Astazi, cautand printre acte si hartii, am gasit o scrisoare pierduta. Randurile ei spun asa:
„Scrisoare catre tine...
Daca intr-o zi vei vrea sa pleci...ramai! Promit sa te ascult si sa ma indrept!
Daca ma supar ca un copil, ia-ma de mana si linisteste-ma, eu de asta am nevoie!
Daca visez prea mult si imi doresc un viitor perfect pentru noi doi, nu ma judeca, asta e felul meu de a-ti arata ca pentru mine orice pare mai usor daca imi esti alaturi. Nu ma certa si spune-mi printre lacrimi ca si tu iti doresti la fel...o casa pe pamant, doua gargarite blonde cu ochi albastri si zambete minunate.
Daca te cicalesc si te intreb daca esti bine, daca ai nevoie de ceva, daca te pot ajuta, spune-mi ca simpla mea prezenta iti este suficienta.
Daca ai momente in care esti abatut, cheama-ma! Numai eu pot sa te alin si sa-ti fiu alaturi cu promisiunea ca asa va fi mereu! Prietenii vin si pleaca, dar eu de aici nu ma clintesc!
Daca ai ceva sa-mi reprosezi, ia-ma de mana si cearta-ma pentru ca mai apoi sa ma saruti pe frunte, iar eu sa plec ochii ca un copil spasit.
Daca nu-ti sunt suficienta, fura-ma! Si-am sa ma las pe mainile tale. Stiu sigur ca in bratele tale nu am ce sa patesc.
Daca visezi si tu la randu-ti...impartaseste cu mine gandurile. Orice vis e mai usor in doi...
Promite-mi ca n-ai sa renunti la noi in ciuda vremii, a timpului si mai ales a piecidilor care vor urma. Pentru ca numai impreuna vom reusi, cu dragostea, respectul, rabdarea si increderea care ne-au fagaduit pasii pana acum.
Promite-mi ca ai sa fii mereu aici si, ca impreuna vom urma exemplul parintilor nostri, un exemplu sanatos si longeviv! Iar eu, promit sa te ascult, sa te iubesc, sa te respect si sa-ti fiu alaturi chiar si atunci cand meriti cel mai putin!
Te iubesc!"
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit aceasta scrisoare! Stiu ca am avut in viata mea oameni care m-au iubit sincer si nu s-au sfiit sa imi spuna sau sa imi arate...fapt ce il apreciez pana la cer si inapoi.
"Traiti, ba...traiti! Ca de murit nu e nici o scofala!" ...dedic vorbele regretatului maestru Adrian Pintea celor ce le e frica sa traiasca si sa spuna lucrurilor pe nume...la timp!
...unii oameni traiesc in trecut, altii viseaza prea mult la viitor..uitand sa traiasca prezentul...
miercuri, 25 iunie 2014
vineri, 20 iunie 2014
Ai plecat...dar nu vei muri niciodata!
Imi vine mai mult decat greu sa astern aici cateva cuvinte despre tine, prieten drag. As fi preferat sa ajung sa scriu despre tine in alte momente ale vietii, cine stie cum ne-am fi intalnit, tu ca un om de afaceri de succes iar eu un jurnalist implinit. Dar ai plecat...ai plecat mult prea devreme!

In dimineata zilei de ieri, 19.06.2014, in urma imprudentei care a provocat un accident teribil, Alex a plecat dintre noi...
Ieri dimineata am primit unul din cele mai triste telefoane din viata mea...si nu stiu cat de mult, cat de bine si cat de amanuntit l-ati cunoscut unii dintre voi, dar pentru mine, a fost ca un frate. Cunoscandu-l in urma cu mai bine de 10 ani, si facand parte din acelasi grup de prieteni, atat in cartier cat si la liceu, am petrecut alaturi de el multe momente frumoase.
Ieri a plecat dintre noi un om care a iubit viata mai mult decat orice pe aceasta lume! Un om care mai presus de orice, punea fericirea...si nu doar fericirea lui, dar mai ales a celor din jur. Un om care iubea frumosul, iubea sa calatoreasca, isi iubea familie mai mult decat orice, iar pentru prieteni...pentru prietenii care il cunosteau intr-adevar si il iubeau...si-ar fi dat haina de pe el sau painea de la gura. Un om plin de energie, plin de viata, plin de idei si de vise, plin de ambitie si cu putere si pofta de munca.
Eu am avut ocazia sa ma apropii de el, si pentru o perioada de cativa ani am fost foarte apropiati. Porneam in weekenduri la plimbari pe coclauri cu masinuta lui la care tinea enorm de mult. Mancam din aceeasi farfurie si ne ajutam cu orice am fi avut nevoie. I-am fost alaturi si i-am sters lacrimile atunci cand viata nu a fost atat de dreapta cu el. Iar Alex, mi-a fost aproape cand viata incepuse sa ma puna si pe mine la primele incercari dificile. Mi-a sters lacrimile si m-a imbarbatat mereu. Parca il aud si acum spunand "Lasa mosu' ca va veni soarele si pe strada noastra candva!"... Era omul pe care il puteam suna la orice ora din zi si din noapte si imi venea in ajutor, fie personal, fie cu un sfat prin telefon.
Nu puteai fi trist in preajma lui Alex...nu aveai cum! Avea acel ceva in felul de a vorbi, de a te linisti si de a te bine-dispune, cum putina lume il are. Mereu ma bucuram cand vorbeam cu el la telefon pentru ca reusea sa ma faca sa rad, fie spunand vreo traznaie, fie cu optimismul si pozitivismul sau.
Am inramat amintiri alaturi de el...fie in cartier, cu toti prietenii nostri, care l-au cunoscut si l-au indragit intotdeauna...fie in liceu, cand incercam sa ne facem viata mai usoara cu privire la note si la absente. Toata lumea l-a indragit...
Cu totii suntem tristi si nu ne putem ascunde lacrimile si regretul...parintii, familia, si prietenii....pentru noi toti, gandul ca tu nu mai esti printre noi...acest gand nesfasie pe interior...
Prieten drag, ai plecat mult prea devreme! Prieten drag, chiar daca ai plecat, pentru noi nu vei muri niciodata! Prieten drag...odihneste-te in pace si ai grija de noi, de acolo de sus!

In dimineata zilei de ieri, 19.06.2014, in urma imprudentei care a provocat un accident teribil, Alex a plecat dintre noi...
Ieri dimineata am primit unul din cele mai triste telefoane din viata mea...si nu stiu cat de mult, cat de bine si cat de amanuntit l-ati cunoscut unii dintre voi, dar pentru mine, a fost ca un frate. Cunoscandu-l in urma cu mai bine de 10 ani, si facand parte din acelasi grup de prieteni, atat in cartier cat si la liceu, am petrecut alaturi de el multe momente frumoase.
Ieri a plecat dintre noi un om care a iubit viata mai mult decat orice pe aceasta lume! Un om care mai presus de orice, punea fericirea...si nu doar fericirea lui, dar mai ales a celor din jur. Un om care iubea frumosul, iubea sa calatoreasca, isi iubea familie mai mult decat orice, iar pentru prieteni...pentru prietenii care il cunosteau intr-adevar si il iubeau...si-ar fi dat haina de pe el sau painea de la gura. Un om plin de energie, plin de viata, plin de idei si de vise, plin de ambitie si cu putere si pofta de munca.
Am inramat amintiri alaturi de el...fie in cartier, cu toti prietenii nostri, care l-au cunoscut si l-au indragit intotdeauna...fie in liceu, cand incercam sa ne facem viata mai usoara cu privire la note si la absente. Toata lumea l-a indragit...
Cu totii suntem tristi si nu ne putem ascunde lacrimile si regretul...parintii, familia, si prietenii....pentru noi toti, gandul ca tu nu mai esti printre noi...acest gand nesfasie pe interior...
Prieten drag, ai plecat mult prea devreme! Prieten drag, chiar daca ai plecat, pentru noi nu vei muri niciodata! Prieten drag...odihneste-te in pace si ai grija de noi, de acolo de sus!
duminică, 23 martie 2014
Adio, dar raman cu voi!
Salutari dragii mei! Sper ca va bucurati si voi de primavara asa cum ma bucur si eu! Cu emotie, voi asterne aici cateva randuri, si cred ca vor fi printre ultimile, daca nu chiar ultimile randuri in acest colt virtual, pentru ca ma voi retrage incet incet dar sper ca pe parcursul timpului cand mi-ati citit randurile si postarile v-am luminat zilele sau v-am pus un zambet pe buze.
Am inceput anul meu, si uite ca pocnind parca din degete s-au scurs deja aproape 3 luni, cu bune si cu rele, mai multe lucruri bune inclina balanta si asta ma bucura foarte mult. S-a dus frigul, s-au dus cateva din probleme, a iesit soarele, a venit caldura, au inflorit copacii, am descoperit din nou cum e sa fii iubit si sa iubesti.
Multi care ma cunosc si mi-au urmarit postarile, si-au facut o mica impresie sau idee despre felul meu de a fi si de a gandi. Oscilatiile mele nu au fost mari si sper ca am fost constant mereu. Am trait fiecare clipa la maxim, am iubit frumos si cu pasiune, am avut parte de lucruri frumoase dar si de intamplari mai putin placute, iar cele mai importante, din toate categoriile le-am asternut aici.
Acum vreau sa astern aici printre ultimile mele randuri, o ultima confesiune, o ultima schimbare, o ultima impresie. Asa cum mi-a placut intotdeauna, cu unele perioade mai lungi sau mai scurte, iubesc din nou. Aceasta iubire, este raportata acum, in mai multe arii. Mai multe feluri de iubire, de dragoste. Anii au trecut si mi-am putut urmari o anumita evolutie in gandire, din ceea ce am scris aici. Acum, cumulat, dragostea mea tine de tot ce ma inconjoara. Tot ce mi-a fost dat sa privesc, sa simt, sa invat si sa traiesc, m-a facut sa inteleg si sa pretuiesc, sa ma multumesc si sa iubesc ceea ce am, incepand cu lucruri mici.
Am deprins pe parcursul vietii dragostea pentru frumos, pentru puritate, pentru corectitudine, pentru apreciere, pentru munca, pentru seriozitate, pentru simplitate, pentru staruita si pentru orice virtute care face un om sa se diferentieze, sa fie diferit, si sa schimbe lucrurile in bine. Am ajuns sa iubesc unele lucruri extraordinar de mult, care ma fac fericit si care imi incarca mereu bateriile si sufletul cu energie. As putea incepe cu parintii si cu familia. Ei sunt primul lucru care imi in minte atunci cand actionez, gandesc si i-au decizii. Am o familie fericita, unita, frumoasa, tanara, ambitioasa, corecta si muncitoare, doi parinti care m-au ajutat cu rabdare sa fiu ceea ce sunt astazi, pentru care as fi dispus sa fac orice. Care m-au indrumat si mi-au dat cele mai bune sfaturi, iar acum, le multumesc si le dau dreptate, si sper ca am inceput sa ii fac sa fie mandri de mine! Multumesc! Mai departe as vrea sa spun cam am prieteni cum numai in carti sau in filme poti gasi. Ciudat nu? Dar ma bucur ca este adevarat! Comunicare, intelegere, zile bune si zile rele impreuna au facut ca prieteniile dintre noi sa se intareasca odata cu trecerea timpului. Multumesc lor pentru zambetele, incurajarile si momentele petrecute impreuna care au fost si vor mai fi, pe care nu le voi uita niciodata! Multumesc pentru ca sunteti cititorii mei si vreau sa stiti ca in multe clipe, datorita voua am avut ce sa scriu aici.
Am ajuns sa iubesc din nou femeia! Sa iubesc o femeie complicata! Sa iubesc o femeie cu bune si cu rele fara sa vreau sa schimb prea multe! Nu stiu cum, dar singura explicatie ar fi maturitatea si un caracter puternic, m-au facut sa actionez in momente dificile, asa cum nu as fi reactionat in trecut. Am luat totul pas cu pas si mi-am spus ca asa a fost lasat sa fie si ca daca asa a fost sa fie, sa fie pana la capat! Am ajuns la concluzia ca iubesti puternic si adevarat atunci cand accepti defecte si stari pe care de obicei nu le-ai fi acceptat. Am ajuns sa cred ca iubind o persoana, poti avea tot ce iti doresti doar prin lucrul asta. Da, sunt persoane care functioneaza in orice doar cu dragoste! Persoane pe care daca le iubesti asa cum vor, asa cum trebuie, asa cum simti, fara sa te abtii din nimic, poti sa le schimbi la 180 de grade si inca putin. Acum iubesc o persoana de acest gen. Cand unii trec prin momente extraordinar de grele sau de complicate in a-si arata sau a transmite dragostea, mie imi vine extraordinar de usor. Cand stii ca faci lucruri din suflet, cu dragoste, fara retinere si iti sunt apreciate, simtite si sorbite din priviri, iar rasplata consta in cuvinte mici, zambete largi si tampe, tremur de genunchi, imbratisari fara rasuflare si sarutari necontenite, iti dai seama ca tot ce faci, faci foarte bine, si nu trebuie sa nu te opresti. Asa cum unii au "norocul", care are si o parte buna si o parte rea, depinde cum stii sa o fructifici pe aceea buna, am fost soarele ei de dupa multe furtuni. Poate ca uneori te obisnuiesti cu ploaie si cu furtuna si ajungi sa iti traiesti viata in stil englezesc, iar soarele nu il primesti cu atata bucurie, dar atunci cand soarele continua sa apara pe cerul tau in fiecare zi, ajungi sa iti deschizi toate ferestrele si toate usitele, sa il lasi sa patrunda inauntru si sa te incalzeasca, sa iti incalzeasca sufletul. Asa e ea, asa suntem noi! Ying si Yang, + si -, poli diferiti dar totusi atat de asemanatori si compatibili. Stie sa ma faca fericit acum, observ ca ii place sa ma vada fericit, sa fie principala vinovata de aceasta fericire. Si mi-a mai spus ca n-o sa se opreasca! Foarte bine! Eu voi fi masina ei, iar ea va turna in rezervorul meu, dragoste, in asa fel incat o voi duce oriunde imi va cere si oriunde va dori. Stai pe acelasi drum si nu te opri din a face lucruri bune! Se vede, se simte si conteaza! Banuiesc ca stiti cum e sa cunosti o persoana nu de atat de mult timp, dar sa simti ca il cunosti de o viata, doar ca parte de viata de pana la tine a trait-o cu persoanele nepotrivite...bine, si tu la fel. Sau sa faci lucruri pentru prima data cu o persoana si sa ramai pe urma cu un zambet tamp pe fata spunand in acelasi timp "N-am mai facut niciodata asa ceva!". Cei care stiu, cunosc sentimentul de nedescris...foarte frumos...piele de gaina.
Pe langa toate astea, iubesc viata exact asa cum e ea. Cu bune si cu rele, in diversitatea ei de culori, trairi si intamplari. Binele nu ar mai fi bine daca nu ar fi raul prin care sa fi trecut macar odata! Soarele si vremea buna nu te-ar mai face sa zambesti atat de tare daca nu vei fi trecut printr-o iarna geroasa. Zambetele si pasii unui copil mic te vor face sa te bucuri si sa te opresti in loc doar dupa ce vei constientiza ca bucuriile vin din lucruri marunte, ca trebuie sa te bucuri de ceea ce ai stiind ca unii au puterea sa zambeasca avand mult mai putin din cat ai tu.
Acum, in incheiere, cu bucurie si zambet in suflet, cu ambitie si cu forta de a merge fara oprire spre vremuri mai bune, cu perseverenta si cu incapatanarea ca lucrurile bune se intampla oamenilor ce nu stau pe loc, cu gandul ca daca vrei, poti, cu incredere in mine si cu o seriozitate de neclintit cu norma intreaga, merg inainte, fara oprire, cautator de fericire si de zile bune, de un viitor sigur, bun si mult visat.
Salutari dragilor, va multumesc pentru toate vorbele si gandurile bune! Si asa cum am obisnuit, sper sa nu fie cliseic sau cu tenta de Oscar, continui sa multumesc si sa raman dator parintilor si prietenilor, iar acum, si ei, pentru ca e langa mine si pentru ca vreau sa o incurajez! Va iubesc!
Sunt Tipul de la 10...ma inclin si vreau sa va amintiti cat mai des posibil ca viata nu consta in faptul ca respiri si de cate ori respiri in fiecare zi...ci in momentele care iti taie respiratia...mai bine putine si bune decat multe si pe jumatate!
P.S. O melodie superba, care vine in semn de apreciere pentru ai mei, pentru voi si nu in ultimul rand pentru EA:*!
Am inceput anul meu, si uite ca pocnind parca din degete s-au scurs deja aproape 3 luni, cu bune si cu rele, mai multe lucruri bune inclina balanta si asta ma bucura foarte mult. S-a dus frigul, s-au dus cateva din probleme, a iesit soarele, a venit caldura, au inflorit copacii, am descoperit din nou cum e sa fii iubit si sa iubesti.
Multi care ma cunosc si mi-au urmarit postarile, si-au facut o mica impresie sau idee despre felul meu de a fi si de a gandi. Oscilatiile mele nu au fost mari si sper ca am fost constant mereu. Am trait fiecare clipa la maxim, am iubit frumos si cu pasiune, am avut parte de lucruri frumoase dar si de intamplari mai putin placute, iar cele mai importante, din toate categoriile le-am asternut aici.
Acum vreau sa astern aici printre ultimile mele randuri, o ultima confesiune, o ultima schimbare, o ultima impresie. Asa cum mi-a placut intotdeauna, cu unele perioade mai lungi sau mai scurte, iubesc din nou. Aceasta iubire, este raportata acum, in mai multe arii. Mai multe feluri de iubire, de dragoste. Anii au trecut si mi-am putut urmari o anumita evolutie in gandire, din ceea ce am scris aici. Acum, cumulat, dragostea mea tine de tot ce ma inconjoara. Tot ce mi-a fost dat sa privesc, sa simt, sa invat si sa traiesc, m-a facut sa inteleg si sa pretuiesc, sa ma multumesc si sa iubesc ceea ce am, incepand cu lucruri mici.Am deprins pe parcursul vietii dragostea pentru frumos, pentru puritate, pentru corectitudine, pentru apreciere, pentru munca, pentru seriozitate, pentru simplitate, pentru staruita si pentru orice virtute care face un om sa se diferentieze, sa fie diferit, si sa schimbe lucrurile in bine. Am ajuns sa iubesc unele lucruri extraordinar de mult, care ma fac fericit si care imi incarca mereu bateriile si sufletul cu energie. As putea incepe cu parintii si cu familia. Ei sunt primul lucru care imi in minte atunci cand actionez, gandesc si i-au decizii. Am o familie fericita, unita, frumoasa, tanara, ambitioasa, corecta si muncitoare, doi parinti care m-au ajutat cu rabdare sa fiu ceea ce sunt astazi, pentru care as fi dispus sa fac orice. Care m-au indrumat si mi-au dat cele mai bune sfaturi, iar acum, le multumesc si le dau dreptate, si sper ca am inceput sa ii fac sa fie mandri de mine! Multumesc! Mai departe as vrea sa spun cam am prieteni cum numai in carti sau in filme poti gasi. Ciudat nu? Dar ma bucur ca este adevarat! Comunicare, intelegere, zile bune si zile rele impreuna au facut ca prieteniile dintre noi sa se intareasca odata cu trecerea timpului. Multumesc lor pentru zambetele, incurajarile si momentele petrecute impreuna care au fost si vor mai fi, pe care nu le voi uita niciodata! Multumesc pentru ca sunteti cititorii mei si vreau sa stiti ca in multe clipe, datorita voua am avut ce sa scriu aici.
Am ajuns sa iubesc din nou femeia! Sa iubesc o femeie complicata! Sa iubesc o femeie cu bune si cu rele fara sa vreau sa schimb prea multe! Nu stiu cum, dar singura explicatie ar fi maturitatea si un caracter puternic, m-au facut sa actionez in momente dificile, asa cum nu as fi reactionat in trecut. Am luat totul pas cu pas si mi-am spus ca asa a fost lasat sa fie si ca daca asa a fost sa fie, sa fie pana la capat! Am ajuns la concluzia ca iubesti puternic si adevarat atunci cand accepti defecte si stari pe care de obicei nu le-ai fi acceptat. Am ajuns sa cred ca iubind o persoana, poti avea tot ce iti doresti doar prin lucrul asta. Da, sunt persoane care functioneaza in orice doar cu dragoste! Persoane pe care daca le iubesti asa cum vor, asa cum trebuie, asa cum simti, fara sa te abtii din nimic, poti sa le schimbi la 180 de grade si inca putin. Acum iubesc o persoana de acest gen. Cand unii trec prin momente extraordinar de grele sau de complicate in a-si arata sau a transmite dragostea, mie imi vine extraordinar de usor. Cand stii ca faci lucruri din suflet, cu dragoste, fara retinere si iti sunt apreciate, simtite si sorbite din priviri, iar rasplata consta in cuvinte mici, zambete largi si tampe, tremur de genunchi, imbratisari fara rasuflare si sarutari necontenite, iti dai seama ca tot ce faci, faci foarte bine, si nu trebuie sa nu te opresti. Asa cum unii au "norocul", care are si o parte buna si o parte rea, depinde cum stii sa o fructifici pe aceea buna, am fost soarele ei de dupa multe furtuni. Poate ca uneori te obisnuiesti cu ploaie si cu furtuna si ajungi sa iti traiesti viata in stil englezesc, iar soarele nu il primesti cu atata bucurie, dar atunci cand soarele continua sa apara pe cerul tau in fiecare zi, ajungi sa iti deschizi toate ferestrele si toate usitele, sa il lasi sa patrunda inauntru si sa te incalzeasca, sa iti incalzeasca sufletul. Asa e ea, asa suntem noi! Ying si Yang, + si -, poli diferiti dar totusi atat de asemanatori si compatibili. Stie sa ma faca fericit acum, observ ca ii place sa ma vada fericit, sa fie principala vinovata de aceasta fericire. Si mi-a mai spus ca n-o sa se opreasca! Foarte bine! Eu voi fi masina ei, iar ea va turna in rezervorul meu, dragoste, in asa fel incat o voi duce oriunde imi va cere si oriunde va dori. Stai pe acelasi drum si nu te opri din a face lucruri bune! Se vede, se simte si conteaza! Banuiesc ca stiti cum e sa cunosti o persoana nu de atat de mult timp, dar sa simti ca il cunosti de o viata, doar ca parte de viata de pana la tine a trait-o cu persoanele nepotrivite...bine, si tu la fel. Sau sa faci lucruri pentru prima data cu o persoana si sa ramai pe urma cu un zambet tamp pe fata spunand in acelasi timp "N-am mai facut niciodata asa ceva!". Cei care stiu, cunosc sentimentul de nedescris...foarte frumos...piele de gaina.
Pe langa toate astea, iubesc viata exact asa cum e ea. Cu bune si cu rele, in diversitatea ei de culori, trairi si intamplari. Binele nu ar mai fi bine daca nu ar fi raul prin care sa fi trecut macar odata! Soarele si vremea buna nu te-ar mai face sa zambesti atat de tare daca nu vei fi trecut printr-o iarna geroasa. Zambetele si pasii unui copil mic te vor face sa te bucuri si sa te opresti in loc doar dupa ce vei constientiza ca bucuriile vin din lucruri marunte, ca trebuie sa te bucuri de ceea ce ai stiind ca unii au puterea sa zambeasca avand mult mai putin din cat ai tu.
Acum, in incheiere, cu bucurie si zambet in suflet, cu ambitie si cu forta de a merge fara oprire spre vremuri mai bune, cu perseverenta si cu incapatanarea ca lucrurile bune se intampla oamenilor ce nu stau pe loc, cu gandul ca daca vrei, poti, cu incredere in mine si cu o seriozitate de neclintit cu norma intreaga, merg inainte, fara oprire, cautator de fericire si de zile bune, de un viitor sigur, bun si mult visat.
Salutari dragilor, va multumesc pentru toate vorbele si gandurile bune! Si asa cum am obisnuit, sper sa nu fie cliseic sau cu tenta de Oscar, continui sa multumesc si sa raman dator parintilor si prietenilor, iar acum, si ei, pentru ca e langa mine si pentru ca vreau sa o incurajez! Va iubesc!
Sunt Tipul de la 10...ma inclin si vreau sa va amintiti cat mai des posibil ca viata nu consta in faptul ca respiri si de cate ori respiri in fiecare zi...ci in momentele care iti taie respiratia...mai bine putine si bune decat multe si pe jumatate!
P.S. O melodie superba, care vine in semn de apreciere pentru ai mei, pentru voi si nu in ultimul rand pentru EA:*!
joi, 13 martie 2014
PRODACOM CONSTRUCT
http://prodacomconstruct.ro/
Este prima reclama pe care o fac pe blog! Dar pentru ca imi este prieten foarte bun o fac cu dragoste si recomand cu multa inredere una sau mai multe colaborari!
http://prodacomconstruct.ro/
Este prima reclama pe care o fac pe blog! Dar pentru ca imi este prieten foarte bun o fac cu dragoste si recomand cu multa inredere una sau mai multe colaborari!
http://prodacomconstruct.ro/
miercuri, 5 martie 2014
Anotimpul meu e EA
Ceva ce nimeni nu a mai putut,
Si-mi amintesc si-acum ca era seara
Si ca din iarna tu facusei primavara
cand te-am vazut intaia oara
Mi-ai dat cu trupul si cu sarutari, fiori
Si dimineata langa mine apareau doi sori
Unul era pe cerul dezgolit,
Iar celalalt in patul ravasit
Si zile-ntregi la tine gandul mi-a fugit
Iar sufletul, inima si trupul l-au urmarit
Caci singura si plansa nu te puteam sti
Si tot veneam ca sa te pot iubi
Mi-ai dat si miere si pelin
Si in orice-ti simteam parfumul fin
Si te vedeam in fiecare domnisoara
Cand incercam sa scap de gandul care ma omoara
Dar esti femeie, si nu poti fugi oricat ai incerca
Pana cand dragostea nu se va consuma
Si poate nu-i vreerea-i a fi consumata
Sau poate nu se va sfarsi vreodata
Fa din durere fericire si iubire-adevarata
Din distanta, doar o linie pe harta
Iar din mine sa faci tot ce eram odata
Doar cu sarutul si inima-ti curata
Vreau buzele sa ti le simt din ce in ce mai des
Sa simt cum totul capata din nou un sens
Si vino...dar daca vii incuie usa!
Si-n ochii tai citivoi ca afara nu te vei mai furisa
Inchide ochii, deschide-ti inima si pleaca-ti capul
Iubeste-ma cum n-ai iubit pe nimeni altul
Si hai!..caci fara tine...e gol patul
...si inima si sufletul si palmele nimic nu s-a pierdut in timp
Caci pentru mine tu esti singurul meu anotimp...
marți, 4 martie 2014
25
25 de ani, o casnicie, o familie...o viata
In urma cu 25 de ani, doi oameni isi uneau destinele pentru totdeauna. Carmen Cirlan, o tanara asistenta medicala in varsta de 21 de ani si Ioan Mocanu, un tanar maistru militar in varsta de 23 de ani, porneau impreuna spre o noua viata. La cateva luni distanta am aparut si eu, Alexandru, alaturandu-ma acestei calatorii.

Doi oameni tineri, frumosi, ambitiosi, cu simt de raspundere si cu multa dragoste pe care si-o poarta si acum, au trecut pe parcursul anilor peste nenumarate experiente dar au fost unul langa celalalt la bine si la greu, la boala si la sanatate, la saracie si la prosperitate. Au intampinat ca orice familie, greutati, pe care le-au dobandit intotdeauna cu rabdare, speranta, ambitie, comunicare si iubire.
Un exemplu demn de urmat pentru multi oameni, pot spune cu mandrie ca am avut de invatat DOAR lucruri bune de la dragii mei parinti. Ei mi-au fost aproape cand am facut primii pasi, cand am rostit primele cuvinte, cand am spus plangand de emotie prima poezie la gradinita, cand am luat intaia oara premiul intai "cu coronita", cand am trecut prin adolescenta, prin liceu si prin anii frumosi de facultate. Ei m-au invatat cum sa ma port, cum sa vorbesc, cum sa tin lingura in mana, cum sa nu plescai cand mananc, sa respect oamenii din jurul meu, cum sa fiu respectuos, cum sa fiu bun, cum sa ma comport cu o fata si multe...multe, multe altele pentru care mi-ar lua zile intregi sa va povestesc.
Pentru toate aceste lucruri ii admir enorm, iar acum, cand scriu aceste randuri, cu lacrimi in ochi, vreau sa le spun ca ii respect pentru tot ce au facut si fac in continuare...pentru munca, pasiunea, dragostea, staruinta si incapatanarea cu care au facut totul, aici, unde s-au nascut, si totul este pe meritul lor.
Va multumesc dragii mei! Iti multumesc draga mama! Iti multumesc draga tata! Va multumesc pentru tot si vreau sa stiti ca port cu mandrie numele vostru oriunde merg si mereu am facut tot posibilul sa las o urma peste tot pe unde am fost. Va multumesc pentru tot ce mi-ati oferit...atat pentru lucrurile materiale dar in special pentru lucrurile care nu se vad, nu sunt palpabile si nu se pot exprima in cuvinte. Va multumesc pentru rabdare, pentru povete si invataturi, pentru bunatate, pentru zambete, pentru dragoste, pentru momentele in care ati ras sau ati plans alaturi de mine, pentru momentele in care ati avut emotii alaturi de mine, pentru momentele in care mi-ati dus dorul, pentru momentele in care m-ati vegheat atunci cand mi-a fost rau...nu as putea conteni cu multumirile...
Va multumesc dragi parinti pentru simplul fapt ca existati, pentru ca sunteti ai mei si pentru ca ma iubiti! Sarutmana mama! Sarutmana tata! Va multumesc si va iubesc! La multi ani! La cat mai multi ani impreuna! La cat mai multi ani fericiti! Ma inclin!
Va dedic voua dragi parinti aceasta melodie. Iubiti-va inca 1000 de ani asa cum ati facut-o pana acum!
duminică, 2 martie 2014
Am facut sex cu dragoste si dragoste cu sex / Postarea ALTFEL
Nu am mai facut lucrul asta pana acum si nu stiu cum va fi primit. Imi asum un risc destul de mare dar imi voi lua inima in dinti si voi scrie. Va fi un post ALTFEL, un post in care va fi expusa o noapte de dragoste si sex.Timpul, spatiul si persoanele nu vor fi deslusite. Faptele sunt reale.
Se stiau de putin timp dar povestea pe care o traiau era una cu totul si cu totul speciala, ALTFEL. Vorbeau zile si nopti intregi, cunoscandu-se sub diferite aspecte si arzand de nerabdare sa petreaca prima noapte impreuna. EL se deshisese in fata EI din toate punctele de vedere si o lasase sa il cunoasca asa cum era de fapt, in toate ipostazele, fara perdea. Ii scrisese in cateva seri, mesaje in care incerca sa-i deseneze tabloul primei lor nopti de dragoste. EA se arata ca fiind emotionata si i se inmuiau genunchii ori de cate ori primea un astfel de mesaj de la EL. Nu avea puterea sa ii raspunda pentru ca se afunda in ganduri si isi imagina totul ca fiind atat de real alaturi de EL. Sosise in sfarsit ziua cea mare cand s-au vazut si cu emotie, cu sete si cu dorinta au pornit spre ce avea sa se transforme in ceva frumos...ceva de povestit...
Uitati si uitand de toata lumea, de toate grijile care ii inconjoara, au trecut pragul camerei doar ei doi. Doar EL si EA tinandu-se de mana. In primele minute nu au stiut cum sa reactioneze, fiind primul moment de intimitate in care erau doar ei doi intre patru pereti, dar EL a facut primul pas luandu-i geanta din mana si aruncand-o pe pat, apucand-o de mijloc si tragand-o spre EL, incepuse sa o sarute mangaindu-i obrazul fin. Intr-o liniste morbida, stralucirea ochilor EI parea ca spune mii si mii de cuvinte, iar zambetul care ii acaparase buzele in urma sarutului il facuse sa prinda incredere in EL.
S-au asezat pe pat au pornit televizorul schimband pe un progam cu muzica si au inceput sa-si vorbeasca diferite lucruri, incercand sa creeze amandoi o atmosfera placuta. Au ras, au chicotit, s-au gadilit si s-au sarutat ore in sir. Stia ca trebuie sa o faca sa se simta in siguranta, sa o faca fericita si asta a si facut...A facut-o sa rada intr-una, s-a maimutarit, i-a cantat si i-a dansat delectandu-se cu rasul ei colorat, cu satisfactia si cu lumina ochilor ei.
Intrand pentru cateva minute la dus, cand a iesit, a vazut-o pe EA. Si nu, nu intr-o costumatie sexy si provocatoare, pe care nu ar fi pus pret. A vazut-o stand in fata lui imbracata intr-un tricou barbatesc, avand o pereche de sosete albe in picioare. Atat! Era atat de frumoasa si de naturala, dezbracata de toate inhibitiile, grijile, hainele pretentioase si machiajul de zi cu zi. Era una din ipostazele lui preferate in care si-ar fi dorit sa o vada, si uite ca acum avea ocazia intaia oara. A luat-o din nou in brate si a sarutat-o cu foc, strangand-o in brate si dorindu-si parca sa o faca parte din trupul lui.
A asezat-o incet pe pat sarutand-o incontinuu, iar de aici timpul s-a oprit! Ceasul lui era de mult pe noptiera, semn ca si-ar fi dorit ca timpul sa se opreasca acum cand este cu EA. Acum erau pe pat, unul langa altul, fata in fata, respirand acelasi aer, privindu-se minute in sir in ochi si mangaindu-i chipul EI fin...era ceva cu care se putea obisnui sa adoarma si sa se trezeasca pentru tot restul vietii. Sarutarile pe care EA i le asternea pe buze il faceau sa tremure din toate incheieturile, la fel cum sarutarile si atingerile lui o faceau pe EA sa tremure si sa se arcuiasca lipindu-si corpul de al lui. Ce se planuia a fi o prima noapte impreuna, s-a dovedit a fi o prima noapte de dragoste...de pasiune...de sex...un amalgam de trairi, sentimente, stari, priviri, atingeri si placeri pe care urmau sa le simta din nou...dupa mult timp in care le uitasera
Au avut ceva al lor inca din momentul in care si-au apropiat corpurile intaia oara la marginea patului. Era ceva special intre ei, un click cu totul si cu totul deosebit. Putin nebuni, fara inhibitii si fara grijile pe care le uitasera afara, sarutarile lor oscilau cu chicoteli, imbranceli, rasete in hohote. Batai cu perne si ciupituri, momente de seriozitate impusa in gluma au facut deliciul amandoura. Din sarut in sarut, spiritele si trupurile lor s-au incins, iar putinele haine pe care le aveau pe ei au zburat pe podea. Intai a fost tricoul ei, pe care si-l scosese dintr-o singura miscare, lasandu-l pe EL sa o priveasca in timp ce statea intins pe pat langa EA. Incepuse sa-si muste buza de jos in momentul in care... il cuprindea senzatia cum ca sanii ei frumosi si rotunzi il priveau si mocneau de dorinta, tanjind dupa sarutarile si atingerile lui. S-a apropiat de ei cuprinzandu-i in palme...fierbinti si rotunzi ca doi sori, catifelati si parfumati...i-au atras buzele sale fierbinti cu care ii saruta incet...dorindu-si ca toate acestea sa nu se mai termine. Tremurul ei il facea si mai sigur pe miscarile pe care le pregatea, iar sarutarile erau si mai lungi si mai fierbinti si mai apasate. Tricoul lui urmeaza soarta tricoului EI, jos...aruncat pe podea. Apropiindu-se din nou incet incet de EL, se urca deasupra lui, stiind ca il va putea face sa uite de tot. Iar momentul in care sanii EI fierbinti au atins pieptul lui...toate...toate starile si trairile pe care le impartasisera pana acum au luat un avant si o incarcatura mult mai puternica.
Ramanand goi, unul peste altul...unul langa altul, miscarile, atingerile, privirile si sarutarilor lor accelerau...sangele le pulsa in vene mai sa pocneasca...iar dorinta...dorinta era una de neimaginat. Trupurile lor fierbinti erau acum ca doua cetati, care cu ceva timp in urma erau inamice, iar acum, cand portile lor sunt deschise, toate trairile lor dau navala inauntrul lor. O intinsese pe pat sub lumina galbuie a becului si o privea cu sete. Pornise pe drumul trupului EI, urmandu-i cu buzele, fiecare curba si fiecare linie. I-a sarutat minute in sir buzele fierbinti si carnoase...minute in sir gatul parfumat...minute in sir umerii goi si vulnerabili...minute in sir sanii rotunzi si catifelati...minute in sir...abdomenul...coapsele...minute in sir...pe EA...toata...Lasandu-se prada sarutarilor si atingerilor lui indraznete si placute, se arcuia...respira sacadat...isi musca buzele inchizand ochii sau isi plimba mainile prin parul lui privindu-l cum se infrupta din trupul EI.
Insa, nu a mai putut face fata asediului la care EL o supunea, si tragandu-l jos de pe EA, se urca deasupra lui. Sarutandu-i incet lobii urechilor se opreste pentru cateva clipe in dreptul buzelor lui cu care se joaca si le amageste, coborand mai apoi pe gat, unde dadu de un punct sensibil de-al lui. Coborand incet pe pieptu-i, incepuse sa isi plimbe unghiile in dreptul coastelor, facandu-l sa tresara si sa se arcuiasca...minute in sir l-a sarutat...pe EL...tot. Cu o zvacnire a dat-o jos si asezandu-se in genunchi intre picioarele ei, si-a trecut mainile de pe buzele ei...pe gat...pe sani...si a cuprins-o de mijloc. Si-au intersectat privirile si un milion de cuvinte, de emotii si de sentimente au intervenit intre ei...lasand urmatoarele momente sa ii poarte pe culmi ascunse si inalte. Gemetele ei urmate de degetele care ii strangeau spatele il faceau sa se simta barbatul de care EA avea nevoie...barbatul pe care il asteptase nopti la rand. Trupurile lor se amestecau in asternuturile albe, iar sarutarile lor de foc ii faceau sa simta ceva parca venit de pe alta lume. Privirea ei sclipea si parca ii spunea ca il doreste si mai tare si mai mult. Erau un singur trup acum. Secundele si minutele urmasera de mult soarta tricourilor si se oprisera si ele jos...pe podea.
Respiratia lor sacadata le punea in evidenta sincronizarea si dorinta, iar momentele in care EA ramanea fara rasuflare incepeau sa fie din ce in ce mai dese. Il strangea si il tragea pe ea din ce in ce mai tare...mai apasat si mai strans, strivindu-si sanii de pieptul lui, in timp ce buzele ei devorau cu sete buzele lui. O saruta din cand in cand in spatele si pe lobul urechii, muscandu-l incet si facand-o sa se arcuiasca sub el si sa-si infiga unghiile in spatele lui. Simtea ca acum EA trebuie sa il faca pe el fericit si tragandu-l usor, l-a sarutat si s-a urcat din nou deasupra lui. Il lasa sa o priveasca in toata splendoarea ei in timp ce-si desprinse parul. Privirile lor erau neclintite, parca legate, conectate, nu se dezlipeau nici o clipa decat atunci cand EL isi satisfacea setea din priviri cu sanii ei frumosi si zburdalnici.
Stiau ca nimic nu se va apropia de final prea curand si mai stiau ca vor mai mult. Voiau sa se dezlantuiasca, sa uite complet de tot si sa traiasca intens si fara inhibitii acel moment. Asa ca au lasat dragostea intre asternuturi si au scos sexul. Click-ul care se intamplase cand ajunsesera in camera, acum fusese si mai puternic. Gesturile, miscarile, unduirile, sincronizarea, toate erau perfecte de parca ar fi fost facuti unul pentru celalalt iar pana acum traisera alaturi de persoane nepotrivite. Gemete, stransoare, trupuri fierbinti si ude, buze muscate si sarutate cu sete si ardoare minute in sir faceau din acel tot, ceva miraculos. Pozitie dupa pozitie, totul era ca si cum ar fi fost programat dinainte, totul curgea atat de natural, de firesc si de frumos, iar placerea care ii navalea era una atat de dulce...atat de dulce si de perfecta. S-au iubit si s-au sarutat pana in zori de zi...trupurile din cap pana in picioare erau inca tremurande de placere cand soarele statea sa rasara.
Cei doi vulcani care tocmai erupsera, acum stateau intinsi pe pat, imbratisati, lasand sa iasa aburi din trupurile lor goale si fierbinti. O cuprinsese in brate si o lipise de el iar in timp ce el ii prinsese sanii cu mana ea se gemuise in corpul lui. Acum erau impliniti, erau fericiti...erau...Parul ei parfumat si matasos ii gadila nasul in timp ce o saruta pe ceafa facand-o sa chicoteasca si sa se arcuiasca putin.
Si asa au adormit...imbratisati...cu trupurile goale lipite unul de celalalt, iar el trezindu-se la un moment dat speriat ca o pierduse din brate, o lua din nou iar tura asta a strans-o si mai tare.
Dimineata tarzie i-au trezit razele de soare, care i-au luminat chipul EI cand se intoarse spre el ciufulita si atat de frumoasa sa-l sarute si sa-i sopteasca "Buna dimineata iubitule!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


