
