
Ai avut candva prieteni care s-au indepartat ori te-au indepartat incetul cu incetul, fara a mai tine cont de ce se numea candva prietenie sau relatie? Trebuie sa fi avut, si stiu ca ai avut, si as vrea sa ma urmaresti putin acum, si sper ca o sa-mi dai dreptate.
Atat am mai de pret pe lume: parintii si prietenii. In 21 de ani am invatat ca oricate conflicte ai cu parintii, sunt ai tai, iubeste-i pentru ca pe ei nu-i poti alege...am invatat sa-mi aleg prietenii, si sa pastrez prieteniile, pentru ca imi place sa aseman prietenia cu o sticla de vin, pentru ca ambele cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai pretioase si mai adevarate.
Ma consum, ma macin, ma enervez, de fiecare data cand apare cea mai mica scanteie intre prieteni. Unii poate nu stiu, dar cand am spus mai sus ca e un lucru de pret, am spuso din suflet. Tin la toti prietenii mei, care bineinteles mi-au castigat si de asemenea le-am castigat increderea si respectul, si ma macin foarte mult cand ceva nu este in regula. Mereu am fost in spiritul echipei, mereu mi-am asumat greseli, mereu mi-am cerut scuze, si poate ca nu trebuia, poate ca in unele prietenii, cu mai multa indiferenta castigi mai mult respect. Doar ca nu pot. Imi place sa primesc atat cat ofer. Asta inseamna mult.
Am ghinionul sa trec printr-o perioada cam gri in ceea ce reprezinta capitolul acesta. Si imi pare rau ca unii au uitat ca o prietenie nu inseamna doar iesiri, nu inseamna doar un mesaj, nu inseamna doar o gluma buna, nu inseamna doar o strangere de mana, inseamna mult mai mult...cel putin pentru mine. Imi pare rau si ma sting pe dinauntru cand vad ca sensul prieteniei s-a ofilit si ca multi sunt "prieteni" doar cu ei. Nu mai e bucuria aceea de a imparti, de a ajuta, de a asculta, impreuna cu prietenul sau prietenii.
Pun pariu ca ati trecut prin episodul inlocuirii, sau trecerii pe locul 2. Rezistati, daca intr-adevar a fost o prietenie adevarata, veti reveni mai devreme sau mai tarziu la inaltimea la care erati inainte. Pun pariu ca ati trecut si prin episodul in care priveati cu un zambet fad pe fata cum unii sa folosesc de altii doar spre asi potoli poftele.
Ar mai fi un lucru de care vreau sa ma descotorosesc...un lucru care imi sta de mult pe suflet si vreau sa-l astern aici. Nu e neaparat de rau...as vrea sa ii spun ca e cu doua taisuri. Stau uneori pe ganduri si incep sa observ ca sunt femei pe care le-am iubit, in fata carora am plans, m-am prostit, m-am umilit, am tipat, am fost romantic incurabil si golan, pe care am reusit sa le fac sa vada cum e dragostea adevarata sau poate le-am aratat ce e dragostea, carora le-am impartasit secrete si le-am invatat de bine..sunt unele care au invatat, dar ce folos acum, cand nu mai sunt eu cel ce va profita de aceste invataturi. Da, sunt ele, care incet, ma uita, care incet ma indeparteaza, care incet ma inegresc ca om, ca personalitate si ca amintire, si ma fac atat de negru de ura pe care o au, incat orice as incerca sa fac bine, ar fi total pe dos pentru ele.
As vrea sa inchei si sa spun tutoror ca sunt un prieten...acolo undeva, pentru cineva, poate si pentru tine, sunt un prieten...hraneste prietenia mea cu prietenia ta, altfel ma pierzi...
Pe voi, prietenii mei dragi...va iubesc si va respect! Iar pe voi, cele ce ati fost candva lumina ochilor mei, v-am iubit si va pastrez in amintire, curate asa cum v-am iubit odata. Va rog, nu ma inegriti...





